5,010 matches
-
tu pe-acolo pe unde-a dus mutul iapa, ca să vezi cum e?... Ba la deadul Vasile de la Gostinari am fost!...răspunse Culae, zâmbind cu mândrie. Că trebuia să mă duc... Și la deadul Vasile am învățat toate cântecele... De uimire, auzindu-l ce spune, tatăl său făcu ochii mari și fu cât pe ce să-și scape biciul din mână. Ce tot bălmăjești tu acolo, mă?!... grăi omul cu glas răgușit, îngălbenindu-se la față. Cum era să te duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
la declarația de atașament a nepotului său. Eu vorbesc serios, unchiule, îl asigură băiatul. Nando îi spuse că era în regulă și intrară în curtea casei. Mafalda își vedea prin casă de treburile ei de gospodină și rămase înmărmurită de uimire și de bucurie, când își văzu fratele intrând pe nepusă masă pe ușă. Trecuse parcă o veșnicie de când îl văzuse ieșind pe aceeași ușă, ridicat de Securitate și cu țeava revolverului între coaste, ca un condamnat la moarte. Copleșită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mai strașnici băutori de bere din lume. 5 La mai mult de o lună după începerea cursurilor, când apele începuseră să se mai liniștească, iar lucrurile să se mai așeze, Victor își aduse dintr-o dată aminte, cu un fel de uimire, de Felicia și într-o zi se abătu pe la facultatea de filologie, cu gândul să-i dea de urmă. Nu îi fu deloc greu să găsească grupa din care făcea parte. Studenții filologi din anul întâi tocmai se aflau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o voi iubi! Cu bunica mea Mă voi mândri Cât voi trăi. Enachi-Saviuc-Pavăl Oana, clasa: a VII-a Școala Gimnazială „Spiru Haret” Dorohoi - Botoșani profesor îndrumător Conțevici Carmen Plânsul mioarei De pe-un deal de nemurire, Spre o vale de uimire, Într-o înserare blândă Însetată și flămândă, Vine turma de mioare Risipită pe ponoare N-are cai în jur să-i pască, Nici câini răi s-o ocrotească, Nici ciobani să o păzească, Și nici stână s-o primească. Mioriță
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
toamna mea. Toamna mea. Totul din albastru Plouă cu albastru de toamnă Peste cerul infinit. Plouă cu norii albaștri Întinși undeva în asfințit Lungi sunt mările albastre Cu soarele oglindit în ele Lungi sunt privirile sfioase Sentimentale și pline de uimire. În visele mele albastre, Pe un albastru câmp alerg Și picături de ploaie albastre Cad dintr-un albastru pur Peste mine. Chip în oglindă În oglindă mă privesc Un zâmbet șters mi se-agită Pe chipu-mi plin de armonie
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe bunici, Să primim și mulți covrigi, Să ne bucurăm de ea, Că este frumoasă așa. Tamaș Cristina, clasa a VII-a Școala Profesională Specială Craiova - Dolj profesor coordonator Adriana Sârbu Așteptându-te Așteptându-te pe tine, Ajunsei într-o uimire... Dragostea-i atât de mare C-aș putea pica pe cale. Așteptându-te sa vii, Rău mă mai îmbolnăvi, Când văzui o fată-n cale Mai frumoasă ca o floare. Stai, iubire trecătoare, Să-ți mai spun două cuvinte: Unde mergi
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Vulcan, cu nisip de culoare neagră, roșie sau albă sunt unele din cele mai frumoase plaje grecești, cu un peisaj unic în lume care îți tăie răsuflarea. Răsuflarea mi-au tăiat-o și prețurile! Am trăit același sentiment de încântare, uimire și groază, ca în frumosul Capri, după ce-am servit o înghețată la una din terase! Totuși, grecii n-au stricat peisajul cu statuia lui Lenin! Modul brutal în care natura s-a jucat cu pământul a creat o priveliște
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
seară, să ningă mult, mult, cu fulgi mari. Poate... Impresionați de sensibilitatea Violettei, părinții au decis îndată să nu o supere, chiar dacă se întrebau în gândul lor cum de este atât de diferită de ei... Totuși, nu au dat glas uimirii comune. Au oftat în tăcere și-atât. Poate că, în acele momente, le era chiar teamă de ceea ce avea să o aștepte în viitor pe Violetta lor dragă: dezamăgiri, frustrări, singurătate, lacrimi... Nu știu nimic sigur, dar, simțind-o visătoare
