9,257 matches
-
de la Teotihuacan. O plimbare cu trajinera... atracția și farmecul "Veneției" mexicane, cum le place localnicilor să numească Xochimilco. Din așezarea propriu-zisă, n-am văzut nimic. Ne oprim la un debarcader unde suntem poftiți pe o plută, cam rudimentară, alcătuită din trunchiuri legate cu șipci, dar suficient de încăpătoare, ca să ne ducă pe toți. Și, odată cu căderea serii, ne pomenim într-un adevărat labirint lacustru, un păienjeniș de canale, pe malurile cărora nu se zărește nici o casă. La început, totul mi se
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
fi în mijlocul ei. Curios e că, fără să am înclinații de explorator și nici gusturi exotice, jungla mi-a solicitat totdeauna imaginația. Nu în sensul că aș fi dorit să văd una de aproape sau să fac câțiva pași printre trunchiurile căzute la pământ acaparate de ierburi și de liane, pentru a simți amestecul de mister și pericol, de putreziciune și viață bestială. Sunt prea comod pentru o aventură. Și prea prudent pentru a mă expune să fiu mușcat de un
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
și pufoase pe câte un lăstar... Deveneam atunci altul, mă așezam pe pământul bălțat de lumini arzătoare simțind cum mă umple un fel de nebunie fericită, ca și când cerul intens albastru pâlpâind printre crengi, pânzele de păianjen umflate de vânt între trunchiuri și mai ales mirosurile, de sevă și coajă, de rășină și țărână, ar fi fost un halucinogen tare, injectat intravenos... Aceeași exaltare năucă am simțit-o și azi, pe traseul meu printre molizi, în susul culmii Cumpătului. Când m-am întors
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și crânguri de liliac, înaintam atât de profund pe sub bolțile-ncîlcite ale brazilor și foioaselor, încît mă simțeam curând golit de memorie, de gândire și de limbaj, învățînd limbajul umbrelor și al focului din frunziș, al umezelii, al sevei de sub cojile trunchiurilor... Priveam minute-n șir furnicile suind pe scoarța pătată de rășină, răsturnam cîte-o piatră ca să găsesc vreo scolopendră decolorată... încercam 52 să scot din cochilia lui uscată, lipită pe-o frunză, fragilă ca hârtia, melcul care se străvedea înăuntru ca
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
sunt agresați de domeniul anarhic al culorilor din această încăpere, verdele fosforescent din frunzele uriașe de palmieri ce împodobesc pereții în tehnica depășită a suflatului vopselei în tipare de hârtie dinainte confecționate, palmierii încadrați în romburi mari de linii albastre, trunchiurile șterse sunt dispuse simetric, nu i-au încăput zugravului mai mult de patru palmieri pe un perete, pe cel cu ușa a înghesuit trei, iar pe peretele dinspre stradă câte unul de-o parte și de alta a ferestrei, camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
e ușor, aștept, celălalt nu face nimic și totuși ar fi prea simplu, ce face Theo? cu caietul lui la mine, tricoul unuia dintre băieți, nici pantalonii de trening nu sunt ai mei, trec prin pădure, cunosc fiecare frunză, fiecare trunchi de copac, fiecare, ce-i voi spune părintelui Dumitru, adevărul, că o iubesc pe Diana?! acesta e oare adevărul? lasă-ți inima să vorbească, de ce sunt atât de liniștit, ce-i pot oferi eu fetei părintelui Dumitru, nimic, și nimicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
eșarfe multicolore, obiecte de artizanat mai mult sau mai puțin tradiționale, chipuri cioplite de negri, prăvălia chiliană, casete cu muzică din Anzi, mărgele colorate, brățări de piele împletită, veste de piele cu franjuri, un instrument muzical ciudat, făcut probabil din trunchiul mai subțire al unui copac scobit pe dinlăuntru și astupat la ambele capete, scuturat sau întors cu susul în jos scoate un sunet straniu de revărsări de ape, mai dulce sau mai clocotitoare după cum, diverse semințe sunt în interior, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cuprinde și drum întins spre alegerile parțiale din ’47. Toți ochii erau ațintiți acum asupra mea. Mi-am ținut răsuflarea, așteptând propunerea pentru postul de la Arestări. Cum nimeni nu zicea nimic, l-am măsurat din cap până-n picioare pe Blanchard. Trunchiul îi părea foarte puternic, dar abdomenul îi era fleșcăit, iar eu eram mai tânăr, mai înalt și, probabil, mult mai rapid. Fără să stau mult pe gânduri, am spus: — Sunt de acord. Ștabii mi-au aplaudat decizia. Ellis Loew zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în runde a câte patru minute cu semigrei deșirați, împrumutați de la sala de sport de pe Main Street, iar stilul lui de luptă era de a se arunca tot timpul în atac. Se ghemuia când înainta, eschivând de fiecare dată din trunchi, iar directele lui erau surprinzător de puternice. Nu țintea la cap și nici nu se ferea, așa cum m-aș fi așteptat, iar când trimitea croșee la stomac, îi simțeam loviturile de la douăzeci de metri. Nu era totuși tipul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
