10,815 matches
-
că nu trebuie să-i neglijez pe zeii care m-au ajutat. Aduc ofrande ca să-mi arăt recunoștința. An-te-hai a adus un pește viu pe un platou de aur. A fost pescuit din lac și legat cu panglică roșie. Grăbită, torn vin pe lespezi, căci peștele trebuie să fie dus viu înapoi în lac. An-te-hai așază cu grijă platoul cu peștele într-un palanchin, de parcă ar fi vorba de o persoană. Când ajungem la lac, dau drumul peștelui și acesta sare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fie amestecată cu sânge proaspăt de căprioară, care se strică repede. Personalul de la bucătărie trebuie să taie o căprioară la două zile, să prepare imediat medicamentul și să spere apoi că Majestatea Sa nu va vomita imediat după ce i-l turnăm pe gât. Spre sfârșitul lui octombrie, arțarii arată de parcă soarele le-ar fi dat foc. Într-o dimineață, când Nuharoo și cu mine îl scoatem pe Tung Chih la o plimbare, descoperim că apropiata primăvară este surprinzător de caldă. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ia cu el. Îmi închipui cum sunt comandate de către Su Shun rochia mea veșnică și sicriul. Mă și văd cu mătasea în jurul gâtului și pe Su Shun împingând scăunelul cu piciorul. Înainte ca trupul meu să se răcească, mi-ar turna pe gât argint lichid, ca să mă modeleze în postura pe care o dorește. — Doamnă, faceți ceva până nu e prea târziu! An-te-hai se aruncă la pământ și nu vrea să se mai ridice. N-am visat niciodată că voi sfârși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu sânge. Eram conștientă că Su Shun mă observă, așa că nu numai că am făcut în așa fel încât să par netulburată, dar am și spus pe un ton rece: — Eunucul și-o merita. Pe fața lui An-te-hai s-a turnat apă, și el și-a revenit. În fața Curții, Nuharoo și eu am ordonat ca An-te-hai să fie azvârlit în închisoarea imperială din Peking. Su Shun nu voia să-l scape pe An-te-hai din ochi, însă eu și Nuharoo am insistat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
rochia în care își propusese să moară. Era atât de murdară, încât marginea gulerului devenise gri. Mergeam printr-o pădure de umbrele și corturi din mătase în formă de pavilion. Am inspectat cortegiul și am ars tămâie. La sfârșit am turnat vin, invitând sicriul să-și urmeze drumul. Procesiunea a pornit pe drumurile sălbatice de la Jehol spre Marele Zid. Sicriul fusese finisat cu patruzeci și nouă de straturi de vopsea. Era de un roșu trandafiriu cu modele de dragoni din aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
putea. Procesiunea s-a împărțit în două părți la poalele Marelui Zid, Parada Fericirii deschizând drumul și Parada Mâhnirii venind după ea la mai multe mile în urmă. După-amiază s-a schimbat vremea. A început să plouă și apoi să toarne cu găleata. În următoarele câteva zile, procesiunea noastră s-a întins într-o coloană din ce în ce mai lungă. Înainta cu greu prin noroiul bătut de ploile repetate. Pentru prima oară în viața ei, Nuharoo a pierdut controlul asupra machiajului său. De furie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ar fi putut să aducă viitorul în ora următoare. Sub acoperirea ploii putea să atace oricine. Deoarece astrologul imperial avea calculate toate datele, nici nu se punea problema să ne oprim, oricât de tare se udau cărăușii. Ploaia continua să toarne. Îmi închipuiam dificultățile eunucilor care cărau mobila din lemn. Spre deosebire de cărăușii sicriului, care erau căliți fizic, eunucii erau precum plantele delicate de seră. Erau obișnuiți cu viața din Orașul Interzis, și mulți dintre ei se aflau încă în primii ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
masculină, adevărata bărbăție, transfigurează date biografice urâte și le proiectează în creație, fără să le modifice legea secretă, dar căpătând, prin sufletul său, sublimul fără de care arta ar cădea în pornografie. Angela Pietragrua îl înșeală pe Henry Beyle și îi toarnă, fiind văzută goală în brațele amantului, o minciună nerușinată, spunîndu-i că a făcut-o pentru tatăl ei, care, chipurile, ar fi fost ruinat și băgat la pușcărie dacă ea, Angela, n-ar fi cedat dușmanului său. Stendhal preferă să creadă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
