5,174 matches
-
de „trenuleț“, fie sperând că o să iasă bătaie. —Lisa! am strigat eu. Ce-am făcut? Hm, am pus cam des această întrebare în ultimul timp, nu-i așa? A făcut dreapta-mprejur brusc. — Știu despre tine și Kieran! Eu am tresărit. —Lisa, am luat micul dejun la Ritz, dar eram... Asta nu știam! țipă ea. Când a fost asta? O, Doamne. Gândește și apoi vorbește, mi-am ordonat. — Păi, oricum am vorbit numai despre tine. Încercam să-l ajut să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Asta ți-a spus Tally? Pun pariu că îi străluceau ochii când ți-a spus-o. Cea mai mare contribuție a mea la această căsnicie și familie în ultimii zece ani a fost încheierea unei asigurări substanțiale de viață. Am tresărit. —Nu vorbești serios. Ești un soț și un tată bun. Phil râse. Nu cred că Tally ar fi de acord cu tine. —Ai întrebat-o vreodată? El reacționă ca și cum i-aș fi cerut să-mi bage un deget în nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
în apa din găleata puțului. Prea departe ca să-i pot desluși chipul, mă înclinai rezemându-mă cu coatele de zidul scund al curții. Ulița pietruită grosolan era pustie în calmul alb ca varul. Septembrică fu lumea în amiaza aceea. Amidé tresărise, la primul șuierat și rămase în ascultare, neclintită. La a doua chemare, dânsa întoarse capul către poartă. Mă zărise. Îi făcui semn să se apropie și veni. Era o tătăroaică de vreo șaptesprezece ani, cu ochii cafenii ca migdala. Căpșorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
găsit pachetul cu țigări. Scoate una o examinează atent, o aprinde cu bricheta șterpelită și sprijinindu-și spinarea de spătarul de lemn lustruit al fotoliului, începe să fumeze, cu un aer perfect satisfăcut. Ațipit o clipă cu țigara în gură, tresare speriat și se repede la șifonier. Lenjeria nu-l interesează; o întrebuința și pe când trăiam. Deschide larg ușa dulapului cu haine. Pipăie calitatea stofelor și întoarce buzunarele. Dar Zitta vrea să rămână singurăă Neamurile se retrag și singura mea iubită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Nu te cunosc” vreau să repet. Și sufăr când înțeleg că Matilda a venit să mă compromită față de martori, povestind fără ocol, cum am chinuit-o cu disprețul și nepăsarea mea de canalie. - Mă duc să deschid prăvălia, zice Matilda tresărind și pleacă în tropot prin tapet în urma Hildei. Cele patru fete violate în prima tinerețe apar la ușă, una după alta, în ordine cronologică. - Nemernicule! Spune cea dintâi cu accent berlinez, ținându-mi băiatul de mână. Hans îți seamănă leit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
corespunde cu cel mai pur albastru. Opera mea s-ar fi putut citi de-a îndărătelea, sau sărind intenționat una dintre litere.” - „Da, obiectai indiferent, dar mi se pare că ai uitat culoarea cea mai importantă: lipsește „negrul”. Ferdinand Sinidis tresări și aruncându-mi în obraji un hârdău de dispreț cu rânjetul său tragic și confuz, își scoase abil protezele întregi ale ambelor gingii și mă aplaudă frenetic, ciocănindu-le cu entuziasm. „Dar să revin la pricina plecării mele de acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
spuse el, după pauză, cu toate că voi scormoni și mai departe în gunoiul putred, cu nădejdea că voi descoperi adevărul. Asta-i tot. Cred că nu mai am nimic de spus pe înțelesul oamenilor sănătoși. Într-o noapte agitată ei vor tresări neliniștiți, și cu privirile umezite și îndreptate spre urmele pașilor mei dispăruți, se vor apleca în întuneric prin fereastra deschisă, îmbrățișând și sărutând golul din aerul negru. Ca niște încercați scafandri și zburători fără de pereche, ei mă vor căuta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
a umple aceste cuvinte puține și grele de Înțeles cu concretețea densă a evenimentului. „Spre sfârșit, timp de aproape o oră, răsuflarea i-a devenit un fel de șuierat constant și Înăbușit În plămân“ - Îi scrise el lui William. „Pulsul tresărea și se stingea, Înceta și apoi pornea iar puțin, pentru ca pe urmă, cu activitatea perceptibilă a inimii, a Încetat să se mai simtă, Înainte de a i se opri respirația. La ora trei a intervenit o schimbare binevenită... a părut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
