5,147 matches
-
mașină cu aburi, valțuri și site; moara va fi demontată de turci și transportată la Istanbul în 1918, în timpul ocupării Capitalei. Pentru București începe o perioadă a ocupațiilor străine: ocupație militară rusă din vara anului 1853 până în iulie 1854, ocupație turcească din iulie 1854 până în august 1854 și ocupație austriacă din 1854 până în 1856. Medicul militar american James Oscar Noyes scrie într-o carte despre București după o vizită din 1854 „Niciodată n-am văzut luxul și lipsa, frumusețea și urâtul
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
faptul că 19 sate românești nu mai beneficiază de școli în limba maternă, situația fiindu-le mai rea decât în timpul regimului sovietic . Cetățile moldovenești din Ucraina (Hotin, Cetatea Albă) sunt prezentate ca fiind succesiv slave (ale principatului Halici, Polono-lituaniene) apoi turcești, fără vreo referință la trecutul lor românesc. Satele românești din Bugeac au rămas cu numele schimbate în ciuda cererilor exprimate de localnici (1991: Adămești=Primorske, Păpușoi=Rascoșne, Gălilești=Desantne, Jibrieni=tot Primorske, Frumușica-Veche=Alexandrivka, Frumușica-Nouă=Mykolaivka, Zoreni=Staroselie). În Ucraina, prezența
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
cu 249 km, suprimând 29 de cotituri și mărind adâncimea minimă de la 3,66 la 5,48 m. A fost asigurată dragarea continuă a Dunării, s-a construit un nou far la Sulina, în 1839, care să înlocuiască vechiul far turcesc din 1802 și s-a administrat traficul naval. Sulina s-a transformat, prin instalarea aici a Comisiei Europene a Dunării, dintr-un sat cu aproximativ 1.000 de locuitori, terorizați de răufăcătorii adăpostiți în smârcurile Deltei, într-un oraș în
Comisia Europeană a Dunării () [Corola-website/Science/306148_a_307477]
-
Canalul Sulina se află imediat după Canalul Suez și Canalul Panama, cu mult înaintea Canalului Dunăre-Marea Neagră, care permite un gabarit de tranzit de numai 5.000 t. CED a construit, în 1869, Farul Mare, care prelua sarcinile vechiului far turcesc, construit în 1802. În zilele noastre, Farul Mare, declarat monument istoric, adăpostește un mic muzeu, care prezintă într-o sală istoria CED și într-o a doua sală mărturii legate de prezența în Sulina a scriitorului Eugen Botez, mai cunoscut
Comisia Europeană a Dunării () [Corola-website/Science/306148_a_307477]
-
de cărămidă, iar planșeele principale din beton armat. Pentru soclu s-a folosit piatră de râu. Conacul număra 22 de camere, având patru niveluri, demisol, parter, etaj și mansardă, numai turnul numărând cinci niveluri. Dintre toate încăperile, biblioteca și salonul turcesc erau cel mai bogat decorate. Pe pereți erau tablouri ale pictorilor Eustațiu Stoenescu, Grigorescu și Dărăscu, avocatul Micescu fiind un mare colecționar de artă. Șemineul din holul principal era realizat de Ruffer din ceramică venețiană. Volumetria cabanei este inspirată din
Istrate Micescu () [Corola-website/Science/306200_a_307529]
-
25.000 de persoane și a lăsat 500 de mii fără adăpost, sunt încă resimțite. Deși în 1994 s-a confirmat incetarea focului, conflictul Azerbaidjanului cu Nagorno-Karabah nu a fost rezolvat. Blocada de-a lungul frontierelor Azerbaidjanului și a zonelor turcești a devastat economia, deoarece Armenia era dependentă importuri de resurse energetice și materii prime. Rutele terestre prin Azerbaidjan și Turcia sunt închise; rute prin Georgia și Iran sunt insuficiente sau nesigure. În 1992-1993, PIB-ul a scăzut la aproape 60
Economia Armeniei () [Corola-website/Science/306239_a_307568]
