KorAP: Find »[drukola/base=sui & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...174 175 176 ...226 >

5,627 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849

drumurile și viroagele din dreapta trupei, le lăsăm în urmă, încredințați că nu mai avem mult și coborâm la Hârlău. "Mult mai avem? mult? întrebăm pe un trecător. Nu. Vreo doi chilometri..." Suntem, veseli de această știre dar mergem două ceasuri suind și coborând și vedem că spre Hârlău nu numai că nu coborâm, dar nici măcar nu-l vedem. Întrebăm pe altul, un călăreț pe-o mârțoagă deșelată. "Mult mai este până la Hârlău? Nu. Ca la vreo patru chilometri! Vra să zică

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
privește cu ochii unei fete de douăzeci de ani, cu ochi de pisică, inteligenți, mari, în cari dorm poftele rasei. 14 August În ziua a treia, săturat de călătoria din ajun, odihnit îndeajuns, merg pe jos cu compania mea. Iar suim dealuri lungi și coborâm văi mari printr-o nemaipomenită arșiță. Drum nu-i. Mergem pe o cărare care se înmlădie deadreptul printre nesfârșite lanuri. Facem popasuri lângă niște hambare; soldații rămân pe miriștea dogorită, noi, ofițerii, ne tragem la umbra

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
îndărătul casinului ofițeresc, încolo pustietate goală. Zări triste și pustii, arșiță nemilostivă și nici o umbră, unde să pleci capul. O apă turbure și sălcie nu poate potoli setea buzelor uscate și a gurilor arse de vânt. Diminețile exerciții de lupte. Sui dealuri, dealuri nesfârșite și văi lungi. Te întorci la amiază prăfuit, cu creerii ferbând de căldura soarelui. După masă, îți pleci puțin capul pe perină, în cort, în cuptorul cortului, nu poți lipi pleoapele, te zvârcolești ca pe jar asudat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
camarazii spre locuri necunoscute, trecând dealuri și văi. Ceia ce ți se părea absurd era faptul că dealurile le urci nu ca să te urci și să poți striga excelsior ci pentru ca să cobori o vale, și numai atât, și ca să mai sui două dealuri și să mai cobori două văi. Și n-ar fi nimic asta. Dar în fruntea regimentului, pășește călare domnul maior Ghelemè, cu calul său mare, cu capul său colosal, cu trupul său lung și cu picioarele sale scurte

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
furase un sac de orez și-l tăbârcea în spate și fugea în goană tocmai pe dealul Viișoarei... Repede au încălecat bucătarii, și după el... Au avut ce alerga pân-ce să-l prindă... D-apoi azi dimineață?... nu se suise unul pe masă, la nasul meu? Voiam să-l dau jos și-l tot împungeam cu penița, că scriam la masă, și el decât să se ia de piept cu mine, nu alta... A dracului lighioaie, ce crezi?" Eu povestesc

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
noapte l-au dus de unde l-au sculat. [Boboc " Când a căzut Moș Calistru pe Deleleu" și "Singurătate"] Râsul cum se iscă: când lupoaica fată 6 căței și pe unul îl leapădă, nu-l mai alăptează: apoi acela rătăcește se sue în coclauri la loc tare, și se face râs. Cal fără splină: cine știe să ieie splina de pe botul mânzului, dacă o ia, rămâne mânzul fără splină ș-apoi acela-i cal. Altfel mânzul, cum ese cu cămașa lui din

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
românească s-a încheiat ca un codru în primăvară. Și astăzi noi cei mai tineri, sutele de mii de oșteni, pentru a întinde Țara iar în vechile hotare, prindem a ne râdica împotriva dușmanilor noștri. Din pământul țării parcă se sue în noi din morminte sângele strămoșilor celor viteji, și-n pieptul nostru simțim tăria cea veche a celor cari au făcut rânduială cu sabia între neamurile cele rele! Cată să mergem cu vrednicie, să facem cu puterea noastră rânduială. Vrednicia

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
Ungheni înainte, printre săcară, grâie și oarze, careva spune că undeva, în dreapta, este un stâlp de piatră despre care țăranii spun că a fost făcut de o cucoană când s-a schimbat granița la Prut Venea cucoana aici și se suia în vârf ca să vadă Iașii. Un bătrân invalid povestește din războiul de la 1877 cum a murit generalul Radetzki și cum Rușii au luat Plevna numai cu hura! Sara în Bălți, șezătoare p. învățătorimea județului. Convorbire, ziua cu d. G-ral A

