10,213 matches
-
Doar noi, pentru că pe cîmp văd că unii lucrează intens și par a nu avea probleme cu Zeul Ra. Un telefon mă aduce acasă. ...sînt probleme la Prefectură... s-au spart geamuri... Oamenii noștri trăiesc calvarul pierderii locului de muncă. Spectrul mizeriei îi sperie și disperarea îi cuprinde. Și pe aici este multă preocupare pentru pîinea cea de toate zilele, dar parcă oamenii sînt mai relaxați. Vreau acasă și nu pot să plec. ...poate doriți o bere rece, domnule primar. Da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a mă sustrage, astfel, împrejurărilor curente, vremurilor, asfixiei lumești. Dar am pierdut, laolaltă cu toți semenii mei, instinctul „rupturii de nivel“, al ieșirii din timp. Sunt mereu „în rețea“, cablat, preluat, „angajat“, dependent de drogul urgențelor... În loc să facem din animale spectre (lucrative) ale unor funeste pandemii, ar trebui să recuperăm ceva din virtuțile lor: din statica felinelor, din răbdarea, dinamismul flexibil și detenta câinilor, din calmul rumegătoarelor, din vocația înaripatelor de a se desprinde. Să fim „înțelepți ca șerpii și inocenți
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
pentru imaginea de sine: te amuzi cu oarecare filozofie, ești un artist, un original, un aventurier. Nu te lași contaminat de meschină riile vieții burgheze. Arzi, eroic, lumânarea la ambele capete. Alteori, consumul e întrerupt, ciclic, de alunecări depresive, de spectrul vidului. De care încerci să scapi refugiindu-te din nou în consum. Tipul C: Așteptarea de sine. Ai vrea, încă din adolescență, să fii altfel. Simți că ești altfel. Aștepți de la tine isprăvi de anvergură, dar nu știi exact de ce
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ar zice că metoda optimă de a evita monomania secătuitoare, sărăcirea trăirii, obsesivitatea este intermitența, suspendarea conștientă a „fluxului continuu“, înțelepciunea lui „din când în când“. O iubire care confiscă, pe termen lung, toate energiile spiritului, care evacuează, radical, întregul spectru al reflexivității și al acțiunii personale se surpă în propria ei autarhie, se stinge în linearitate, începe să semene a autism. Suntem în așa fel alcătuiți, încât un grafic afectiv egal, fără breșă, fără „regrupări“ întremătoare, sfârșește într-o nesănătoasă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
la desfășurarea completă și definitivă a argumentației proprii. Nu țin o conferință, ci scriu un capitol de carte, dacă nu toată cartea. Au un aer genialoid, ușor smintit. Oricum, pentru ei, ceilalți nu există decât ca pretext: o colecție de spectre pentru o vorbire spectralăă O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puțin conștientă, a genuri lor. Mulți vorbitori nu fac nici o diferență între o intervenție la o masă rotundă, o lansare de carte cu patru-cinci
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
care cred că au dreptate totală pe toate planurile, oameni care nu percep dimensiunea problematică a lucrurilor. 4. Când ești prea tânăr și ai, prematur, mai multe răspunsuri decât întrebări. 5. Când ești prea bătrân și simți mijind înăuntrul tău spectrul lui Conu’ Leonida. 6. Când te auzi proferând locuri comune. 7. Etc. Când nu e bine să ai dileme? 1. Când e vorba de eticheta comunitară, adică de politețe. Nu e cazul să devii dilematic, dacă ești invitat să vorbești
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
otoman. În scrisoarea adresată împărătesei Maria Theresia, coregentul arăta că această împărțire se va face doar în caz de necesitate 114. În aceste condiții de criză, generate pe de-o parte de agitațiile mazililor, iar pe de altă parte de spectrul pierderii autonomiei provinciale, are loc intrarea boierului Vasile Balș în viața politică. În acest sens, din Lemberg, la 24 septembrie 1780, feldmareșalul baron von Schröder, șeful Comandamentului Militar al Galiției, avea să-l recomande protecției contelui Hadik, președintele Consiliului Aulic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
sute, chiar mii de hectare, o astfel de atitudine pare oarecum justificată, mai mult, În consens cu multe secole de tendință latifundiară, acum și aici, pe micile parcele de ordinul hectarului, e indicată un fel de reconstrucție ecologică prin lărgirea spectrului plantelor cultivate, În condițiile compatibilității lor cu soluri totuși Încă diferențiate. Dar nu e o treabă simplă: omul trebuie să fie mereu cu mintea trează: să observe și să procedeze În consecință. În fond, asta e menirea și natura lui
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