originală inspirată din viața modernă, intitulată Soțul ideal, de Oscar Wilde.“ Se va duce mai târziu la Haymarket, să Își cumpere bilet - așa, timpul va trece mai ușor, iar el va putea lua prânzul la Reform. — Să strâng masa, domnule? Tresări; nici nu observase că Smith intrase iar În cameră. Da, da, te rog. Mulțumesc, Smith. Se ridică, adună plicurile și le duse, Împreună cu ziarul, În birou. Nădăjduia să Îi apară În intestine o senzație care să precipite o evacuare, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
adânc, lângă foc. Începu să citească articolul de fond, un protest Împotriva taxelor de import impuse de India la produsele britanice din bumbac, dar aproape imediat Îl cuprinse somnul binecuvântat, din care se trezi o jumătate de oră mai târziu tresărind, cu părerea de rău că nu dormise mai mult. Recuperă Saturday Review, care Îi alunecase dintre degete și căzuse pe jos, și Îl deschise la secțiunea despre arte și literatură. Observă că ziarul angajase un critic teatral nou, care semna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu formă vag cilindrică, dar cu diametru mai mare la vârf decât la bază. Părea să aibă cel puțin șaizeci de centimetri Înălțime, iar capacul plat era Împodobit cu un mănunchi de pene lungi și negre, care se ondulau și tresăreau la fiecare mișcare din cap a actriței. Era o pălărie care cerea multă siguranță din partea celei care o purta, calitate care o părăsea vizibil pe dna Saker odată cu desfășurarea scenei. Publicul aștepta cu mai multă nerăbdare următoarea mișcare a pălăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să se facă preot, episcop, poate chiar cardinal... Dar asta este o altă istorie, al cărei început s-a rătăcit și care nu are ce căuta aici, în pădurea întunecată. Acum doarme, șezând cu spatele rezemat de un copac. Acum tresare, dar nu-i este frig, cu toate că ceva mai înainte simțea lipsa mantalei sale care s-a pierdut la Weißwasser. Acum, la lumina zilei, asemenea trunchiurilor de copaci, are și el umbră, dar nu reușește să găsească drumul care iese din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
întins. În dreapta mea nu mai era nici o mișcare. Noaptea nu voia să se sfârșească; pentru mine, ea a durat până în visele din primii ani de după război. Nu, dureri tot nu aveam. Ațipeam doar pentru scurt timp, pentru ca tot mereu să tresar speriat. Și până la urmă tot am dormit, nu știu cât. Când mărfarul a oprit la destinația finală, supraviețuitorii și morții - omul de lângă mine - au fost descărcați. Un medic de campanie, care ținea lista aici, i-a sortat pe cei răniți ușor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ilegală - indiferent dacă falsificau bancnote sau monede - ar fi implicate și degetele mele. Mai târziu sau, mai clar spus, la ani buni după moartea ei, sora mea mi-a povestit că, ori de câte ori se auzea soneria de la ușa locuinței părinților, mama tresărea de parcă s-ar fi așteptat să-l vadă pe polițistul satului sau, și mai rău, pe criminaliști. Când colo, Fluieraș Geldmacher nu a fost periculos decât pentru el însuși și pentru capul său, pe care, ca să-i demonstreze duritatea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Mulțumesc, domnilor și ședere bună pe fundul oceanului, zise pilotul. Motoarele electrice porniră din nou. Coborârea continua. Apa era Întunecată. — Adâncimea: o sută cincizeci de metri, anunță pilotul. Jumătatea distanței. Submarinul scrâșni asurzitor, apoi emise mai multe pocnituri zgomotoase. Norman tresări surprins. — Este reglarea presiunii normale. Nici o problemă, domnule, Îl liniști pilotul. — Aha, făcu Norman, ștergându-și sudoarea cu mâneca. Interiorul submarinului părea acum mult mai strâmt, iar pereții parcă erau mai aproape de fața sa. — De fapt, zise Ted, dacă-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
deschise. Metalul scrâșni puternic, ca o cretă pe tablă. Toate sunetele din incintă erau ascuțite. În dulăpior văzu două pernițe negre din plastic cu curele pentru gât. — Treceți-le pe după gât. Așezați pernițele la baza gâtului. OK, spuse Ted și tresări surprins. Vocea Îi suna normal, deși puțin cam aspră. — Chestiile astea modifică probabil frecvența corzilor vocale, spuse Norman. — Măi băieți, de ce nu sunteți atenți la instructaje? Îi dojeni Barnes. Exact asta fac chestiile alea. Va trebui să le purtați tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