contrele de dreapta, sunt întotdeauna telefonate, după doi pași la stânga și o fentă din cap. Am văzut că în corzi e de neoprit, că își poate țintui acolo adversarii mai ușori cu ghidonări din coate, alternate cu lovituri scurte la trunchi. Mutându-mă mai aproape, i-am văzut cicatricele de la arcade, pe care ar trebui să le ocolesc, ca nu cumva meciul să se oprească din cauza rănirii lui. Asta mă irita, dar o cicatrice lungă de pe partea stângă a cuștii sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
adresă vreun cuvânt. Stăteam acolo ca un fel de partener de umplutură al celui mai adulat cadavru din istoria L.A.-ului. În cele din urmă Kay mă salută: — Bună, Dwight. Lee împunse cu un deget tremurător un prim-plan al trunchiului mutilat. — Nu-i o chestie făcută la întâmplare. Sunt sigur de asta. Vern Smith zice că unu’ oarecare a agățat-o pe stradă, a dus-o undeva și a torturat-o, după care a abandonat-o pe terenul viran. Tâmpenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
apoi dacă microfonul funcționa. Introduse o casetă nouă În reportofon și Începu examinarea. Unu și jumătate după miezul nopții și ploaia nu părea că vrea să se oprească. Comisarul Logan McRae se adăpostise sub un stejar răsucit, folosindu-se de trunchiul copacului ca de un paravan Împotriva vântului, și privea cum blițul fotografului luminează intermitent cortul. De fiecare dată când se declanșa blițul, siluetele din spatele pânzei albastre a cortului păreau angrenate Într-un joc al umbrelor cenușii. Patru reflectoare foarte puternice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
copil răpit nu era găsit În șase ore, Însemna că era probabil mort. La fel ca În cazul lui David Reid sau al fetiței neidentificate care zăcea acum pe o targă la morgă, cu un Y mare pe toată lungimea trunchiului, pe unde toate măruntaiele Îi fuseseră scoase, examinate, cântărite, aruncate În borcane, Împachetate, etichetate și notate În registre. Au petrecut prima treime a serii vorbind pe un ton foarte serios despre copilul mort și despre cel dispărut. A doua treime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
i se putea spune micuțului că puterea și, poate, chiar viața tatălui său erau amenințate de o primejdie din ce în ce mai mare. Dar Rufus - cel mai puternic bărbat din toate legiunile de pe Rhenus, încât, dacă înfigea pilum-ul, lancea cu vârf mortal, în trunchiul unui copac, nimeni nu reușea s-o smulgă de acolo și trebuiau să taie trunchiul vechi de sute de ani - îl învăță pe copil să țină arma în echilibru, să-și răsucească torsul, să împingă cu piciorul, cu genunchiul, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de o primejdie din ce în ce mai mare. Dar Rufus - cel mai puternic bărbat din toate legiunile de pe Rhenus, încât, dacă înfigea pilum-ul, lancea cu vârf mortal, în trunchiul unui copac, nimeni nu reușea s-o smulgă de acolo și trebuiau să taie trunchiul vechi de sute de ani - îl învăță pe copil să țină arma în echilibru, să-și răsucească torsul, să împingă cu piciorul, cu genunchiul, cu șoldul, energia teribilă transmisă umărului și mușchilor brațului, și atunci fierul o pornea drept prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Germanicus, și porni imediat, deși se lăsa amurgul. Cei doi fii mai mari o porniseră pe străduțele din jurul portului. Gajus însă îl urmă pe tatăl său, pășind cu grijă și uitându-se atent în jur; rămășițele acelei tabere, pietre, scânduri, trunchiuri, zăceau încă împrăștiate în iarbă. Germanicus trebuie să fi suferit mult, în taină, din pricina acelui război vechi și blestemat, iar când fiul lui, Gajus, îndrăzni să-i spună cu voce scăzută: „Despre partea asta a familiei eu nu știu nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
S-a auzit apoi că dincolo de Aricia, pe malul lacului aflat deasupra unui vulcan stins, se deschisese un șantier misterios. Veneau acolo meșteri tâmplari din munți, dulgheri de la Misenum, Tarentum, ba chiar de la Alexandria; se descărcau sute de bârne, nenumărate trunchiuri de coloane, munți de țigle. Nimeni nu avea voie să coboare până la lac, dar de pe povârnișul colinelor, dacă te ascundeai după copaci ca să nu fii văzut de santinele, puteai zări tabăra străinilor acelora. Munceau din greu, din zori până-n noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
