7,762 matches
-
fiind, însă, la originea răului. Parcă îi și aud perorînd: "Un om nevinovat nu pleacă noaptea fugind fără nici o noimă. Dacă s-ar întoarce, ar face-o numai închipuindu-și că nu sânt probe împotriva ei. Dar singură s-a trădat". ― Mă înspăimînți, profesore, mă silești să mă simt chiar vinovată, zise Eleonora rămânând câteva clipe pe gânduri... Și pe urmă să presupunem că ea și-a omorât într-adevăr soțul. Recunosc că, dacă aș fi judecător, mi-ar fi foarte
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
victima. Era sau nu era cinic judecătorul când își continua încăpățînat ancheta? El vroia să cunoască adevărul. Iar profesia unui judecător este chiar adevărul. Vă întreb pe dumneavoastră care sînteți judecători. Ați putea să renunțați la adevăr? Ați putea să trădați adevărul ca să vă salvați pielea? Dacă răspunsul este "da", înseamnă că judecătorul ucis a fost un idealist. Dar dacă n-ar exista nici un judecător idealist, probabil n-ar mai exista justiție. Justiția se sprijină, onorată instanță, pe judecători care pun
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nu sânt de partea celor înfricoșați. Au fost totdeauna de partea celor care înfricoșează. Un om care se retrage într-o grotă renunță să mai audă și să se facă auzit. Nu mai vrea decât să nu se expună. Și trădând o parte a menirii lui, va sfârși prin a o pierde și pe cea pe care vrea s-o apere... La urma urmei, cu ce ne-am putea lăuda cei care am fugit de lângă eșafod într-o grotă? N-am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
l-au făcut. Și dintr-un rău trebuie măcar să înveți. Dar cum să înveți când înțelepciunea pufnește în râs și își freacă mâinile mulțumită că "a trăit"? Înțelepții sânt totdeauna gata să pactizeze cu cel mai tare și să-l trădeze pe cel mai slab. Sânt gata să râdă pe stradă la trecerea căruțelor spre eșafod după ce au îngenuncheat mai devreme în fața celor de care râd. Ei nu au idei, ci interese. Nu au idealuri, ci scopuri. În numele cui vreți să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Bonaparte. Pretinzîndu-se scârbiți de eșafod, se înghesuie la încoronarea lui Napoleon. Dar ei nu-și dau seama că astfel renunță și la altceva. Înmormântează încrederea lor în revoluție. După ce au spart porțile Bastiliei, pun deasupra lor o coroană imperială. Considerîndu-se trădați în speranțele lor, ei trădează la rândul lor ceea ce a rămas. De aceea mi se pare că o sentință care ar confirma ghilotinarea lui Robespierre ar fi în același timp, fără voia tribunalului, o semnătură pusă pe actul proclamării lui
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
se înghesuie la încoronarea lui Napoleon. Dar ei nu-și dau seama că astfel renunță și la altceva. Înmormântează încrederea lor în revoluție. După ce au spart porțile Bastiliei, pun deasupra lor o coroană imperială. Considerîndu-se trădați în speranțele lor, ei trădează la rândul lor ceea ce a rămas. De aceea mi se pare că o sentință care ar confirma ghilotinarea lui Robespierre ar fi în același timp, fără voia tribunalului, o semnătură pusă pe actul proclamării lui Napoleon ca împărat. Vrea tribunalul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nume. ― Nu cumva e domnișorul de la Constanța cu care te întrețineai în holul hotelului? am spus într-o doară, mai mult s-o necăjesc. (Ce tot aveam cu tânărul acela? De ce mă obseda necontenit?) Mihaela păli subit. O prinsesem, se trădase... La una ca asta nu mă așteptam deloc. ― Așadar, te-ai mai întîlnit cu el de atunci? Îmi destăinui, fără să insist, tot ce a fost. Da, îl zărise întîm-plător (bineînțeles după ce o părăsisem) într-o seară, la un film
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să se dezvinovățească, să-și justifice infidelitatea, tincturînd-o fără necesitate și cu puțin tragism. Trudă zadarnică! Mai convingătoare decât orice argument pleda pentru cauza ei chiar situația în care ne găseam: era a mea din cap până-n călcâie și își trăda cu mine proaspătul iubit. Dovadă evidentă că puterea mea asupra ei se menținea încă la altitudine mare. Mi-a mai spus că bărbatul acela îi făcea curte, o urmărea mereu și, de ziua ei, întîlnind-o din întîmplare (absolut din întîmplare
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