din pod o bucată de săpun făcut În casă și Începu să-l curețe pe diavolul cel răpus de băutură. În timp ce Își ducea la capăt fapta de milostenie, cuvintele rostite de el cu glas tare răsunau pe toate ulițele și turnau untdelemn cald În urechile rănite ale oamenilor. Duioșia vorbelor Îi vindecase pe toți de muțenie, tulburarea li se risipise din suflete și lumea, Încordându-se din toate ale firii ei, se opinti și ajunse iarăși cum fusese Înainte, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
așa, ca o furie amestecată cu neputință. Simțeam cum mi se răspândește, dusă de sânge, din vârfurile degetelor până În creieri. Iar aceștia se Întunecară și-mi făcură urechile să țiuie. Am azvârlit dracului lopata și m-am dus să-mi torn apă pe picioare. Dar știi și tu cum e: cel mai trainic parfum din lume s-ar putea face din balegă de porc. Poți să te speli cu săpun, cu spirt, cu sodă caustică, poți să te freci cu usturoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ce se așezau la coadă cu găleți În mâini așteptau cu orele căci, după cum s-a dovedit mai târziu la proces, cârciumarul și ajutorul său botezau bine de tot berea cu apă și, pentru a face spumă cât mai multă, turnau În butoaie detergent de rufe. Când au aflat, unii aproape că s-au sufocat de indignare: de-aia nu se găsea detergent la Cooperativă și, când se găsea, gestionarul Îl dădea pe ouă, nu pe bani, că bani avea orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îi păsa? Cârciumarul era cel mai Îndrăgit și cel mai urât om din sat, iar de la băuturile lui nu murise nimeni. E adevărat că berea lui avea gust de pișat de măgăriță fecioară - cum zicea poetul Foiște - și, dacă nu turnai În ea ceva rachiu, n-aveai să te Îmbeți nicidecum, să scoți vorbe Înțelepte, dar mai ales frumoase, și să devii Îndrăzneț cu femeile. Unul dintre neajunsuri era că, atunci când Îți goleai și tu, ca omul, bășica, scoteai pe tulumbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
odraslei, Tatăl: „Ce-ai, fă proasto, de bați copilul pentru un leu. Ia uite a dracu’ zgârcită!”. Apoi Își lua plodul de mânuță: „Ia hai tu cu tata!”. Tatapopii punea copilului o lingură de Înghețată În cornet și bărbatului Îi turna țuică Într-un țoi cu gâtul lung, vechi de dinainte de ultimul război - că de atunci nu se mai folosiseră. De fapt, după naționalizare - dar asta e altă poveste. Omul golea scurt sticluța și, Înveselit de această frumoasă Întâmplare, Își lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se mai folosiseră. De fapt, după naționalizare - dar asta e altă poveste. Omul golea scurt sticluța și, Înveselit de această frumoasă Întâmplare, Își lua de unde le lăsase treburile prin curte ori, dacă Îl apuca așa, un sentiment de melancolie, Își turna niște țuică din damigeana lui, după care se Îmbăta și urmările le știți și voi, că părinții o iau pe arătură chiar dacă Tatapopii nu mai trece pe drum să le ofere cu țoiul Întâmplări frumoase. Era viclean ca un cotoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și la ce folosea, deși nici noi nu știam bine. Intram mânjiți de colivă și-n păr. Educatoarea, mezina familiilor de Împărați din basme, ne scotea pe prispă și trimitea după apă prin vecini. Când venea Îngrijitoarea cu găleata, ne turna cu o cană, ne curăța nițeluș, ne alinia frumușel unul câte unul și folosea din nou argumentul pedagogic al nuielei pe palma udă. Îmi așteptam neînchipuit de curajos rândul: Îmi proptisem ochii În sânii Cosânzenei. De câte ori izbea cu nuiaua, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
băgau și-i lăsau să se rostogolească și să se bușească icnit. Le sângerau buzele, nasurile și arcadele desfăcute. Când Începură să mânjească de sânge pereții de carton ai barăcii, un caporal sări Între ei și-i despărți. „Gata!” Le turnară apă din găleți să se spele. Printre șiroaiele ce li se scurgeau În chică și pe fețe Își aruncau Înjurături și amenințări, dar nu făcură nici o mișcare spre a porni din nou bătaia. Soldatul Cătănuță nu se clintise din patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
văzură pe cei buni din basmele babelor. Ileana Cosânzeana avea pielea albă, părul galben numai inele, ochi albaștri. Era Îmbrăcată Într-o cămașă lungă, ușoară ca norii cei cuminți, Încinsă la mijloc cu bete roșii. Dintr-o carafă străvezie Îi turna apă lui Făt-Frumos, care Își clătea paloșul de sânge. Avea cizme până la genunchi, chimir lat de piele, cușmă cu pană de păun peste pletele negre care Îi cădeau pe umeri. Se așeză, bătrânește, pe un scaun cu trei picioare, propti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