-
pornit apoi către Ierusalim. Cruciații, însoțiți în continuare de trupe bizantine sub comanda lui Tatikios, au mers către Dorylaeum, unde înaintarea lui Bohemund a fost oprită de Kilij Arslan. În timpul bătăliei de la Dorylaeum de pe 1 iulie, Godfrey a spart liniile turcești, și, cu ajutorul trupelor conduse de legatul Adhemar, i-a înfrânt pe turci și le-a jefuit tabăra. Kilij Arslan s-a retras, iar cruciații au mărșăluit aproape fără a întâmpina rezistență prin Asia Mică către Antiohia, cu excepția unei bătălii în
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
Vârșeț. Pe 27 iulie 1552 turcii trec Dunărea și ocupă Timișoara și toată regiunea. Sub asuprirea lor, viața devine foarte grea. Localități organizate nu au existat. Oamenii au trăit care cum a apucat, fiind nomazi. În anul 1716, când armata turcească a fost zdrobită și turcii alungați peste Dunăre de către prințul Eugen de Savoya, situația se schimbă puțin. Se reface Patriarhia de Peci (Pečka Patrijaršija) iar popoarele pravoslave obțin dreptul de a-și clădi biserici și înființa episcopii. Împărăteasa Maria Terezia
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
obține pământ arabil pe care îl împarte populației de diferite naționalități ca să-i lege de pământ și agricultură. Așa formează Granița militară care s-a întins dealungul Dunării. Oamenii colonizați au devenit și soldați având datoria să lupte împotriva năvălirilor turcești. Nici sub domnia Împărătesei Maria Tereiza, dar nici sub cea a lui Franc Jozef, viața nu a fost ușoară. Sub domnia lor, pe lângă popoarele amintite, au fost aduși coloniști germani. În anul 1796 în Șupleia vin nemți, în Boka și
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
decenii de lupte împotriva otomanilor, se așteptase și se pregătise corespunzător și îndelung împotriva acestui atac. Asediul s-a transformat într-o bătălie de mare importanță, în al cărei final Ioan a condus un contraatac spontan care a învăluit tabăra turcească, sultanul însuși fiind rănit și scăpând cu viață cu greutate. S-a spus de atunci că „bătălia de la Belgrad a decis soarta lumii creștine”. În cinstea victoriei, papa Calixt al III-lea a cerut ca fiecare biserică să tragă clopotele
Asediul Belgradului () [Corola-website/Science/304719_a_306048]
-
iulie 1456, Huniade a ajuns la Belgrad și a penetrat blocada navală otomană de pe Dunăre, scufundând trei galere, respectiv reușind să captureze patru vase mari și douăzeci mai mici, după care a încercuit complet orașul cu flotila sa, în timp ce vasele turcești erau în dezordine. Distrugând flota sultanului, Huniade a reușit să-și transporte trupele și proviziile necesare în oraș. De asemenea, apărarea cetății a fost întărită. Mehmed a dorit să continue asaltul, iar după o săptămână de bombardamente intense ale artileriei
Asediul Belgradului () [Corola-website/Science/304719_a_306048]
-
cetate, dar s-a trezit înconjurat de aproximativ 2000 de cruciați. A început atunci să-i conducă spre liniile otomane, strigând, " Domnul a făcut începutul, tot El va avea grijă de sfârșit!" Da Capistrano a condus trupele sale spre ariergarda turcească, peste râul Sava. În acest timp, Huniade a început un atac disperat din cetate, încercând să ocupe pozițiile artileriei otomane. Surprinși de aceste evenimente neobișnuite și, după relatările unor cronicari ai vremii, paralizați de o teamă inexplicabilă, turcii au fost
Asediul Belgradului () [Corola-website/Science/304719_a_306048]
-