așeză cu grijă În patul lui, simțind o durere ascuțită la coloană. „La cincizeci și trei de ani, Își zise el, ar fi trebuit să joc golf. De fapt, ar fi trebuit să mă aflu oriunde pe lumea asta, numai aici nu.“ Tresări de durere În timp ce-și trăgea pantoful pe piciorul drept, cel accidentat. Din cine știe ce motiv Își aminti de degetele goale ale lui Levy, de culoarea cadaverică a pielii și de piciorul care-i izbise vizorul. — L-au găsit cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pluti În oceanul nesfârșit. Își puse mâinile sub ceafă și pluti. Se simțea fericit. Ar fi rămas acolo pentru totdeauna. Simți că În acest ocean mai era ceva, o altă prezență. — E cineva aici? spuse el. Sunt aici. Aproape că tresări, atât de tare se auzi răspunsul. Sau, mă rog, așa i se păruse. Pe urmă se Întrebă dacă totuși auzise ceva. — Ai spus ceva? Nu. „Atunci, cum comunicăm?“ Întrebă el În gând. Așa cum comunică toate celelalte Între ele. „Cum adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
-i ajungea până la talie. Ce-ar fi simțit dacă ar fi explodat? Ar fi simțit oare ceva? La dracu cu totul! spuse el cu glas tare. Și trase de firul din con. Țipătul alarmei din interiorul căștii Îl făcu să tresară, În partea superioară a vizorului apăru un mic afișaj cu cristale lichide, clipind grăbit: „ALARMĂ“... „ALARMĂ“... — Of, Norman, dar-ar dracii! Acum chiar c-ai feștelit-o! Din pricina alarmei abia Îi auzea vocea. Pe tot conturul astronavei, luminile roșii de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Elenă Marin Alexe Încerc să țin pasul cu mine, dar piciorul îmi alunecă în dânsul deșuchiat al gândurilor reci care nu iartă dezlănțuirea cugetului. În sarabanda nopților de nesomn, sau în vise ce își deapănă nefirescul alintat, plânsu-mi este prieten. Tresar mângâiata de mână Creatorului, gata oricând să-mi liniștească bătăile inimii adunându-le la piept, într-un gest definitiv și simplu. Prea simplu pentru o veșnicie, Prea complicat să îl pot pricepe.
?n pas cu mine by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83267_a_84592]
-
mă sperie și zgomotele lui sînt clopotele singurățății finale. Adorm mereu și mă trezesc după o clipă și mai înspăimăntat: „-E moartea Uite-o! Acum!“. Somnul se întrerupe lucid de inutilitatea visului dar trezirea amorțește în visare. Și adorm și tresar și tot așa.... Și dacă întunericul mă învelește cu veninul liniștii, la vederea luminii apar cadaveric. Ochii mei se dilată și obiectele se transformă, devin îngrijorate, vibrînd și ele parcă îmbibate de moarte. Vreau să vorbesc cuiva dar nu mă
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
fac din sinucidere un exil, o asceză care să mă purifice și să mă înalțe. Să uit depresia. Căci depresia e suficientă. Cînd nu mai are nimic de dat și de primit, avidul de vecinătate urlă. Și mă surprind-bolnavul V. tresare speriat-că , totuși, o caut. Avînd probabil un izvor comun, bucuria și tristețea, durerea și plăcerea se identifică în final. Un fel organic al spiritului înlocuiește atît senzorialul cît și rațiunea. Doar uniformitatea acestuia mai amintește cumva de moarte. V. din
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
totuși, o caut. Avînd probabil un izvor comun, bucuria și tristețea, durerea și plăcerea se identifică în final. Un fel organic al spiritului înlocuiește atît senzorialul cît și rațiunea. Doar uniformitatea acestuia mai amintește cumva de moarte. V. din spital, tresar. Pentru o clipă sînt Oedip, orbindu-mă. Sfidînd. Nici ei, nici Doctorul nu ne-am dat seama: ne mișcăm dezinvolți pe lîngă un gigantic iris care ne urmărește. Pe care-l ignorăm. Ce poartă chipul nostru, chipul lui Dumnezeu. Aici
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
respirație. Nemîntuirea. O sufocare de milenii, fără durere; înghețată în simțire. Incapabil să mă mișc, să strig. Oprită, poate mi-e chiar și inima în mijlocul energiei. Un hău al veghii veșnice golită de sens. Coșmar. Trupul întins pe pat iarăși, tresare. Îl văd pe tînărul Doctor fericit. „-Da!“-zice el-„-Am soluția. Am cumpărat recent un clei care, într-o fracțiune de secundă, lipește orice de orice. Chiar pe îngerul tău, de-ar fi aici, l-ar condamna la aderența lumii
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
V. din spital observ că înaripatele vitraliului meu au dispărut lăsînd cerul mării pustiu. Pătrund pentru o clipă în visul tînărului V. și descopăr și acolo o stranie pasăre neagră planînd în juru-i. Surprind pentru cîteva clipe privirea acesteia și tresar speriat. E un vultur cu ochii ficși și pupilele liniare ca la reptile. Nu țipă, își înclină capul ritmic în zbor pentru a privi mai bine. Îi spuneam destul de recent Doctorului că, dacă un aparat fantastic ar înregistra concluziile la
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]