7,710 matches
-
a merge la marii secunzi, la olandezi de pildă. Dar Dilthey nu spusese să rămâi acolo, ci să vii cu ei în cultura mare a Europei. Or, Foucault, il y reste. Rămâne în documente prăfuite de epocă și într-un spectaculos artificial. De fapt, doar într-o problematică. Sigur că problema sexualității este a noastră, a tuturora, până la urmă a întregii naturi, și Linné însuși o dovedește când face clasificarea plantelor pornind în fond de la sexualitatea lor. Dar problema asta poate
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vorba despre un platonism mascat, de vreme ce nu se mai caută ein Wahres, "ceva adevărat", ci die Wahrheit, adevărul însuși, exact cum Socrate nu întreba ce este o fată frumoasă, ci ce este frumosul. Ideea nu mă satisface. Îmi trebuie ceva spectaculos, mai puțin rece și tehnic, ceva simplu, limpede; "Secolul 20" nu este o revistă de filozofie. Mă gândesc mai degrabă la o categorie stilistică, la încadrarea lui Heidegger în specia titanismului modern al gândirii, la asumarea unei sarcini extraordinare, care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
omenirii. Noica a terminat între timp lectura traducerii la Originea operei de artă. În timpul plimbării de dimineață îmi spune că este remarcabilă ca performanță. "Es ist eine Leistung, aber nicht eine Schöpfung. Nu mai poți întîrzia în performanțe, oricât de spectaculoase ar fi ele. Ai demonstrat, sau ți-ai demonstrat, că poți merge pe sârmă; acum e cazul să te oprești și să-ți reiei cantitatea, lecturile, dar mai ales să-ți scrii Simbolismul limitei. Despre asta o să vorbim diseară. Acum
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
-l confrunte cu regula eficacității, când celălalt s-a așezat sub semnul mai leneș al Orientului, al meditației care nu trebuie să se convertească cu orice preț în faptă și "ispravă culturală". În orice caz, din întîlnirea lor aștept lucruri spectaculoase, pentru că Noica este în plină aventură logică, cu acele Scrisori din care a publicat deja două în "Viața romînească". Jocurile noastre vesperale au fost inaugurate de Noica. "Mi-am propus să vă vorbesc astăzi despre etapa în care am ajuns
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Ceea ce se întîmplă este fascinant. Acest studiu de logică aplicată este trecut într-un registru epic și dramatic. Timp de două ore, Noica reface itinerarul lui Sorel, marcând fiecare pas, recapitulând periodic, creând suspansuri, întreținînd tensiunea și stârnind curiozitatea, producând spectaculoase "răsturnări de situații", făcând din autorul logician un cavaler rătăcitor care îi întîlnește în drumul lui pe Frege, Wittgenstein și von Wright, li se alătură o vreme, despărțindu-se de ei în final pentru a-și găsi drumul către un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la fel de apt ca acestea să susțină un întreg sistem de filozofie? Prepoziția românească întru, pe care nu o traduce satisfăcător nici zu-ul german, nici }n engleză into, devine la Noica un operator ontologic fundamental, cu ajutorul căruia el construiește în mod spectaculos un întreg tratat de ontologie, găsind, prin această prepoziție doar, termenul de legătură între devenire și ființă. Culturalismul ca acces la o istorie mai adevărată Însă pentru generația care făcea primii pași pe scena publică a culturii către anii 1968-1970
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
îndoi" și "a înfășura" (a dat plier și pli în franceză). Explicare, "a desface" și "a desfășura". Pliez o hârtie (o îndoi) sau pliez un pergament (îl fac sul, îl înfășor). În Don Giovanni-ul lui Losey, aria listei este rezolvată spectaculos: Leporello, însoțit de doi valeți, depliază, desfășoară, mai întîi pe treptele palatului, apoi pe pajiștea din față, listele pe care sânt consemnate cuceririle stăpânului său. Leporello, de fapt, le explică. Exact asta este un jurnal: un mod de a explica
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pe urmă să mai stăm de vorbă. Doi ani mai târziu a reapărut în biroul meu, îmbrăcat parcă la fel ca prima oară, cu un pulovăr gri purtat în exces, cu pantaloni bej din catifea reiată boțiți, cu niște pantofi spectaculos de mari (să fi fost 47?), a căror culoare originară nu mai putea fi precizată, și a reluat conversația din punctul în care se întrerupsese: "Eu mi-am dat doctoratul, dumneavoastră aveți postul de corector?" Apoi a emis un râs
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
se face simțită în Brazilia sau în Japonia, în Australia, în Guineea, în Burkina Faso, în Africa de Sud sau în Argentina. Sensibilitatea opiniei publice față de violența tinerilor este adesea exacerbată de tragicele fapte diverse care pun în scenă "povestiri" de o violență spectaculoasă și sângeroasă, dar rară sub această formă extremă. Așa s-a întâmplat în Anglia, după uciderea tânărului James Bulger, în 1993. La fel și în Argentina, după ce un elev de 15 ani din Insulele Malvine a omorât prin împușcare patru