toamnei sau al maturității. Chiar imanent, respectiv transcendent? Poate cu temei. Căci: Primele flori ale anului - ghioceii - sunt albe; ideatic, negentropie pură. Puteți să-i spuneți spiritualitate. Urmează viorele, toporași, brebenei, brândușe, albastre ori violacee, tot În partea negentropică a spectrului culorilor, deși ceva mai orientate spre entropic, substanțial. În vară, vor alterna tot felul de culori, albastrul cedând În favoarea galbenului, apoi roșului, aproape entropie pură. Că o păpădie e galbenă, pe jumătate entropică deci, din omătul primăverii și până În acela
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
extremă a unui continuum substanță-spirit care definește lumea noastră În general, omul În particular. Să redevin pragmatic: Floarea e un mănunchi de frunze modificate. Frunza care rămâne frunză Începe prin a fi verde spre a sfârși ca roșie. Tot ROGVAIV, spectrul culorilor, ne spune că ea pleacă de la reducător, negentropic, spre a ajunge la oxidantul entropic. De astă dată nu ideatic, ci de-adevăratelea. De-a adevăratelea căci ea, frunza, asigură energetic luxul florii de a se acorda doar ideatic, nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
bostanul - turcesc și porcesc -, dovlecelul, tigva și... Cu toții Cucurbita, care chiar bostan Înseamnă, deși romanii nu l’au cunoscut, acești „pepeni“ fiind de fapt americani; Cucurbita maxima, pepo, moscata... Și, atribuindu-le, În dicționar, culori, mă Îndoiesc că ar ajunge spectrul solar. Chiar dacă’s de fapt cu toții albi, cel mult galbeni pe dinafară, iar pe dinăuntru doar galbeni... Nici cu ei limba literară n’a vrut să fie prea culantă, că’s numiți laolaltă, deși mai nuanțat, dovleac: de copt, pur
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
7 - domenii energetice: ROGVAIV. Și așa, În fiecare culoare, roșul de pildă, deosebim cele câteva zeci de - cu ghilimele - griuri, care se deosebesc de cele câteva zeci de - tot cu ghilimele - griuri ale portocaliului, galbenului, verdelui, albastrului, indigoului, violetului... refăcând spectrul luminii albe. Pentru o lume În care fiecare caută să știe cât mai mult despre celălalt e, Într’adevăr, o binefacere. Dar cum se poate transforma ideea, chiar atâta de generoasă, În realitate? Grație pigmenților. Altfel spus, vopselelor „pictorului“. Acu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dar pentru a vă toarce altceva, mai dihai: chestia cu torsul pe cuptor. Da, Îmi place căldura, iar În privința culorilor, le văd mai bine pe acelea „calde“: roșu, portocaliu... Cristi spune că și căldura, și culorile din acel capăt al spectrului sunt entropice. Dar e exact ce am nevoie În jur, eu, un negentropic. À propos de căldură: Chiar de mă credeți cimotie cu dulăul, eu nu mă răcoresc vara evaporând apa de pe o limbă atârnată de un cot, o treabă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
scund și pe Înalt... „Meridian“, 25 ianuarie 2002, ora 12,44 44. Un cui În talpă Ziceți voi că eu, pisica, văd prost. Că nu văd boțiturile cămășii tale, adică detaliile, și nici dacă e colorată În culorile reci ale spectrului, precum albastrul care-ți place ție. Doar că, percepând mai bine mișcarea, văd și ceea ce voi nu vreți să băgați de seamă, chiar dacă tot voi sunteți făptașii. À propos, Cristi, știi ce-i aia „cui pe cui se scoate“? - Păi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
De-ar fi mai mulți, căci merităm. Dar nu știți că pisica care vă toarce În poale ori, ca mine, la urechea lui Cristi nu vede decât roșul, portocaliul... și, treacă-meargă, verdele. Păi entropia Își spune și aici cuvântul: În spectrul solar, albastrul și violetul, ba mai dihai ultravioletul reprezintă negentropia, chiar poartă cea mai multă energie. Culorile din celălalt capăt al spectrului sunt sărace În energie, sunt deci entropice. Pot fi compatibil, un negentropic ce sunt, adică să văd, scăldat
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
lui Cristi nu vede decât roșul, portocaliul... și, treacă-meargă, verdele. Păi entropia Își spune și aici cuvântul: În spectrul solar, albastrul și violetul, ba mai dihai ultravioletul reprezintă negentropia, chiar poartă cea mai multă energie. Culorile din celălalt capăt al spectrului sunt sărace În energie, sunt deci entropice. Pot fi compatibil, un negentropic ce sunt, adică să văd, scăldat În lumină negentropică? Nicidecum. Și prefer, de fapt sunt programat genetic astfel, culorile „calde“: de la infraroșul cuptorului până la verdele copacilor. Simplu, nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
sorceag (zeamă de roșie coaptă și stoarsă, ardei iute ușor copt, tăiat rondele, pătrunjel tocat fin) sau saramura pe cărbuni, plachia la cuptor cu legume de sezon, toate mi se derulează prin fața ochilor și, deși nu-mi lipsesc ca și spectru gastronomic astăzi, nu mai simt aroma bucatelor Maiei, totul parcă-i fad, cauciucat. În fiecare dimineață, bunicii se strecurau cu mare discreție afară și nu ne tulburau somnul până la orele 10. Maia, intra la păsări și-n saivan la oi
