5,168 matches
-
și că probabil nervozitatea ei avea o cauză. Eu, poate. Ca pentru a-mi confirma teoria, ea țâșni de pe canapea, Își mai turnă un pahar de Bowle și schimbă discul. — Băutura ta e ok? mă Întrebă. — Da, i-am răspuns, sorbind din ea. Era un whiskey bun, Închis la culoare, nediluat, care aluneca plăcut pe gât. Am Întrebat-o apoi cât de bine Îi cunoscuse pe Paul și Grete Pfarr. Nu cred că Întrebarea mea o surprinse. În loc de asta, se dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
se vadă pupila cât un creion rupt. — În cinstea prietenilor absenți, zise el. Am dat din cap și am băut din șampanie: — Precum Kurt Mutschmann, poate. — Absenți, dar nu uitați. Scoase un râset nesuferit de provocator, de satisfacție răutăciosă, și sorbi din băutură. S-ar părea că amândoi am vrea să știm unde este. Desigur, doar ca să fim liniștiți. Ca să nu ne mai facem griji pentru el, nu? Ar trebui să ne facem griji pentru el? l-am Întrebat. — Sunt vremuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Îmi turnă un pahar plin, zicându-mi: Mă tem că nu desfășurăm o activitate de o asemenea grandoare aici. — Ei, atunci, ce aveți. Colonelul se ridică În picioare și Îmi aduse băutura. Nu mi-am pierdut timpul cu ea, am sorbit-o, mi-am clătit dinții și am Înghițit-o cu toți mușchii din gât. Am simțit cum șnapsul mi-a alunecat repede În jos, drept până În bătăturile din tălpi. — Mai bine i-ai mai turna unul, zise generalul. Pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Apă, da. Mi-e limba la fel de uscată ca și... Fu cuprins de un alt acces de vomă. M-am dat jos binișor și am luat polonicul de pe o găleată de lângă pat. Cu dinții clănțănind ca un buton de telegraf, Mutschmann sorbi apa cu zgomot. Când termină de băut, oftă și se Întinse pe spate. — Mersi, amice, zise el. — N-ai pentru ce. Și tu ai face la fel pentru mine. L-am auzit tușind În mijlocul a ceea ce se voia un chicotit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
A venit unul dintre camarazii lui să-mi spună. Din partea Reichului, am primit un mesaj de un rând În care scria: „Soțul dumneavoastră a murit pentru onoarea Germaniei“. Din punctul de vedere al unui porc, mi-am zis eu. Ea sorbi din cafea și continuă: — Apoi a trebuit să merg să mă Întâlnesc cu cineva de la Ministerul Aerului și să semnez o promisiune cum că n-o să vorbesc despre ce se Întâmplase și n-o să port doliu. Poți să-ți Închipui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
-i mai poate aștepta până la Peștera Uitării. După trei ceasuri, o porniră la drum și, nu peste multă cale, pătrunseră într-o poiană mare, umbrită de fagi scorburoși. Bătrânul luă plosca, bău o înghițitură de apă și, când vru să soarbă cu nesaț apa limpede de izvor, o adiere molatică îl învălui, făcândul să dea drumul vasului, care alunecă pe iarba îngălbenită. Arunci bunătate de apă și eu mor de sete! spuse cu uimire o femeie înaltă, urâtă, îmbrăcată într-o
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
curtea unui han din Galați. Du-te să-ți pregătești hainele, ca să nu mă faci de râs! porunci cu asprime prefăcută clucerul. Pe când Ilie era îmbăiat și îmbrăcat cu veșminte potrivite pentru funcția importantă ce-o primise, iar Iordache prânzea, sorbind, gânditor, din vinul vechi de Cotnar, Domnul Radu Mihnea își întâmpina comoara neprețuită, pe Catrina, fata lui și-a trufașei sale soții Arghira. Era Catrina o zvârlugă de copilă, cu bujori în obrajii albi, cu părul galben, ca spicele coapte
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
ordinul de concentrare a căprarului Hriscu N. Gheorghe. Împături, cu grijă, bucata de hârtie și o porni, fără să vadă nimic înaintea ochilor, spre fratele mai mare, Vasile, care ținea o cârciumioară, într-o odaie a casei. Trecu pe la uluc, sorbi cu sete apa răcoroasă, al cărei izvor venea tocmai din Poiana Căldărușei, ajunse la răscrucea drumurilor spre târgul Hîrlăului și spre vechea Cetate de Scaun a Sucevei, oprindu-se, nehotărât, la poarta cârciumei. Fratele nu era acasă, așa că se așeză
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