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
între aceste măsurători și realitatea descrisă de anchetele științifice va face obiectul acestui capitol, întru gloria independenței științifice! Sensibilitatea opiniei publice față de violența tinerilor este exacerbată de tragicele fapte diverse care pun în senă "relatări" (Brownstein, 2000) despre o violență spectaculoasă și sângeroasă. Totuși numărul delincvenților juvenili autori de violențe dure este relativ redus (Farrington, 1986) și, fără a le subestima, importanța cantitativă a crimelor și delictelor din mediul școlar rămâne restrânsă (Gill și Hearnshaw, 1997; Lindström, 2001; Gottfredson, 2001). După
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
și de fluctuațiile politicilor publice. Indiferent de interesul acestor anchete, vom arăta mai întâi caracterul lor insuficient pentru o cunoaștere subtilă a frecvenței fenomenului. Comparația între aceste statistici și anchetele despre victimele din mediul școlar arată, într-adevăr, un decalaj spectaculos. Mai departe, contabilizarea violenței în școală trebuie să țină cont nu numai de frecvența fenomenului, ci și de caracterul lui repetitiv, violența în școală constând mai mult în microvictimizări asociate decât în evenimente majore, ceea ce nu înseamnă că nu trebuie
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
consacră o mare parte din cercetări (Debarbieux, 2004). Am scos în evidență experiențele de victimizare suferite de un eșantion de 3 871 de gimnaziști francezi în 2002-2003, același an de referință ca și pentru ancheta administrativă folosită aici. Decalajul e spectaculos într-un tabel recapitulativ (tabelul 5) care dă procentajul victimelor conform anchetelor noastre de victimizare sau conform cifrelor produse pe cale administrativă. Tabelul 5. Victimizările în gimnazii potrivit anchetei din 2003, comparativ Procentajul elevilor care se declară victime 2002-2003 Proporția victimelor
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
întocmit pentru Consiliul Europei (Vettenburg, 1998), punctează deopotrivă mizele și dificultățile întâmpinate în definirea violenței școlare. Una dintre mizele principale este politică, iar noi am evidențiat-o în primul capitol: focalizând definirea termenului pe violența cea mai brutală și mai spectaculoasă, se lasă deschis "caruselul crimei": "Eticheta de "violență" este adesea folosită într-un scop strategic. În discursul autorităților publice, termenul de "violență" este mereu utilizat ca simbol prin excelență capabil să înglobeze tot ce e rău și reprehensibil. Este asociat
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
geamuri sparte: broken windows). Ideea este că acumularea unor dezordini repetate va antrena o abandonare al spațiului public de către comunitate. Metafora inițială pleda pentru o poliție de proximitate care să cunoască bine cartierul și locuitorii, în locul unei poliții cu girofar, spectaculoasă și inutilă. Ne putem întreba dacă e bine să păstrăm pluralul cu uz criminologic al termenului de "incivilitate". N-ar trebui să păstrăm din noțiune doar ideea unei stări a legăturii sociale caracterizate prin ocuparea spațiului public de către grupuri delincvente
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
creștere a violenței. De exemplu, între 1995 și 1999, am avut posibilitatea să repetăm de trei ori aceeași anchetă într-un eșantion de școli secundare din diverse zone urbane foarte defavorizate ale Franței. Degradarea climatului școlar ni s-a părut spectaculoasă. Să amintim că noi folosim în anchete, pentru a măsura acest climat, întrebări în scară, care le permit respondenților să "noteze" calitatea relațiilor în școala lor și să se poziționeze în raport cu violența resimțită. Rezultatele comparate din anii școlari 1995-1996 și
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
fie că relațiile erau proaste sau mai degrabă proaste, fie că violența și agresivitatea erau foarte importante sau importante. Se observă degradarea climatului în aceste școli foarte defavorizate, într-o perioadă de patru ani. Impresia unei creșteri a violenței este spectaculoasă, de vreme ce proporția elevilor care o percep ca foarte importantă ajunge de la 21,4% la 40,5%. Această impresie este, de altfel, împărtășită de profesori. În 1995, când îi întrebam despre agresivitatea manifestată de elevi împotriva lor, 7% dintre profesori o
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
dintre elevi în școlile cele mai represive la ... 0% în școlile cel mai puțin represive. La fel, rata elevilor pedepsiți puțin sau deloc poate ajunge de la 9,8% din efectivul de elevi la 78,1%. Rezultatele sunt așadar cel puțin spectaculoase și oferă un sprijin sigur pentru posibilitatea existenței unui "efect al școlii" și, în ciuda tuturor apăsărilor sociale și economice, pentru o anumită libertate a actorilor, care au totuși o marjă de acțiune posibilă. Putem deci să răspundem fără ambiguitate: pedeapsa
