4,810 matches
-
recucerire a Siciului, noi recruți s-au adăugat răsculaților. Cazacii l-au ales pe Hmelnițki hatman la sfârșitul lunii. Noul hatman a depus eforturi remarcabile pentru recrutarea de noi luptători. El a trimis o ambasadă în Crimeea, invitându-i pe tătarii din Crimeea să se alieze cu cazacii în lupta împotriva inamicului comun, statul polono-lituanian. Fie pentru că a subestimat amploarea rebeliunii, fie pentru ca a dorit o reacție foarte rapidă, care să împiedice răspândirea revoltei, marele hatman al Coroanei Marcin Kalinowski a
Răscoala lui Hmelnițki () [Corola-website/Science/317578_a_318907]
-
bună parte a cazacilor înregistrați aflați în slujba polonezilor au trecut de partea răsculaților. Această victorie a fost urmată de cea de la Korsun, în timpul căreia mai mulți lideri militari polonezi, printre care Potocki și Kalinowski au fost luați prizonieri de către tătari. Situația a devenit dramatică pentru Rzeczpospolita: forțele sale armate pierduseră un mare număr de oameni și câțiva lideri militari de frunte, iar regele Władysław al IV-lea Vasa a murit, lăsând Polonia fără conducător într-un moment dificil. Șleahticii au
Răscoala lui Hmelnițki () [Corola-website/Science/317578_a_318907]
-
Rusinia este hatman Bogdan Hmelnițki”.. După bătăliile de la Zbaraj/Zbaraż și Zboriv/Zborów, Hmelnițki a câștigat numeroase privilegii pentru cazaci, ca urmare a semnării Tratatului de la Zboriv. La un moment dat însă, cazacii au fost abandonați de foștii lor aliați, tătarii din Crimeea, iar armatele lui Hmelnițki au suferit o înfrângere grea în 1651 în Bătălia de la Beresteczko, acesta fiind silit să semneze un tratat defavorabil la Bila Țerkva. Un an mai târziu însă, cazacii și-au luat revanșa în Bătălia
Răscoala lui Hmelnițki () [Corola-website/Science/317578_a_318907]
-
regatului. Imigrarea armenilor în Moldova a avut loc în mai multe etape : în 1045 (când împăratul bizantin Constantin al IX-lea Monomahul a invadat Armenia), în 1064 (când turcii selgiucizi din Persia au cucerit capitala armeană Ani), în 1239 (când tătarii au invadat Armenia și au distrus multe localități), în 1313 (când a avut loc un cutremur devastator care a dărâmat multe orașe și a ruinat capitala Ani) și în 1342 (când cetatea Ani este ocupată de perși). Armenii au fugit
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
numai temelia) a fost de ajuns pentru consolidarea acestei situații de faimă în ochii credincioșilor armeni, încât să poată oferi darul lor bisericii". Biserica a fost reparată de mai multe ori în decursul timpului în urma cutremurelor și distrugerilor provocate de tătari, fiind poate chiar și rezidită în unele perioade. Din cauza deselor reconstrucții, edificiul și-a pierdut stilul propriu armenesc. În perioada domniei lui Ștefan Rareș (1551-1552) s-a manifestat un spirit de intoleranță la adresa armenilor. Vrând să facă uitat numele fratelui
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
și Imperiul Otoman, (sprijinit de Hanatul Crimeii), care a avut loc între 17 septembrie - 7 octombrie 1620 în Moldova, la Țuțora, pe malurile Prutului. Eșecul misiunii diplomatice polonezo-lituaniene de la Istanbul și violările tratatul de Bușa de ambele părți (cazacii și tătarii își continuaseră raidurile de jaf peste granițe), au făcut ca relațiile dintre cele două puteri să ajungă la un nivel extrem de scăzut la începutul secolului al XVII-lea. Ambele părți au început pregătiri de război. Otomanii considerau că urmau să
Bătălia de la Țuțora (1620) () [Corola-website/Science/317618_a_318947]
-
