5,716 matches
-
religios, care-i mult mai periculos decât cel artistic și asta e de admirat, Theo! Tu ești încă tânăr și nu te-ai purificat de tine însuți, dar când o vei putea face îți vei da singur seama de simplitatea sublimă a valorii meșterului Luca, Știu că are dreptate părintele dar, Oricum ai lua-o, Theo, arta religioasă e o artă umilă, dacă vei continua s-o faci va trebui să te obișnuiești cu asta, altfel orice biserică în care vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Am ajuns, la un moment dat, în drumurile mele, să întâlnesc o statuie miraculoasă a înțelepciunii libere, pe o insulă din mijlocul oceanului... de pe vapor se zărea încă de departe silueta demnă și inspirând un farmec aparte, o magie înălțătoare, sublimă, a imensei prezențe. Pe măsură ce barca se apropia de malurile insulei, în legănarea valurilor, coroana de raze a statuii vii se distingea din ce în ce mai impunătoare, gigantică, ținând o carte și o făclie aprinsă îndreptată spre cer, ca o zeiță ce împrăștia în
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
posibil, intensificândune energia ca esențialul luminii ce ajunge arborele însuși... ce voi fi eu după ce voi trece în altă etapă a identificării mele relative, atunci când voi exista dincolo de această formă temporară din prezent?... Pe drumul prin imperfecțiune spre întreg și sublim, ce voi deveni, în esențialul identității mele? Aș fi altceva mai mult decât conștiință, energie, înțelepciune sau iubire, oare ce anume voi lua cu mine ca aparținându-mi dincolo de forme și aparențe?... Și de ce ar avea importanță cine suntem acum
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
latină? îl întrebă mai apoi Zaleucos, fără milă. Într-adevăr, latina vorbită de acei patricieni culți, de acei magistrați și oratori era foarte diferită de limba pe care o auzise pe străzile castrului; multe expresii, citatele neașteptate din niște poeți sublimi erau de neînțeles pentru Gajus. În schimb, Zaleucos se bucura când toți se arătau uimiți de eleganța spontană cu care copilul se exprima în greacă. — O perfectă diglosie, comentă cu simpatie meditativă puternicul și bogatul senator Junius Silanus. Însă nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
subțiri ale degetelor -, arătă spre stelă și întrebă: — Voi, grecii, o numiți obeliskos, nu-i așa? Adică micul obilos, dacă nu rostesc eu rău, mica suliță. Surâse îngăduitor, dar acel surâs pe fața brăzdată de riduri izvora, poate, dintr-un sublim dispreț. — Vouă vă place să glumiți. Dar n-ați înțeles. În limba sacră se numește ta te-hen, pământul și cerul, adică mintea omului care se înalță în căutarea divinității și se luminează când o întâlnește. Folosea vocabule și construcții sintactice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Pergamon. Rafinat, Augustus a instalat aici o enormă bibliotecă greacă și una latină și a declarat că, asemenea templului, erau deschise pentru toți cetățenii, fiindcă stăpânul tuturor acelor lucruri era poporul roman. În timp ce întreprindea această operațiune imobiliară publică, Augustus, un sublim artist al politicii, se arăta modest și discret în ce privea reședința sa privată: încăperi puține, nu foarte mari, care îi aparținuseră senatorului Ortensius, pardoseli austere cu mozaic alb și negru, fresce simple, cu structuri geometrice. Încăperile acestea se învecinau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
stupiditatea lui încăpățânată, obtuză, iar el se gândea că Augustus domnise vreme de cincizeci de ani, anihilând zeci de comploturi, și murise imperial în patul lui. Iar acum părea că, alături de el, într-o misterioasă inițiere, îi explica nemiloasa și sublima artă a domniei. Închidea ochii, se gândea. „Nu veți reuși să mă ucideți.“ Bibliotecarul grec Biblioteca greacă avea un portic ce dădea într-o mică grădină interioară. Cei de acolo deveniră pe loc prietenii săi. Luau din rafturi cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