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Adi cred că l-a moștenit în proporție de nouăzeci la sută, implicit i-a moștenit slăbiciunea pentru științele exacte și tot ceea ce ar consuma latura pragmatică a lucrurilor. La mine lucrurile au stat un pic diferit, în sensul că spectrul meu formativ era în fapt o mixtură între disciplinele socio-umane și cele exacte. Poate de aceea am și cochetat mult timp în liceu cu ideea de-a face medicină. Tata a fost cel care ne-a dus pentru prima dată
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
minunat, un om care n-a trăit pentru sine, a ars mai degrabă și s-a implicat pentru toți cei din jurul său. Ceea ce-a făcut nenea Toma în ziua aceea ploioasă de primăvară capricioasă, mi-a răsturnat complet întregul spectru de valori, iar din acel moment mi-a devenit frate mai mare. Ziua mă prezentasem la cursul festiv ce avusese loc în amfiteatrul liceului, mai ales că aveam și-un cuvânt în derularea acestui eveniment. Seara, la orele 18 trebuia
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
sărite, după cum ne simțea de prezenți sau absenți sufletește, ce mai facem, cum ne mai descurcăm. Ulterior trecea concret pe registrul profesional și de fiecare dată, tablele păreau a fi neîncăpătoare. Eram fascinată de schemele logice, ajutătoare, de desenele cu spectru aplicativ, dar dincolo de toate, era omul, doar omul care sfințește locul, iar Dumnezeu îi sfințește calea și devenirea. Acesta era distinsul domn profesor Băcăoanu, un om, un nume, un apropiat al inimilor noastre frământate și mereu în căutarea adevărurilor existențiale
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Revolta tânărului ce și-a ridicat iubita sluțită de cea mai nedreaptă ordine, n-a fost cu nimic mai prejos de suferința fizică și morală a acesteia. Nunta lor a fost un eveniment trist, umbrit de dezastrul ce-i lovise. Spectrul nenorocirii va pluti asupra lor în toate zilele pe care le vor mai avea de trăit, împreună sau despărțiți, de acuma încolo. Remus nu va mai avea liniște până ce nu va răzbuna într-un fel soarta nemiloasă ce s-a
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
oferit cândva istoriei literare lecția marii și rodnicei amiciții Eminescu-Creangă, a dezvoltat cel mai hotărât cultul solidarității de breaslă, ducându-l până la exemplaritate. Atunci, ca și acum, opiniile politice erau varii și, de regulă, ireconciliabile, întinzându-se pe toată lărgimea spectrului, de la extremismul zărghit de dreapta (Giorge Pascu) la socialismul de Sărărie (Const. Stere), însă, greu de crezut, nu afectau relațiile inter-umane. Când Goga a revenit, în vizită, la Iași (lucrase aici în anii refugiului), a fost întâmpinat, la gară, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
alert, antrenant, spontan, captivant, memorialistic, din care ni se dezvăluie ca într-un intim ceas de taifas, de spovedanie omul, profesorul, istoricul, cu gânduri, sentimente, judecăți, atitudini. Cartea de față are o arie tematică diversă, caleidoscopică, aidoma curcubeului, cu întreg spectrul său de culori diferite, mai puțin sau mai mult vizibile, inegale ca intensitate. Astfel, bunăoară, un copil de țărani îndrăznește să sfideze unele datini și credințe, păstrate în casă din moși-strămoși; viața îl "pedepsește" printr-o întâmplare pe care n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
a Țării Fagilor (Kulturlandschaft Bukowina: Studien zur Deutschpro-chigen Literatur des Buchenlandes), care a apărut la Iași, în 1990. Totuși, nu aceste studii valoroase au făcut ca universul istoriografiei contemporane să fie luminat de o stea, ce concentrează și iradiază un spectru de informații extrem de diverse privind Bucovina. Erich Beck poate fi considerat cu adevărat Patriarhul bibliografiei bucovinene. Timp de peste patru decenii el a adunat și continuă să adune informații referitoare la tot ce a apărut și apare în orice colț al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și sârbii, băieți. Ne-atacă toți din toate părțile, și-ncep să se-nchidă granițele. - Țiganii și hoții și barbarii și vandalii, se zbuciumă părințelul. Strânge din pumni cu ochii ieșiți din orbite, gata să lovească până la ultima suflare În spectrul lui moș Victor Încolțindu-l cu rânjetul de curvă nătângă a lui văru’ Laur. - Și dacă se-nchid granițele, băieți, nu mai scapă nimeni din cotineață. Aicea putrezim cu toții, ne papă viermii de vii. Mă uitam la el la fel de siderat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]