după vorbe și să facă ocolișuri fără de folos. Bătaia pe care o primise de la haidamacii directorului se cerea pedepsită cum se cuvenea. Mucosul, slăbănog și cu ochii umflați, s-a așezat picior peste picior la masa celor mari, și-a turnat un pahar cu vin, a băut, cumpătat, numai jumătate, și-a aprins o țigară, a tras câteva fumuri. Ceilalți se uitau la el cu uimire și cu nerăbdare, neștiind dacă să sară cu pumnii și picioarele pe el sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În veci? Praf s-au făcut cocenii cu care aprindeam focul În plita ce ne Încălzea, deopotrivă, ființele de lut și cele de duh. Din plită n-a rămas nimic, tigaia, oalele, cratițele s-au turtit, iar tuciul cel mare - turnat În urmă cu generații Întregi de Însuși bulibașa unei șatre de țigani nomazi și dăruit unor strămoși de-ai mei În chip de mulțumire că, În mărinimia lor, Îngăduiseră Înălțarea cortului și așezarea taberei În larga curte ce și azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Își luase seama și se apucase să cotrobăie prin servieta căzută Într-o rână. Scosese de acolo un butoiaș și răspândise pe capul bălan al vițelului o zeamă căcănie, cu mișcarea dezamăgită, dar și voioasă, a omului beat care-și toarnă În pahar ultimele picături dintr-o sticlă. „Urmează operația propriu-zisă.” Dintr-o cutie de metal fusese scos la lumină un briceag lucitor, cu prăseaua mare și lama scurtă. Veterinarul prinsese Între genunchi căpățâna vițelului. Proptise tăișul pe unul dintre mugurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
soare de la malul mării. Băuse puțin și stomacul i se Încrâncenase nu din pricina poveștii mincinoase care Încerca să dezlege taina fabricării de bragă și care spunea că doi turci se freacă cur În cur deasupra unui lighean, un al treilea toarnă cu ibricul apă În chiar locul joncțiunii, iar ceea ce rezultă este tradiționala răcoritoare care a intrat și În zicători, mulți dintre vorbitori folosind cuvântul, dar neavând habar ce-ar putea Însemna, cât din pricina amintirii moștenite de la bunica vitregă care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
asudată, vârâtă În buzunar, douăzeci de monede și căuta, Înspăimântat de câte i se ofereau, un cadou pentru ziua de naștere a mamei sale. Nu izbutea să se hotărască Între o sticluță cu parfum de trandafiri, o pereche de papuci turnați din plastic și un batic verde pe care erau desenate un fel de valuri Înspumate de mare. Deși era potopit de emoția unei atât de grele alegeri, mergea Încruntat și foarte grav, pipăia ca un cunoscător materialul din care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
prisosință și cu sacrificarea, așa cum era obișnuit de ani mulți, a vieții de familie. Pleca la slujbă dimineața și se Întorcea seara sau, când avea mai mult de lucru, noaptea, nervos, obosit și cu gândurile la ce betoane urma să toarne a doua zi sau ce să pună pe lista cu necesarul de material didactic pe care avea de gând s-o Întocmească și s-o trimită la Inspectorat, ai cărui funcționari fugeau ca de dracul când Îl vedeau, deși știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
opritoare și un cocoș ascuțit, care era mișcat de o bucată de crep. Se punea capsa pe țeavă, cu vergeaua se Împingea pe partea cealaltă, cu grijă să nu fie prea multă, o bucățică de hârtie igienică ori șervețel, se turnau câteva alice - numărul lor depindea de mărime - și din nou, cu vergeaua, se Înghesuia pe țeavă un ghemotoc de hârtie. Măiestria cea mare era să știi cât de tare să fie ghemotocul căci, dacă era prea strâns, capsa exploda spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un fel de nepot al nemuritorului Daie Gulu - adunase de pe pielea gingașă a lui Ectoraș zeci de lipitori și le azvârlise Într-o găleată cu apă limpede, luată din altă știoalnă. Acasă urma să le pună Într-o oală, să toarne peste ele niște vin ca să le Îmbete și să le curețe mațele și apoi, tăvălite prin făină, avea să le arunce În untura Încinsă dintr-o tigaie care, după moartea prematură a lui Gululu, avea să fie folosită ca armă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]