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
cânte, și să se vadă care a putea cânta mai mult până ce cellălalt n-a mai putea. A cântat dracul până ce și-a isprăvit traista și Moldovanul l-a purtat în spate. Pe urmă a venit rândul omului, s-a suit în spatele Dracului și a început a cânta Doina. Și cântă și cântă zi de vară până-n sară, despre bucuriile copilăriei, despre dragostele tinereței, despre necazurile bărbăției, nu mai isprăvește... Mult mai ai? întreabă Dracul cu mânie. Mai am, că de-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
au legat prietenia, în vremea când, în înfrigurarea anilor de ucenicie literară, umpleam sute și sute de pagini cu scrisul nostru. [1921]** [DESPRE "VENEA O MOARĂ PE SIRET" ȘI "HANU-ANCUȚEI"] Copou Iași 15 Ianuarie 1921 Mihail Sadoveanu Cărare în pădure suind la deal întortochiată ca un fum. 1927. Pentru industrii (străine majoritate) 9 miliarde scont. Pentru agricultură 250 milioane. Numai faptele au dreptate. Soluția (a doua) al lui Teofil la problema cu lupul, capra și varza. Elefantul Lupul, Ursul, Vulpea, Iepurele

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
la marginea satului Ecrenè. Copii care țipă bucuroși la trecerea automobilului. (Am uitat de căsuța curată, împodobită înlăuntru cu verdeață, a grănicerilor. Acolo trăiesc șapte oameni, cu cinci paturi, pentrucă doi sunt totdeauna în picioare, unul sentinelă, altul în patrulare.) Suim îndărăt dealul și pe platou direct la Cavarna, pe deasupra Balcicului. Orășel cu bună gospodărie. Primar, un bulgar harnic, om nalt, brun, frumos: Iordan Mahalinschi. Foarte gelos de reputația și buna stare a Cavarnei. Mărturisește o populație mai mare din mândrie

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
i-au luat înainte. În vremea din urmă, cerând iarăși să fie înaintat, superiorii i-au obiectat că nu e cetățean român și n-are drepturi, asta după ce a servit patruzeci de ani! Ca să mă sărute, trebuie să mi se suie pe opincă. ... Iar cine s-a ispiti să facă altfel, acela neiertat să fie de Domnul Dumnezeu și de prea cinstita Maica sfinției sale Marie și să fie blastamat și afurisit de doisprezece hovnici apostoli și de trei sute optsprezece sfinți părinți

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
servește valurile de oameni care se grămădesc la cumpărat. Aproape două sute de casierițe încasează, la raioanele respective, banii cumpărătorilor și înregistrează obiectele vândute. Într-o clipă ai primit obiectul cumpărat, frumos împachetat, cu nota adaosă la el. Vrai să te sui la un etaj ascensoarele te servesc imediat. E impresionantă o asemenea organizare uriașă. Mai sunt în Berlin și alte întreprinderi similare, cum e casa Tietz. Nourmi komt! Nimic despre I.E.V. însă Nourmi komt! Nemții poartă tufe de păr în frunte

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
insensibil, dar tocmai felul lui de a se comporta în durere mi-a străpuns inima de milă și groază. [TAZLĂU]* 3 August 926. Tazlău, în pădure, într-o poiană depe pârăul Brusturatu. Răgălii ceiace aduce apa când vine puhoiu. Am suit muntele pieptiș și pe urmă am luat-o pe plaiu, tot cătră miază noapte, până la alt psic pe care l-am suit, ș-apoi am văzut alte vârfuri de munți și munțișori. Dela poiană în sus sunt Știrghinele. Frumuseța se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
926. Tazlău, în pădure, într-o poiană depe pârăul Brusturatu. Răgălii ceiace aduce apa când vine puhoiu. Am suit muntele pieptiș și pe urmă am luat-o pe plaiu, tot cătră miază noapte, până la alt psic pe care l-am suit, ș-apoi am văzut alte vârfuri de munți și munțișori. Dela poiană în sus sunt Știrghinele. Frumuseța se vestezește. Lupul când îmbătrânește, toate javrele îl latră. Bătrânețele nu vin singure ci cu multe nevoi. Corabia mare și valuri mari o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
instruită și educată. Mai presus erau interesele politice. Creare de alianță: întăiu Lupu, apoi Bogdan Chmielniczky*. La vederea aceasta vine la Iași un trimis al lui Racoți cu numele Ion Kemeny. La 4 Oct. 1648 voievodul Racoți moare și se suie pe tron George Racoți II. Tratativele deocamdată se întrerup. Apoi se reiau; George Racoți urmărind tronul Poloniei pentru fratele său mai mic Sigismund. Căsătoria ar fi adus de partea Racoțeștilor și pe Radziwill. În August 1649 Lupu își aduce fata

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
al satului, pecând pretorul vorbea, s-a râdicat pe gard ș-a zis spre oameni: "Fraților, dv. să n-ascultați decât ce or zice domnii dela Blaj." Oamenii au murmurat, prim-pretorul, nesimțindu-se bine și în siguranță, s-a suit în trăsură ș-a plecat. Dar în noaptea sfintei învieri, pecând preotul cel bătrân făcea sfânta slujbă, băiatul lui, aruncându-și ochii la ferestre, a văzut baionete și puști de honvezi. A vrut să iasă afară și n-a putut