polono-lituaniene, Suediei și Danemarcei. În ciuda unor succese ocazionale, armata lui Ivan al IV-lea a fost respinsă, iar rușii nu au reușit să-și asigure o poziție privilegiată la Marea Baltică. Încercând să profite de implicarea Rusiei în războiul din Livonia, tătarii din Crimeea au atacat și devastat regiunea Moscovei în mai multe rânduri, până când victoria rușilor din bătălia de la Molodi a pus capăt atacurilor. În deceniile care aveau să vină, tătarii (Hoarda Nogailor și Hanatul Crimeii) au reluat raidurile anuale a
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
Încercând să profite de implicarea Rusiei în războiul din Livonia, tătarii din Crimeea au atacat și devastat regiunea Moscovei în mai multe rânduri, până când victoria rușilor din bătălia de la Molodi a pus capăt atacurilor. În deceniile care aveau să vină, tătarii (Hoarda Nogailor și Hanatul Crimeii) au reluat raidurile anuale a zonelor de sud ale Rusiei, răpind locuitorii pentru a-i transforma în sclavi. Pentru a preveni aceste atacuri, rușii au construit linia de fortificații („Zasecinaia certa”), apărată de zeci de
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
mai multe revolte împotriva polonezilor. În 1648, cazacii și-au unit eforturile cu cele ale țăranilor ucraineni în timpul răscoalei lui Hmelnițki, izbucnită ca urmare a opresiunii sociale și religioase suferite în timpul dominației poloneze. La început, cazacii s-au aliat cu tătarii crimeeni, cu ajutorul cărora au reușit să-i alunge din țară pe polonezi. În momentul în care polonezii au reușit să-i convingă pe tătari să schimbe tabăra, ucrainenii au căutat un nou aliat, care să-i ajute să-și păstreze
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
a opresiunii sociale și religioase suferite în timpul dominației poloneze. La început, cazacii s-au aliat cu tătarii crimeeni, cu ajutorul cărora au reușit să-i alunge din țară pe polonezi. În momentul în care polonezii au reușit să-i convingă pe tătari să schimbe tabăra, ucrainenii au căutat un nou aliat, care să-i ajute să-și păstreze independența proaspăt dobândită. Liderul ucrainenilor, Bogdan Hmelnițki, s-a oferit să plaseze Ucraina sub protecția țarului Alexei I. Trecerea Ucrainei sub suzeranitatea Rusiei, act
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
limba română Musa Gelil, în tătară crimeană Musa Ğelil, în limba tătară: Musa Cälil, Musa Çəlil, cu litere chirilice Муса Җәлил) (n. 15 februarie [S.V. 2 februarie] 1906 - d. 25 august 1944) este unul din cei mai apreciați poeți sovietici tătari, luptător în rezistența tătară anti-nazistă, erou-martir decapitat de Wehrmacht la închisoarea Plötzensee din Berlin. Este singurul poet căruia i s-au acordat atât titlul de "Erou al Uniunii Sovietice" pentru lupta de rezistență antifascistă cât și "Premiul Lenin" pentru literatură
Musa Djalil () [Corola-website/Science/317743_a_319072]
-
trimis pe frontul de est îi ucide pe germani și se refugiază la partizanii sovietici din Belarus. Grupul este descoperit și trimis la închisoarea Moabit din Berlin. Aici Musa împarte celula cu belgianul André Timmermans și un polonez. Grupul de tătari este interogat și torturat. Gestapoul îi rupe lui Musa brațul stâng și îi stâlcește rinichii. Deși este torturat, continuă să scrie versuri despre nazism. Grupul lui Musa Ğelil și Abdulla Aliș este condamnat la moarte și pe 25 august 1944
Musa Djalil () [Corola-website/Science/317743_a_319072]
-