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
lipsite de nuanță. Totul e văzut rău: profesorii, pedepsele (50% le consideră nedrepte, față de 30% dintre ceilalți elevi), relațiile cu direcțiunea 39 (60% le consideră proaste, față de 10% dintre ceilalți elevi), atmosfera generală (68%, față de 19%), iar, încă și mai spectaculos, aprecierea lor asupra modului de învățare în gimnaziu este foarte negativă (peste 70% consideră că se învață prost sau destul de prost în gimnaziul lor, față de 15% dintre ceilalți elevi), lucru puțin frecvent la ceilalți elevi, care păstrează o puternică încredere
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
sarcasme antiamericane", la care și membrii Observatorului nostru au fost, de altfel, auditori consternați în timpul conferinței propriu-zise. Asta înseamnă ignorarea întregii capacități critice pe care această direcție de cercetare o permite și pentru care vom oferi în continuare un exemplu spectaculos. Pentru o evaluare critică a practicilor: un exemplu american Pentru ca proiectul acestei părți din carte să fie clar, voi povesti mai întâi o întâmplare provenită din altă țară, poate sub formă de poveste neagră, dar adevărată. Ea este foarte cunoscută
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
pe indivizi sunt mai discutate în tabelul pe care-l comentăm. Multe se dovedesc ineficace. Sigură este respingerea limitării la metodele comportamentaliste, fiind condamnate toate metodele de "reeducare" de genul tabără de antrenament sau comando de parașutiști... Acestea sunt, poate, spectaculoase, dar nu reduc în nici un caz violența, iar un criminolog precum Cusson (2002), care n-are nicidecum reputație de stângist, a arătat de mult că ele pot alimenta violența. E vorba de îmbunătățirea competențelor sociale, nu de reflexe condiționate. Dar
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
26,1% 100% * Fuziune redresată gimnazii-școli primare 1995-2000 elevi de 11-12 ani, N = 1 867. Dependența este foarte semnificativă. chi2 = 205,62, ddl = 4, 1 p = > 99,99%. Diferența între răspunsurile elevilor de școală primară și cele ale gimnaziștilor este spectaculoasă, după cum vedem. 43,8% dintre elevii de 11 și 12 ani din școala elementară spun că relațiile lor cu dascălii sunt foarte bune, față de 15 % în gimnaziu, cu aproximativ 29% mai puțin. Nu înseamnă că relația elevi-profesori este catastrofală în
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
în 1990, se montează prima sa operă, Șefele. Încă paisprezece piese vor fi scrise până la moartea sa, survenită la doar 36 de ani; dintre ele, opt au fost montate în timpul vieții și i-au transformat creația întruna dintre cele mai spectaculoase și controversate opere din spațiul teatrului contemporan german. Literaturverlag Droschl, A-8010 Graz, www.droschl.com 1991 (Fäkaliendramen), 1992 (Königskomödien), 1994 (Dramen III) performing rights: Bühnenverlag S. Fischer, Frankurt/M., www.fischerverlage.de (c) 2008, Institutul European Iași pentru prezenta
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
obiectul său de analiză și a valorilor intruse, care fac analizele incompatibile între ele. Așa cum am discutat deja în interludiu, această deducere a incomensurabilității din incompatibilitatea valorilor pare a fi mai degrabă luată de-a gata decît analizată. Cea mai spectaculoasă formă a acestei confuzii ar putea fi găsită în lucrarea lui Ferguson și Mansbach, Elusive Quest (1988). Ei derivă din inevitabilul conținut de valori al științelor sociale imposibilitatea cumulării. Această afirmație, greșit atribuită lui Kuhn în disputa paradigmelor, este reluată
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
1987; Nye 988). Wæver numește aceasta sinteza neo-neo. A doua apropiere are loc în cadrul tradiției interpretiviste. Ea are mai multe fețe, dar cel puțin două trăsături importante ne duc înapoi cu gîndul la Max Weber, care a cunoscut o revenire spectaculoasă în științele sociale și în disciplina relațiilor internaționale. Există, pe de o parte, întîlnirea dintre sociologia istorică realistă clasică (vezi cap. 3) și materialismul istoric în formele sale istoricistă sau gramsciană. El extrage esențialul din subiecte cum ar fi revoluția
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
au observat personal schimbări în structura familiei. Schimbările cele mai lente și la cele mai mari dimensiuni sunt numite macro-schimbări și ele sunt cel mai dificil de observat. În realitate ele sunt observabile numai în momente rare când schimbarea este spectaculoasă, așa cum se întâmplă într-o revoluție. Dar chiar și atunci, acestea adesea nu sunt evidente până nu sunt terminate. Micro și macro-schimbările se produc în același timp, fiecare dintre aceste schimbări formând-o pe cealaltă. De multe ori micro-schimbările, cum
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]