deși turcii au mai avut și alte incursiuni - ca de exemplu ocuparea cetății Otranto (în 1480 - 1481) și raidurile din Croația și Styria din 1493. Belgradul a continuat să apere Ungaria și implicit creștinătatea centrului și vestului Europei de atacurile turcești până la căderea sa în mâna otomanilor, în anul 1521. În timpul asediului, Papa Callixt al III-lea a dat ordin să se tragă clopotele de amiază, pentru a chema credincioșii să se roage pentru apărători - dar cum în multe locuri știrea
Asediul Belgradului () [Corola-website/Science/304719_a_306048]
-
i sunt un grup etnic nomad care populează regiunile muntoase din Anatolia turcească. Până de curând iurucii puteau fi întâlniți și în acele regiuni ale sud-estului european învecinate cu Turcia cum ar fi Tracia, Macedonia, Bulgaria sau Bosnia-Herțegovina. Unii antropologi i-au semnalat și în Dobrogea secolului al XIX-lea. i sunt crescători
Iuruci () [Corola-website/Science/304773_a_306102]
-
a fost domn al Moldovei între 7 martie 1807 și 24 iulie 1807. În primăvara anului 1807, pe când Moldova era invadată de trupele rusești în veșnica și obsedanta lor luptă cu tot ce era turcesc sau legat de Imperiul Otoman (iar Moldova era desigur), Poarta numește la Iași ca domnitor pe „un om de încredere”, care nu și-a plătit domnia cu pungi de aur, ci dimpotrivă fusese plătit de turci, pentru a-și duce
Alexandru Hangerli () [Corola-website/Science/304795_a_306124]
-
plecat apoi la Sarajevo (capitala Bosniei), care aparținea pe atunci de Imperiul Otoman. Prin oprimarea populației locale, turcii duceau în Bosnia o politică de jefuire a bogățiilor acestei țări. În mod tradițional, mitropoliții Bosniei nu se amestecau în treburile autorităților turcești. Mitropolitul Ambrosie nu a putut rămâne însă indiferent față de situația mizeră a populației - a început să-i atragă de partea sa și să le susțină necesitățile. Acesta a fost un fapt atât de neobișnuit în acele vremuri pentru un episcop
Ambrosie Popovici () [Corola-website/Science/304792_a_306121]
-
-i scrie patriarhului de la Constantinopol pentru a-i cere demiterea mitropolitului Ambrosie pentru "amestec în politica statului". Patriarhul de atunci, Anthimos al II-lea, deși a înțeles de ce este acuzat mitropolitul Ambrosie, nu a îndrăznit să se opună plângerilor autorităților turcești, care cereau înlocuirea mitropolitului. La 12 septembrie 1840, patriarhul Anthimos al II-lea l-a chemat pe mitropolitu Ambrosie la Constantinopol. După sosirea la Constantinopol, mitropolitul Ambrosie a devenit episcop în retragere și a primit o pensie din partea Patriarhiei. "În
Ambrosie Popovici () [Corola-website/Science/304792_a_306121]
-
aveau alte probleme politice și militare la acea dată, asigurând astfel și granița sudică a Țării Românești. După ce și-a consolidat domnia, Radu Șerban a preferat Târgoviștea ca cetate de scaun (pentru a fi mai ferit de o eventuală invazie turcească), dar nu a neglijat nici Bucureștiul, unde a construit podul Șerban Vodă și a amenajat heleșteul Șerban Vodă, aflat astăzi în Parcul Carol I. Fapt remarcabil pentru acea epocă, voievodul a căutat să sprijine dezvoltarea economică a țării prin luarea
Radu Șerban () [Corola-website/Science/304794_a_306123]
-
mai era favorabilă unei încercări de unire a principatelor carpato-dunărene într-un stat capabil să se opună cu succes otomanilor, așa cum încercase Mihai Viteazul. Imperiul Otoman nu putea însă admite alungarea protejatului său, Gabriel Bathory, de pe tronul Transilvaniei. O oaste turcească numeroasă, întărită și cu o hoardă tătărească, a invadat Țara Românească. Radu Șerban a revenit din Transilvania, dar a fost nevoit să se retragă spre Moldova, urmărit de turci și tătari. Oastea care îi mai rămăsese a fost atacată de