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
drum. Circulație intensă cu trenul, automobile, tramvaie. Poți vedea toată Olanda cu automobilul în câteva ceasuri. Nici o localitate cu trenul nu-i mai depărtată de două ore. Gările dau tichete până la localitatea cerută, fără dată și număr de tren. Te sui în orice tren, iar trenurile pleacă din 15 în 15 minute. Pe admirabilele drumuri, în lungul canalurilor, care leagă fiecare sătișor de localitățile principale, circulă mare număr de bicicliști. Tata, mama burghezi mari ș-între ei bicicletele mici ale copiilor

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
și moralizare trebuesc combătute cu ultima energie. Ceiace ar dovedi că nu mòdele sunt lipsite de inteligență. DESPRE NIȘTE MARI ARTIȘTI Dar nu e adevărat de loc că toate s-au scoborât și au scăzut. Iată, arta dramatică s-a suit. Sunt vreo câteva gazete, care se ocupă în special de teatru, în care citesc foarte des dări de samă despre spectacole și aprecieri despre artiști. Nici nu vă faceți ideie ce mulți artiști mari avem noi după războiu! Mari artiști

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
încep a pierde marile provincii creștine Ardealul, Dalmația, Camenița etc. Mahomed II al șaptelea împărat otoman El. Tatâh fiul și succesorul lui Amurat II născut în 1430. Când a intrat în Moldova, avea ani 47. Moare la 1481. S-a suit pe tron la 1451. Constantinopol 1453. Bătut de Ion Corvin la 1456 (Belgrad). Spirit cultivat, îi plăcea literatura. Crud. Desfrânat (Radu) Și-a ucis frații când a luat tronul. Grecia Serbia 1459 Trapezunt 1461 Lesbos 1462 Muntenia 1463 Coramania 1464

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
ai clerului musulman, cu autoritate legală. Ulimale clerici cunoscători ai legilor sacre. Mulahi, judecători religioși de înalt rang. Astrologii spun că Selim sultan tatăl lui Soliman Mărețul, purta șapte stigmate, semne ale omorurilor fraților și nepoților săi, când s-a suit pe tron. Ianicerii purtau ciubote ferecate. Sultanul poartă turban cu surguciu trei pene de bâtlan de Creta albe cu spic fumuriu. Akivgiii călărime ușoară și de pradă care merge înainte și pe laturile ordiei împărătești. Întăiu atacau Azabii, după aceea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
prin care încearcă să-l înduplece a lăsa Europa în pace. Alarmat de progresele Turcilor, vrea să comande el însuși o expediție în 1464; moare în momentul când vrea să se îmbarce. Polonia rege Cazimir IV, fost duce al Lituaniei suit pe tron la moartea lui Vladislav III (rege al Poloniei & Ungariei) mort la Varna 1444 1444-1492 războiu cu cavaleri teutoni războiu cu clerul pentru că regele voia să-și păstreze prerogativa de a numi pe episcopi. Războiu cu nobilii vechiul războiu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
așa zise de ordine. 23 Dechemvrie. La Karlsbad vine lume de pretutindeni, din toate continentele, în număr impresionant. Înainte de războiu, numărul anual al vizitatorilor se urcase până la 80.000, cum arată o diagramă de pe una din colonade. Acuma cifra se suie din nou, la 70.000 deocamdată și va ajunge ori va întrece numărul de dinainte de catastrofă, cum se și cuvine într-o epocă de recorduri. Probabil că acest record stațiunea deja îl deține. Toți acești oameni cu diferite suferinți și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
operă d-na Pantofel (Slovei) danțuri. Interesant "Arcana" dans atribuit Huțulilor și care debutează cu o doină românească. PIATRA CRAIULUI* Cocostârcii, devale, au ucis părechea în cuibul cărora a ieșit un monstru, adică un boboc de gâscă. După aceea ciobanul, suindu-se în piatră, a văzut într-un loc, dimineața, la răsăritul soarelui, un sobor de dumbrăvenci în tufani, între mesteceni. Suindu-se sus pe culme, a avut în amurg viziunea ciudată că din piatra cenușie, bătând întâi în trandafiriu și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
devale, au ucis părechea în cuibul cărora a ieșit un monstru, adică un boboc de gâscă. După aceea ciobanul, suindu-se în piatră, a văzut într-un loc, dimineața, la răsăritul soarelui, un sobor de dumbrăvenci în tufani, între mesteceni. Suindu-se sus pe culme, a avut în amurg viziunea ciudată că din piatra cenușie, bătând întâi în trandafiriu și apoi învinețindu-se, a prins a ieși o dihanie un fel de șopârloiu din vremi moarte întăi i s-a arătat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]