a vântului ce îndeamnă la pace... În dreapta mea se poate vedea grâul auriu, copt de căldura darnică a soarelui; lanurile pieptănate agale de același vânt pașnic sunt încărcate de pete roșii - de macii sălbatici veșnic plini de emoție, așa cum îi trădează roșul din obraji. Pe deasupra spicelor de grâu se văd alaiuri de albinuțe și musculițe aflate în forfotă necurmată - semn că lucrul nu-i nici pe departe la apus. Dincolo de lanurile mândre de grâu “pârguit” din belșug, privirea mi-e asaltată
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
riscul victimizării nombriliste, am băgat la înaintare circumstanțele atenuante. Unu: între cinci și nouă secole de întârziere universitară față de Centrul și Apusul Europei, uriaș handicap de civilizație. Timp în care am slujit și plătit la turci, trăgând cu ochiul (și trădând boierește) spre Rusia franco (sau ger mano)-filă, ori către austro-maghiarime, deprinzându-ne sadomasochist cu duplicitatea bizantină, jocul viene zo-budapestan și tranzacționalismul balcanic (salvator material, dar sinucigaș metafizic). Doi: persistența neomogenizării celor trei mari provi n cii cu amprentări seculare
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ceea ce "sunt" și pot face din antichitate un timp arbitrar, din care să iau ce-mi lipsește. De fapt, nu cred că mă contrazic. Dacă Alcibiade, impetuosul comandant militar, aventurier și seducător pe care Atena l-a adorat, i-a trădat pe atenieni în favoarea spartanilor, apoi pe spartani în favoarea perșilor, apoi pe perși în favoarea atenienilor (și, dacă perșii nu l-ar fi asasinat, șirul trădărilor ar fi continuat, probabil), fără să scadă în ochii contemporanilor, de ce n-am avea dreptul și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
spartanilor, apoi pe spartani în favoarea perșilor, apoi pe perși în favoarea atenienilor (și, dacă perșii nu l-ar fi asasinat, șirul trădărilor ar fi continuat, probabil), fără să scadă în ochii contemporanilor, de ce n-am avea dreptul și noi romanticii să "trădăm" orice rigoare obișnuită, acționând după logica paradiselor pierdute pe care nu le cauți, ci le visezi? Scuza noastră e că facem, astfel, din antichitate un timp viu. Noi, romanticii, ne putem instala într-o Troie asediată nu de greci, ci
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ton politicos, dar răspicat: "Domnilor, dumneavoastră ne-ați invitat la o întîlnire care va începe joia viitoare. Azi e vineri. Dați-ne voie să decidem singuri unde vom sta în timpul liber. După aceea ne vom supune programului". Probabil, mi-am trădat iritarea, deși m-am străduit să rămân calm. Organizatorii "Romfest"-ului apelează, șovăind, la ultimul argument: "Doctorul Costin locuiește departe de hotelul unde se vor desfășura lucrările". Mă adresez arhitectului Dan Păun, care reprezintă, oficial, "comitetul" și pe care îl
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și ne roagă să-l așteptăm. După o vreme, îi vedem mașina. Se apropie și ne face semn să-l urmăm. 24 august Doctorul Costin e atent, fără să devină abuziv, iar ochii albaștri cu care te privește pe deasupra ochelarilor trădează o natură deschisă și cordială. A reușit să-și asigure o situație bună în America, e proprietarul unui spital veterinar "pentru animale mici", adică pentru câini și pisici, are o clientelă constantă, a scăpat de spaima grijilor materiale, însă nu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Am vîndut-o și am plecat". Calculez, în gând, că Nick trebuie să aibă vreo opt, nouă, ani mai mult decât mine. Eu, în '47, abia încheiam al doilea an de studenție. E, însă, suplu, drept, fără riduri. Doar chelia îi trădează vârsta. "Mai știai englezește?" Nici o boabă. Cu toate că făcusem două clase de școală primară înainte de a pleca de aici. A trebuit s-o iau de la capăt". Soția lui e dintr-un alt sat făgărășan. Și, deși Nick lungește vocalele, având acum
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
o lipsă, pe care am și comunicat-o Ministeriului printr-un raport a căruia copie se află în arhiva bibliotecei. Vro formalitate nu s-a îndeplinit alta decât s-a notat pe catalog lipsa constatată. Î. Când ați ieșit ați trădat succesorului dv. cărțile și celelalte efecte și de posedați vro probă pentru aceasta? R. Succesorele meu, d-l Eminescu, a primit de la mine predarea în bloc; la insistințile mele de a i-o preda în detail și a-mi da
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