copchii, șuieră bărbatul, trântind căciula pe lutul odăii. Ba, poate, patru, că Safta a rămas grea! puse mâna la gură Ileana, parcă astupându-și vorbele. Cu pași mari și gesturi repezite, Gheorghe inșfăcă șiacul, luă căciula și ieși în pridvor, sorbind aerul înmiresmat al toamnei târzii. „ Ce-o să fac? Cum să las sufletele singure? Mai bine plec în codru și nimeni n-o să mă găsească!” Cu această hotărâre, porni spre casă, călcând prin bălțile ploii de peste noapte. Se simțea în stare
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
pitică, aproape chircită, care pare degenerată. Dacă te uiți mai atent, îți dai seama că jungla a pierdut din înălțime pentru a câștiga în încăpățînare. Arborii au cedat locul arbuștilor, iar aceștia își înfig probabil rădăcinile ca niște tentacule, să soarbă fiecare picătură de apă disponibilă din solul calcaros, unde nu crește decât o vegetație sârmoasă, ceva mai mare decât un stat de om. Fastul pădurilor tropicale a rămas în urmă, ca și ploile de felul celei de azi-noapte. Aud că
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
pe iarba înțepătoare. Am mângâiat cu o ciudată voluptate, trecîndu-mi mâna prin gramineele și trifoiul de deasupra, cocoașa aceea ciudată. O râmă groasă și umedă, cu 103 vinișoare de sânge în pielea translucidă, s-a scuturat brusc și s-a sorbit în pământ. M-am ridicat și, cu florile până la brâu, am coborât spre mijlocul văii. De departe mi-am dat seama că acolo, pe o suprafață destul de mare, toată vegetația era culcată la pământ, devenită un fel de covor împletit
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
colegă, care-mi plăcuse mereu și care de altfel avea să fie după câteva luni prima mea femeie. O prostie, faptul că era puțin mai înaltă decât mine, ne-a despărțit până la urmă. Dar în briza aceea de aprilie îi sorbeam din ochi gura rujată și sânii care-i bombau helanca. Ne mâncam prăjiturile pe terasa-nflorită și vorbeam, firește, despre foștii colegi din IV F: ce mai face Mortul, pe unde mai e Cici, cu cine mai umblă Calceola Sanda-lina
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Da? E gata făcut! Tu, în singurul fotoliu din cameră, ea pe canapea, măsuța joasă cu ceștile de cafea, cele câteva rafturi de cărți deasupra canapelei, biroul ei, și veioza aprinsă, tu explicând, ea ascultându-te, din când în când sorbind din ceaiul de tei fierbinte, îl simțeam cum pătrunde prin toate cotloanele înfrigurate ale ființei mele, o sevă binefăcătoare trecând pe deasupra mea ca o suflare blândă cu puteri magice, adormindu-mă! Poem în proză! Stop, fantezie! Dar e adevărul adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
arunc ochii spre caietul de pe noptieră și cu lăcomie îl apuc în mâini, îl deschid, desenele lui Theo, Aida! e numele femeii dăruindu-se pe toate colile de desen, Aida acoperind cu părul ei obrajii lui Theo și ochii mei sorb cu nesaț fiecare linie a desenului, vrând să uit, să șterg definitiv din mintea mea cealaltă imagine, cea a femeii lipite de cearceaful patului meu, dar poza aceea tăiată cine știe din ce revistă dubioasă, puternic colorată, brutalizându-mi simțurile prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ignorând buna rânduire a lumii, dreapta, stânga, ieșind cu Theo în lumina de-afară, Rămas singur cu Corina, cu portretul Madonnei sprijinit de perete, În biserică era altfel, îi vorbesc eu, cu totul alt om când picta, și ea îmi soarbe cuvintele de pe buze, eu roșind sub privirea ei feminină, Cum era? Diferit! Se transfigura total, îl obseda mult momentul tainic al schimbării la față, spunea că în acea clipă unică ni se dă totul, avem viziunea întreagă a lumii, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
casa? Placa nu mai e pe fațadă, A devenit foarte nervos și nu mai știa ce să facă cu mâinile, croșetează, Nu mai am ață! Aida pune înaintea mea paharul cu sucul portocaliu, de portocale, degetele mele se întind grăbite, sorb cu nesaț băutura răcoroasă, și bucăți minuscule de portocală îmi rămân mult timp pe limbă, Aida vorbește despre Rareș, fostul ei elev, astăzi fiul ei adoptiv, l-a înfiat până la urmă, e un adevărat telent și are cu el succese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