Radu Șerban () [Corola-website/Science/304794_a_306123]
-
Serdarii apar în Țara Românească și Moldova în sec. XVII-XVIII, fiind comandanți de oaste în genere și în special de călărime. În sec. XVIII-XIX funcția devine boierească (de rang mijlociu). Cuvântul vine din turcescul serdăr. Au existat un număr de funcții legate de sau înrudite cu cea de serdar: Cel puțin în prima etapă a existenței acestei funcții în Țările române (sau chiar în spațiile care aparțineau în mod direct Porții Otomane), serdarii veneau
Serdar (dregător) () [Corola-website/Science/304899_a_306228]
-
de oșteni, iar turcii aproximativ 60.000. Pierderile au fost probabil în jur de 10.000 de ambele părți. Această bătălie a demonstrat faptul că un atac masiv de cavalerie grea nu a fost în stare să învingă o armată turcească obișnuită (fără armura greoaie a cavaleriei creștine), deznodământ repetat și la bătălia de la Mohács. Statele creștine din Balcani nu au reușit să reziste imperiului Otoman după această înfrângere, ajungând până la urmă sub controlul acestuia. Huniazii au apărat totuși cu succes
Bătălia de la Kosovo Polje (1448) () [Corola-website/Science/304903_a_306232]
-
această înfrângere, ajungând până la urmă sub controlul acestuia. Huniazii au apărat totuși cu succes Regatul Ungariei împotriva campaniilor otomane. De asemenea, Skanderbeg și-a continuat cu succes rezistența anti-otomană, însă după moartea sa în 1468, Albania a ajuns sub stăpânire turcească. <br clear=all>
Bătălia de la Kosovo Polje (1448) () [Corola-website/Science/304903_a_306232]
-
Principatele Române și-au păstrat autonomia în toate aspectele privind politica internă și cu unele limitări în ceea ce privește politica externă, cu excepția perioadelor în care domnitorii s-au ridicat la luptă împotriva suzeranității otomane și au stabilit alianțe externe care contravineau intereselor turcești. Unul dintre cei mai importanți voievozi ai perioadei de lupte antiotomane a fost Mihai Viteazul, care a reușit pentru o foarte scurtă perioadă de timp să unească cele doua principate românești - Țara Românească și Moldova - cu Transilvania, într-o uniune
Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești () [Corola-website/Science/305565_a_306894]
-
La Tesalonic s-a petrecut în secolul al XIV-lea dezbaterea în jurul problemei Isihasm isihaste, dintre Grigore Palamas și Varlaam Calabrezul, dezbatere cu un impact major asupra filosofiei bizantine și asupra Ortodoxiei ca sursă de spiritualitate în secolele de dominație turcească ce aveau să urmeze. La Mistra, în Peloponez, s-a născut ultimul mare filosof bizantin, Georgios Gemistos Plethon. În opinia K. Ierodiakonou, Filosofia bizantină s-a dezvoltat de la sfârșitul secolului al IX-lea (cu Fotie și Arethas) până la căderea Constantinopolului
Filozofia bizantină () [Corola-website/Science/305598_a_306927]
-
bătalie, Rovine a fost doar locul celei mai importante lupte. Au fost două bătălii importante și mai multe lupte de hărțuială. Cronicile vechi sîrbești ("Kraljevo") și raguzane ("Sotta la citta di Chraglievo") pomenesc clar localizarea luptei la Craiova. Iar documentele turcești din arhivele de la Topkapî Sarai, studiate de istoricul Constantin C. Giurescu, susțin localizărea bătăliei de la Rovine pe raza Craiovei. Baiazid a pătruns în Țara Românească prin vest, venind din Banat prin valea Cernei însoțit și de mulți principi sârbi în
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]