tu, filosofia, matematica, medicina, muzica vorbesc numai în grecește. Era adevărat, în întregul imperiu se răspândea fenomenul cultural al diglosiei și peste tot se trecea cu ușurință de la latină la greacă. — Însă dacă vrei să spui un lucru însemnat sau sublim, trebuie să-l torni în cuvinte grecești. Într-o după-amiază plictisitoare și melancolică îi căzură în mână operele lui Herodotus, marele călător și istoriograf. Își plimba superficial privirea peste rânduri, când îi sări în ochi, de parcă ar fi fost scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mulți ani pentru că fiecare gest al său fusese gândit îndelung. — Germanicus, în schimb, a murit tânăr. În gura ei, cuvintele acelea erau înspăimântătoare. Gajus înțelese că ascundeau o amenințare mortală; într-adevăr, ea surâdea. Adăugă că Germanicus încercase să imite sublima artă a puterii practicată de Augustus, poate că înțelesese că era singurul mod de a o păstra și de a supraviețui. Dar, zise în încheiere, a fost primejdios de nerăbdător și a murit atât de tânăr... Gajus nu reacționă. Ajunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Tiberius îmbătrânea. „Cei șase sute de lupi care se adună în Curie“, senatorii, vedeau cum conducătorul haitei începea să răsufle greu. „Știu, încearcă să-mi sară la gât“, se gândea Tiberius, răsucindu-se în pat. Din obsesia lui izvorâse o idee sublimă, singura care îi putea uni pe toți populares și pe o parte dintre optimates într-o majoritate docilă: să o căsătorească pe fiica celui mai puternic dintre optimates, bogatul Junius Silanus, cu singurul fiu al lui Germanicus care mai rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Toți ceilalți se asociară indignării sale. Astfel, la patruzeci și opt de ore după moartea lui Tiberius, la 18 martie, după cum ne spun Acta Fratrum Arvalium, senatorii l-au ales pe Gajus Caesar Germanicus princeps civitatis, primul dintre senatori. Adică - sublimă invenție a lui Augustus - cel care trebuia să-și exprime primul votul, având practic cea mai mare influență asupra adunării. Era aproape noapte când, în vila de la Misenum, Gajus află vestea. I-o comunică strigătul puternic al unui ofițer care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aclamând. Tânărului Împărat, acel consens i se păru o sinceră emoție colectivă, poate chiar afecțiune; era încununarea proiectelor sale îndelung gândite, răzbunarea tatălui său, zorii unor zile noi. Fiindcă era tânăr, renunțarea la apărare și la neîncredere fu o eliberare sublimă. — Toți te iubesc, îi șopti, pe când treceau printr-un ambulacrum, tânărul Helikon, cu ochii săi de culoarea onixului înecați în lacrimi de bucurie. El era covârșit de emoție și îi întoarse privirea în tăcere. La mică distanță, Lucius Arruntius, senatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
atât de convingătoare și poruncite, Încât am cedat, distrugând printr-o singură lovitură totul În mine, fericirea, viața, lupta, tot, și aruncându-mă Într-o cruntă deznădejde. Niciodată nu voi mai ține În mâna mea rece, mâna lui caldă și sublimă. Niciodată mâna mea nu va mai atinge gâtul lui, În pregătire pentru săritură. Niciodată nu voi mai fi atât de aproape de el, Încât corpurile noastre să se atingă, niciodată nu voi mai fi fericită, totul va fi nimic și gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
când scriu, mi se preling zeci de lacrimi pe obraji, lacrimi de cruntă deznădejde. 5 decembrie 1959 (sâmbătă) Nu pot să Învăț. Acum e dimineață. Radu mă obsedează. De ce oare atâta cruzime pe oameni, să distrugă o fericire atât de sublimă. De ce mi-au luat tot ce aveam mai scump, de ce m-au distrus? Și Radu e trist, dar el Își va găsi poate o altă fată, mai frumoasă ca mine, cu care Își va trece Întâlnirea. Dar eu? Ce-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mă fac bine, vreau ca din pieptul meu să mai izbucnească o dată răcnete de bucurie, de izbândă. Sunt fericită pentru că viața mi-a zâmbit a doua oară. Prima a fost aceea cu Șerban, iar acum am simțit o fericire asemănătoare sublimă. Semiîntunericul... gheața lucie... luminile becurilor... 18 decembrie 1959 (vineri) A Început să-mi iasă axelul. Sunt În culmea fericirii. La școală nu m-am dus și au dat extemporal la geografie. Nu-i nimic... Ce bine-mi pare că merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dorm nici un minut În noaptea asta, trebuie să Învăț. Dar nu pot Învăța, sunt nebună de disperare. Dragostea mea, Petre, m-a părăsit. De ce? De ce să cad atât de jos, când ieri pe vremea asta eram sus, prea sus, trăind sublima fericire a dragostei Împărtășite? Petre, de ce nu ai venit? De ce nu ai venit tocmai acum, când te așteptam mai mult ca oricând? Și aceste lecții Îngrozitoare... Și poezia neterminată... De ce, Petre drag, de ce nu ai venit? Ai devenit o obsesie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să Înving“, dar nu pot. A fost prea luminos fulgerul și mi-a aprins cea mai sensibilă coardă a sufletului, iar zgomotul lui, vigoarea lui, mi-au asurzit urechile, nu mai simt nimic În jur, trăiesc În fiecare clipă acea sublimă uitare de sine care m-a dominat atunci. Învăț noaptea, e mai multă liniște, În suflet și afară... Viața, soarta mea mi-au rupt fericirea. Nu pot da vina pe el, Îl iubesc prea mult pentru a-l bănui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