cu dezastrul. La conducerea țării nu se afla un lider legitim. Facțiunile boierești se luptau între ele pentru putere. Patriarhul Hermoghen era întemnițat. Polonezii catolici ocupau Kremlinul din Moscova și Smolenskul, iar suedezii protestanți ocupau Novgorodul. Raidurile de jaf ale tătarilor din Crimeea depopulaseră și pustiiseră regiunile din sudul Rusiei, iar cetele de răufăcători atacau pe tot întinsul țării. Numeroși ruși muriseră în timpul luptelor și răscoalelor. Soldații polonezi și mercenarii germani au înăbușit în perioada 17 -19 martie 1611 o răscoală
Timpurile tulburi () [Corola-website/Science/317809_a_319138]
-
în majoritate ucraineni. Emigranții germani și-au denumit colonia după râul Sărata, pe malurile căruia și-au construit case. Numele râului provine de la cuvântul românesc "sare". În secolul al XVIII-lea, pe teritoriul actualei localități a existat o tabără a tătarilor nogai, cu numele de Gura-Kuruder (în ). Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre
Sărata () [Corola-website/Science/318013_a_319342]
-
azi. Timp de mai multe veacuri din sec. VII până în sec. XIII, zona este disputată între Bizantini (adică Greci), Bulgari și felurite popoare migratoare precum Uzii, Maghiarii, Pecinegii și Comanii (ziși și Polovți), ca până la urmă să se impună aici Tătarii, care dau denumirile astăzi oficiale ale limanelor. În 1328, regiunea este inclusă în voevodatul Țării Românești, independent de Ungaria în 1330, și ia atunci numele de Basarabia, de la dinastia întemeietoare a voevodatului. În 1412, este alipită voevodatului Moldovei. La 16
Lacul Catlabuga () [Corola-website/Science/318209_a_319538]
-
Sfântul Nicolae Domnesc din Iași. Deși biruitor aici, Ștefan, învins în alte bătălii, este silit să le cedeze turcilor regiunea, care ia atunci denumirea de Bugeac, și rămâne turcească până la 1812. În 1812, populația locală de greci, români moldoveni și tătari (căreia i se alăturaseră lipovenii în sec XVII), este atunci în mare parte strămutată în Dobrogea, în locul ei venind de acolo bulgari și găgăuzi, iar din Rusia, ruși și ucraineni. Dintre vechii locuitori rămân doar o parte dintre greci și
Lacul Catlabuga () [Corola-website/Science/318209_a_319538]
-
uneori și denumiri moldovenești, care nu au fost reținute de geografii ruși. au avut o istorie zbuciumată, aparținând succesiv Geților, Sciților, Grecilor antici, Romanilor, Bizantinilor, Bulgarilor (687), Maghiarilor (în jur de 790), Pecinegilor (în jur de 870), Comanilor (Polovților - 1176), Tătarilor (1241), Dobrogenilor (1366), Muntenilor (1394), Moldovenilor (1408), Turcilor (1484) și Rușilor (1812). Vechile denumiri sau forme moldovenești ale denumirilor, precum „Frumoasa” (pentru Cahul), „Uliu” (pentru Cartal), „Răsuna” (pentru Ialpug, dar uneori pentru Catalpuh), „Covurlui” (pentru Cugurlui), „Saftianu” (pentru Sofian), „Catlabuga
Limanele basarabene () [Corola-website/Science/318225_a_319554]
-
lungul malului drept al Volgii, de la Astrahan până la Cernîi Iar. La începutul secolului al XIX-lea, regimentul a fost întărit cu noi veniți din Țarițîn, Kamișin, Saratov și cu restul cazacilor de pe Volga și un număr de cazaci kalmîci și tătari. Din punct de vedere administrativ, cazacii din Astrahan au trecut în 1833 de sub autoritatea Corpului cazacilor din Caucaz sub cea a atamanului din Astrahan. În 1872, Armata cazacilor din Astrahan a fost împărțită în două mari subunități și a fost
Cazaci din Astrahan () [Corola-website/Science/318242_a_319571]
-
stabilit în sudul Basarabiei familii de imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. În anul 1821, coloniștii bulgari din Regiunea Iambol (aflată în sud-estul Bulgariei) au fondat satul Hasan-Batâr pe locul unei tabere a tătarilor cu aceeași denumire. Primii coloniști proveneau din satele Malomir, Botevo și Roza. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad
Hasan-Batâr, Bolgrad () [Corola-website/Science/318271_a_319600]
-
au compromis în ochii otomanilor și au fost nevoite să se refugieze în Imperiul Rus. Propaganda rusească a desfășurat o activitate intensă pentru a-i convinge pe bulgari să se așeze pe teritoriile anexate recent de ruși, de unde fuseseră alungați tătarii. Coloniștii bulgari s-au așezat nu doar în Basarabia, ci și în regiunea Cherson. Refugiații bulgari și găgăuzi din Basarabia sunt menționați pentru prima dată în 1769. Recensământul din 1817 a găsit bulgari în 12 sate basarabene aflate în văile
Bulgari basarabeni () [Corola-website/Science/318273_a_319602]
-
acesta fiind în fapt primul gimnaziu bulgar modern. În 1861, 20.000 de bulgari din partea de sud a Basarabiei (care revenise României) au emigrat în Rusia, unde li s-a dat pământ în Gubernia Taurida pentru a-i înlocui pe tătarii nogai care-și părăsiseră fostele teritorii din Hanatul Crimeii. Acești coloniști au întemeiat o altă comunitate bulgară — bulgarii din Taurida. După ce partea de sud a Basarabiei a fost reanexată de către Imperiul Rus în 1878, procesul de rusificare a devenit din ce în ce mai
Bulgari basarabeni () [Corola-website/Science/318273_a_319602]
-
acesta fiind în fapt primul gimnaziu bulgar modern. În 1861, 20.000 de bulgari din partea de sud a Basarabiei (care revenise României) au emigrat în Rusia, unde li s-a dat pământ în Gubernia Taurida pentru a-i înlocui pe tătarii nogai care-și părăsiseră fostele teritorii din Hanatul Crimeii. Acești coloniști au întemeiat o altă comunitate bulgară — bulgarii din Taurida. După ce partea de sud a Basarabiei a fost reanexată de către Imperiul Rus în 1878, procesul de rusificare a devenit din ce în ce mai
Bulgarii din Ucraina () [Corola-website/Science/318288_a_319617]
-
începând din anul 1812 s-au stabilit în sudul Basarabiei familii de imigranți găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. În anul 1823, coloniștii bulgari au fondat satul Satalâc Hagi pe locul unei tabere a tătarilor cu aceeași denumire. La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Satalâc-Hagi făcea parte din Ocolul Izmailului a Ținutului Ismail . În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia
Satalâc-Hagi, Bolgrad () [Corola-website/Science/318291_a_319620]
-
a satului s-au descoperit urmele unor așezări omenești de la sfârșitul epocii bronzului (sfârșitul mileniului II î.Hr.) și epoca timpurie a fierului (secolele VII-VIII î.Hr.). În secolul al XVII-lea, pe teritoriul actualului sat s-a aflat o tabără a tătarilor nogai cu denumirea de Karakurt, care înseamnă "pământ negru". Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, încă de la începuturile ocupației militare a acestui teritoriu în timpul războiului ruso-turc din 1806-1812, autoritățile țariste ruse au sprijinit stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor
Caracurt, Bolgrad () [Corola-website/Science/318307_a_319636]
-
cele mai vechi timpuri. Au fost descoperite urme arheologice ale mai multor așezări omenești: de la sfârșitul epocii bronzului (sfârșitul mileniului II î.Hr.), perioada antică (sec. VI - III-lea î.Hr.) etc. În secolele XVI - XVIII, pe aceste locuri s-au așezat tătarii nogai seminomazi, care au denumit așezarea Kubey . Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, încă de la începuturile ocupației militare a acestui teritoriu în timpul războiului ruso-turc din 1806-1812, autoritățile țariste ruse au sprijinit stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți
Cubei, Bolgrad () [Corola-website/Science/318303_a_319632]