despre mine însumi și eu n-o înțelegeam, fără răspuns rămâne întrebarea mea cu fluviul, porumbeii netemători, obișnuiți cu pașii oamenilor, au învățat și ei umblatul pe jos, încetul cu încetul vor uita zborul, cel de-al patrulea fluviu, îmi sorb cafeaua și mă apropii de fântână, E Rio de la Plata! și bătrânul sprijinit cu mâina stângă de gardul ce înconjură fântâna, iar cu cea dreaptă se susține în baston îmi dă și alte informații despre Fântâna Fluviilor, deși înțeleg abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mai înfricoșați de tine decât ești tu de ei. Ashling dădu din cap gânditoare și Lisa se felicită pentru pontul generos pe care i-l dăduse. Ajutată, probabil, de cantitățile demne de luat în seamă de votcă pe care le sorbea. Și că tot veni vorba... O chelneriță apăru instantaneu lângă ea. —Votca este noua apă, spuse Lisa, ridicând paharul către Ashling. Când Lisa mâncase și băuse cât avea nevoie, a venit și momentul să plece. —Pa, spuse Lisa, făcând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
două, spuse Ashling, nervoasă. Doar imaginea sucului de pir, verde și gros, îi provoca greață și, din câte știa, putea să facă rost de oxigen oricând simțea nevoia. Au primit câte trei pahare cu șampanie fiecare, spre invidia celorlalți, care sorbeau din sucul verde, încercând să nu vomite. Doar Dan „Încerc orice măcar o dată“ Heigel, de la Sunday Independent, gustase din oxigen și devenise atât de amețit încât a trebuit să se întindă puțin în hol, unde turiștii erau nevoiți să pășească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să se simtă chiar și mai pe dinafară. Părinții ei au făcut eforturi foarte, foarte mari. Au procurat o pungă de covrigei, pe care o cumpăraseră special pentru ea, și au întrebat-o dacă vrea ceva de băut, în timp ce ei sorbeau ceai. Când ea s-a îndreptat spre culcare, la o rușinoasă oră zece și douăzeci, mama ei a insistat să îi dea o sticlă cu apă fierbinte. Suntem în iulie, o să mă prăjesc. A, dar nopțile pot fi reci. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să cunosc stăpânul acelui palat straniu. Dintr-o altă încăpere s-a auzit un glas care m-a poftit la masă. Era prințul, care era așezat la o masă lungă, aflată în mijlocul sălii. În fața lui era prințesa pe care o sorbea din ochi de dragă ce îi era. Mi-au spus că pot rămâne acolo cât vreau eu. I-am refuzat politicos, gândindu-mă la mama care ar fi fost îngrijorată. M-am trezit brusc în camera mea și m-am
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
mașina poliției aproape de granița de nord a districtului. Îl inițiam în tainele meseriei pe un recrut cu gura bogată pe nume Sidwell, un puști care tocmai scăpase dintr-un stagiu de trei ani în Poliția Militară din Canal Zone. Îmi sorbea fiecare cuvânt cu servilitatea tenace a unui cățeluș de companie și era atât de îndrăgostit de munca polițiștilor în civil, încât obișnuia să frece menta în secție după terminarea orelor de patrulare, trăgându-se de șireturi cu gardienii, dând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
sentimentul de vinovăție: niște bunătăți la conservă șparlite de prin piețe în timpul rondului și niște reviste porcoase confiscate. Când am tras în fața casei, mi-am dat seama că tot mă simt cu musca pe căciulă. Bătrânul ședea pe verandă și sorbea hulpav dintr-o sticlă cu sirop de tuse. Într-o mână avea pistolul cu aer comprimat, cu care trăgea absent spre o formație de avioane din lemn de plută, aliniate pe gazon. Am parcat și m-am îndreptat spre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
respect, cu arma ațintită spre ei, până când am găsit duba și am venit spre ei în marșarier. Gardianul deschise ușa din spate a dubei. M-am uitat în oglinda retrovizoare și am urmărit cum se îmbarcă încărcătura. Șușoteau între ei, sorbind cu nesaț aerul rece al nopții în timp ce urcau cu greu în vehicul. Gardianul zăvorî ușa în urma lor și-mi făcu semn cu țeava puștii că pot să plec. Am demarat. South Alameda, numărul 1701, se afla în zona industrială din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Totuși nu m-am așteptat să-și zboare creierii în propria noastră casă. — Erați apropiați? — Nu, nu mai eram. Acum, după ce fetele au crescut, am fi divorțat - mai devreme sau mai târziu. Ești căsătorit? — Da, de aproape doi ani. Jane sorbi din ceai. — Dumnezeule, un proaspăt însurățel! Nu-i nimic mai plăcut, nu-i așa? Mutra mea trebuie să mă fi trădat. — Îmi pare rău, spuse Jane, apoi schimbă subiectul: Cum ai cunoscut familia Sprague? — Am avut o legătură cu Madeleine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]