odată cu creierul. Toți oamenii studiază aici. Numai eu stau și scriu prostii. Ți-aduci aminte de Dinu? Oho, cum să nu! Mi-eră frică de singurătate și mergeam cu el. Ce chin! Ce calvar! Dar Dan? Cum e Dan? E sublim, e Înălțător, e divin! Ce dragoste mi-ar putea da el... Ce dragoste mare! Infernal de frumoasă! Așa cum este el, bătrân pentru mine, m-ar putea face fericită și mi-ar elibera penița asta nepricepută, mi-ar face-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Închipuit că mă vei avea. Totuși, la refuzul meu, n-ai mai insistat. Poate că atunci, prima dată, simțeam fericirea. Nici nu mai știu bine ce-a fost. Ba da, mi-amintesc de senzația aceea de imponderabilitate, beția unui sărut, sublimă...Ne-am despărțit apoi, În zori, și nu te-ai mai Întors. Dac-ai ști cât am suferit... Niciodată n-am mai trăit o noapte atât de frumoasă. Poate dacă nu ți-aș fi mărturisit iubirea mea ai mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pulsând, gata să-mi spargă trupul, toate sevele pământului. Acum, sunt ciudat de stingherită atunci când, cu gesturi mecanice, moarte, repet mersul de atunci al dragostei. Ce iute mă Împotmolesc! Adică trec direct la păcat, fără a mai da măcar binețe sublimului. Și rămân mereu acolo... copleșită de visul cel fără de păcat... mereu... 13 septembrie 1964 Gol de gânduri, stiloul a uitat să mai alerge pe foaie. Viața, chinuitor de frumoasă, i-o luase Înainte. Goală de gânduri, biata peniță nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
aud cântând aproape fericită. Dar pe mine când mă atinge el mă roade, mă sfărâmă. Și totuși, Îl aștept cu drag“. 19 octombrie 1964 (luni) Din noianul de visuri, am cules o singură realitate palpabilă, mai puternică decât cele mai sublime rătăciri În sfere Înalte. Atât timp cât am un punct de sprijin, nimeni nu mă va putea ajunge În puterea de muncă. De aceea, nimeni și nimic nu va putea să-mi spulbere acest punct. Niciodată și cu nici un mijloc! 20 octombrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu senzații tari, cu râsete, cu petrecere. Eu ce să zic? Am profitat de cei 20 de ani pe care Îi am și m-am așezat pe umplut toate clipele. Cu petrecere, cu Învățătură pe alocuri, cu lucruri frivole sau sublime, Într-un cuvânt, cu de toate. Rezultatul? Un mare, nebănuit gol În suflet. Cu cât cucerești mai mult, cu atât vrei mai mult. Față de colegii mei de generație, cunosc mult mai multe aspecte ale vieții și de aceea nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și durere, declanșate violent În sufletul adolescentului la revelația corpului amoros, fac din Mémoires d’un fou un text de o autenticitate extraordinară. Eu Însumi am traversat ipostaze identice și m-am extaziat ca și adolescentul Flaubert de acele insignifiante/sublime amănunte ale figurii, corpului și vestimentației primei femei, de care mi s-a părut că mă Îndrăgostesc. Totul se află În cărți, trăit de alții Înaintea mea; de aceea, mă voi retrage definitiv În spațiul de refugiu al lecturii. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
încerce din nou să îl elibereze pe Constable? Pe scurt, poliția însăși se va învârti în tot acest amestec confuz, neavând nicio idee despre ceea ce se întâmpla de fapt. Ceea ce se petrece de două zile, onorată audiență, este un spectacol sublim, care combină perfect elementele iluziilor fizice și psihice. Fizice, pentru că direcționează atenția poliției către apartamentul lui Charles Grady și către Centrul de Detenție. Psihice, pentru că îndepărtează bănuielile de la ceea ce face de fapt Malerick către motivul, de altfel foarte credibil, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
îi place și-și trecu degetele peste pielea ei înfiorată care lui i se păru un semn bun. La începutul relației lor, i se părea că săruta de milioane. Își mai amintea încă primul lor sărut — fusese de-a dreptul sublim. După petrecerea de la lansarea de carte și după ce au fost la bar, a dus-o acasă cu taxiul și, chiar înainte să ajungă, a tras-o spre el și a sărutat-o, unul dintre cele mai tandre și mai amețitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]