căptușite cu mătase. Și, răsuflând repede, bătea la ușă. Nici o femeie nu avea buze subțiri, surâzătoare ca ale ei. Împingea ușor ușa. El se prefăcea că doarme. Pe consola din fund stătea mica sculptură de lemn, misterioasă, făcută dintr-un trunchi nemuritor de sicomor, pe care preotul de la Iunit Tentor i-o dăruise tatălui său: „Reprezintă ankh-ul, spiritul pe care nimic nu-l poate ucide“. Era trupul stilizat al unei păsări cu aripi mari, acoperite de zeci de turcoaze strălucitoare. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-ne concilianți și răbdători, așa cum ne stă bine, mai ales la Începutul unei atât de dificile Întreprinderi. Acest gest retoric al mâinii se lovește În mișcarea lui de o plantă cu frunziș ornamental, ce crește din ramurile simetrice ale unui trunchi tăiat (imaginea trunchiului tăiat este cu totul emblematică În acest text), aflat chiar În spatele cavalerului: În fața lui (a cavalerului de pe fundul scrumierii de Limoges, care, este inutil să mai amintesc, poartă o splendidă perucă pudrată de epocă) se găsește desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
răbdători, așa cum ne stă bine, mai ales la Începutul unei atât de dificile Întreprinderi. Acest gest retoric al mâinii se lovește În mișcarea lui de o plantă cu frunziș ornamental, ce crește din ramurile simetrice ale unui trunchi tăiat (imaginea trunchiului tăiat este cu totul emblematică În acest text), aflat chiar În spatele cavalerului: În fața lui (a cavalerului de pe fundul scrumierii de Limoges, care, este inutil să mai amintesc, poartă o splendidă perucă pudrată de epocă) se găsește desigur o tânără damicelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o clipă fericirea... În tot ce am citit, totdeauna, lupta perseverentă și curajoasă a dus la satisfacerea scopului final, a dat eroului valoarea propriei sale forțe. De 17 ani, de când sunt, lupt mereu, ca o mașină forestieră care taie un trunchi ce pare a nu mai cădea. În jurul meu - dușmani. În mine - totdeauna trebuie să zdrobesc ceva, ca să nu fiu eu zdrobită apoi. Și totuși, cu toate că mă zbat ca peștele pe uscat, ce mult Îmi place să trăiesc! Uneori, e adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
parcă nu mă mai pot servi de cuvinte, le simt serbede și observ cum orice vocabulă mă Îndepărtează de realitatea vitală. Atunci tac, să nu falsific existența, scrutez frunzișurile secrete, spionez scorburile Întunecoase pline de umezeală, ating mușchiul crescut pe trunchiuri și mă simt tras În sus de ramuri cu putere; nu știu de ce apetitul sexual se diminuează treptat și orice atingere de corpul femeii mă cutremură visceral ca un atentat la puritatea organică, scoasă În evidență de verdele nud al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de o dragoste... Iar dacă vrei să scapi cât mai iute de mine, arată-mi că poți de toate și fii pestriț. 2 iunie 1965 (miercuri) Lovește, pentru că menirea unui pumn crispat ca al tău e să sfărâme. Lovește stânci, trunchiuri de Încrederi, risipește artificiile multicolore, dar urcă-ți fruntea sus și astupă-ți urechile, ca să nu auzi neliniștea clocotind În cei bolnavi din cauza pumnului tău. Iar dacă trebuie neapărat să arunci În aer totul, ferește-te cu toate forțele tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
suport metalic prelungit Într-o giruetă, ce se mișcă În direcția vântului sau a curenților de aer iscați de diferența de temperatură; imediat, sub sau lângă această construcție, se văd mulțime de siluete umane, masate pe o linie delimitată de trunchiurile arborilor, ca În perspectiva dată de Breughel cel Bătrân În tabloul acela celebru de la Kunsthistorischemuzeum cu tăierea pruncilor; mai În stânga, se observă un morman de zăpadă, ce se interpune Între linia copacilor (și a spectatorilor neimplicați) și a doua linie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
măsurând timpul rămas până când următorul nostru protagonist va simți sărutul groazei... - Mamă... Tânăra stătea așezată lângă patul pe care mama ei era întinsă. Pe fereastră, putea vedea în mijlocul grădinii îngrijite un stejar înalt cu o coroană impresionantă, pe al cărui trunchi crescuse iedera în forme extrem de ciudate, pe care încercase să le interpreteze de nenumărate ori în ultimele luni. Astăzi, nu vedea nici dragoni, nici stoluri de păsări și nici soldați; era doar o plantă de oraș care încerca să supraviețuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]