dom. Iași, spre a-l interoga asupra lipsurilor de cărți din. Biblioteca Centrală din Iași, din timpul când d-sa a funcționat ca bibliotecar, ne-a răspuns că, la ieșirea d-sale din serviciu, în 1870, când a demisionat, a trădat toate cărțile și efectele bibliotecei în primirea succesorului d-sale, d-l S. Bodnărescu, pentru care s-a încheiat proces-verbal care a rămas în arhiva bibliotecei; că atunci s-au constatat câteva lipsuri de cărți, cele mai multe rătăcite dupre cum i-
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
nu se mai înfățișa ca un vagabond, neras, cu părul vâlvoi și în veșminte ponosite și jegoase, duhnind de la o poștă, ci era bărbierit, tuns, îmbrăcat îngrijit. Ca să nu mai amintesc de figura și starea lui de spirit, care nu trădau un ins hăituit și disperat, ci unul calm, senin și sigur pe el. Nu privea și nu se comporta ca o fiară în captivitate, ci surâdea și se simțea în elementul său. Nimic însă nu arăta că ar fi într-
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
de prost încât să nu-și conștientizeze situația. Și nici că își pierduse mințile și rătăcea fericit pe tărâmuri numai de el știute. Dimpotrivă. Își realiza postura. Dovedea luciditate. Cunoștea unde și pentru ce se găsea. În schimb, însoțitorii lui trădau neliniște. Aceasta chiar friza absurdul. Răsturna complet situația. Năștea un paradox care sidera. Ai fi zis că nu transportau un inculpat, ci însoțeau un personaj de rang înalt căruia îi asigurau securitatea. Însă ceea ce avea să desăvârșească bizareria și să
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
vin sau a unei femei. Treceam drept activ, energic și împărăția mea era patul. Îmi proclamam peste tot loialitatea și cred că nu există ființă pe care s-o fi iubit și pe care până la urmă să n-o fi trădat. Bineînțeles, trădam, dar eram în același timp și credincios, eram indolent, dar totodată munceam din răsputeri și clipă de clipă, îmi ajutam aproapele, pentru propria-mi plăcere. Îmi repetam întruna aceste adevăruri evidente, dar nu aflam în ele prea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
a unei femei. Treceam drept activ, energic și împărăția mea era patul. Îmi proclamam peste tot loialitatea și cred că nu există ființă pe care s-o fi iubit și pe care până la urmă să n-o fi trădat. Bineînțeles, trădam, dar eram în același timp și credincios, eram indolent, dar totodată munceam din răsputeri și clipă de clipă, îmi ajutam aproapele, pentru propria-mi plăcere. Îmi repetam întruna aceste adevăruri evidente, dar nu aflam în ele prea mare consolare. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
crede în mod obișnuit, desfrâul n-are în el nimic frenetic. E doar un somn nesfârșit. Ați observat probabil că bărbații cu adevărat geloși n-au decât un singur gând: să se culce cu femeia care, cred ei, i-a trădat. Bineînțeles, nu vor astfel decât să se asigure o dată mai mult că sunt încă stăpânii scumpei lor comori. Vor s-o aibă, cum se spune. Dar mai e ceva: îndată după asta, sunt mai puțin geloși. Gelozia fizică este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Vor sosi în preajma orei 17 și vor trebui întâmpinați cu toată dragostea. Mă gândesc la ce va fi cu oarecare detașare, fiindcă Mariana va dirija totul. Totuși am și o oarecare frământare interioară, pe care încerc să nu mi-o trădez vizibil, dar... „alea iacta est”, precum a zis Cezar când s-a îndreptat spre Roma, trecând Rubiconul. De la gară sosesc musafirii așteptați cu oarecare întârziere - situație obișnuită în circulația trenurilor românești... Liliana s-a întrecut pe sine în atenții pentru
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
inoportună. Apoi pe holul spațios mă îndrept spre biroul directoarei care mereu e ocupată și rezolvă orice problemă pe loc, zâmbind și vorbind cu sufletul către solicitanți. Am văzut o atmosferă generală de colegialitate, o atmosferă destinsă și distinsă, care trădează adevărata clasă de conducător al acestei prestigioase unități de învățământ din urbea noastră. După un timp cer să se comande un taxi, sunt condus de însăși d-na directoare Tamaș spre ieșire. Cu aceste impresii care mi-au invadat inima
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
mă vezi cu familia pe Aurel Vlaicu 14, îți voi oferi și volumul al III-lea. E un secret pe care îl divulg acum, deoarece eu aș fi vrut să nu spun încă, dar pixul mi-a luat-o înainte trădându-mă și obligându-mă să traduc gândul în faptă, numai dacă Dumnezeu îmi va da puterea să fac efortul necesar. Deși am discutat mult la telefon, n-am putut să nuți scriu aceste rânduri pornite din inimă și suflet. Aceasta
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]