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mei pentru lucrurile pe care mi le oferă în fiecare an. Hodoiu David, clasa a VI-a Școala Gimnazială Nr.1 Albeni Alba profesor coordonator. Pânișoară Elena-Ștefania Copilăria, paradis al fiecărei vieți ,,Copilăria este o lume de miracole și de uimire a creației scăldate în lumină, ieșind din întuneric, nespus de nouă și proaspătă și uluitoare.” (Eugen Ionesco) ,,Așa eram eu la vârsta cea fericită și așa cred că au fost toți copiii, de când în lumea asta și pământul.” (Ion Creangă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
aș ruga să o tratezi cu atare. Doar un om înțelept poate să creadă întâmplările pe care le vei auzi și eu am încredere în tine. Probabil că nu te interesează ce vei auzi. Îți citesc neîncrederea în privire și uimirea pe buzele care par a se abține cu greu să nu se deschidă pentru a lăsa un hohot de râs să se audă. Oricum, crezi sau nu, eu ți-o spun. Încep, bine? Pe strada ,,Inima'', în localitatea ,,Atac cerebral
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
proprietar, Christian rezumă rapid descoperirea busolei, Încunoștiințîndu-l astfel pe polițist și Îl informă că ei doi aveau să părăsească Lands’en a doua zi dimineață cu primul bac și că trebuia să plece ca să-și facă bagajele. Lucas Își ascunse uimirea pe care i-o pricinuia această veste sub o răceală sporită. - Încă n-am isprăvit cu dumneata, declară el adresîndu-i-se doar Mariei. Fii liniștit, adăugă el fără să se ostenescă să se uite la Bréhat, nu va ține mult. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
făcu pentru a apuca piatra, vălul diafan Își luă zborul, dus de vînt spre mare. Cu trupul chircit de neliniște, Îl urmări o clipă din ochi, apoi apucă piatra rotundă și plată cu amîndouă mîinile. Sprîncenele i se ridicară de uimire. Niște semne păreau săpate pe ea. Semne pe care un praf cenușiu le făcea indescifrabile. Înmuindu-și degetul În gură de cîteva ori, Marie le curăță unul cîte unul și Înlemni recunoscînd simbolurile identice cu cele săpate pe frontonul menhirului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
bună la un pahar la cafeneaua din port, unde Pierre-Marie de Kersaint și soția sa le făcuseră surpriza să li se alăture. De două ori Într-o lună, chiar dacă Împrejurările dramatice favorizau solidaritatea, era ceva ce putea trezi Într-adevăr uimirea. Castelanii erau cumva pe cale să vireze pe nesimțite spre socialiști? Asimilînd lecția pe care soția lui i-o dăduse mai Înainte, Pierre-Marie mergea de la unul la altul, strîngînd mîinile și adresînd fiecăruia un cuvînt, secondat de Armelle, care Îi șoptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
notabil să se ivească. - Ora 6, se face ziuă, o să vedem ce se Întîmplă, altfel nu e cu putință... Zbirii noștri sînt tot acolo de pază... ora 7... ora 8.... Dumnezeule! Marie strigă odată cu el: sub ochii lor holbați de uimire, primul paznic căzu brusc În genunchi, dintr-odată, apoi se clătină Înainte și se prăbuși cu fața În jos. Imediat, cel de-al doilea făcu exact același lucru. - Nimeni nu i-a atins! - Privește acolo, sînge! Pe menhirul filmat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
poate dedubla și tripla, ca în Triogamie. Vorbind în termeni strict literari, personajele poveștilor din toate cele trei cicluri sunt măști ale autoarei. Indiferent la ce persoană se relatează, prima sau a treia, narațiunile includ momente poematice: stări de încântare, uimire, beatitudine, dar și, în măsură considerabil mărită, anxietăți, nevroze, suferințe psihice și fizice, exasperări, coșmaruri. Mijloacele operaționale variază în funcție de aceste conținuturi. Când obiectul demersului narativ este o maladie, ponderea interesului stârnit în cititor e dată de analiza psihologică. În Okurina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pe aceeași frecvență și nimic mai mult? Poate tocmai de aceea, cea mai subtilă decompensare sau interferență a câmpurilor ei o poate distruge. Și noaptea se deschidea tainică, plină de promisiuni și încă tânără în calea mea. Mă gândeam cu uimire la noii mei prieteni de călătorie, la visele învălmășite ce vor urma și mă vor ajuta să-i cunosc mai bine și mai ales să-i recunosc pe ei și, deopotrivă, pe mine... Ciclul Animus Sub semnul Aspidei Descântec 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de după colina rotundă și umflată ca un pântece de oaie, în drumul spre cătunul ei. De după colină, îl întâmpina cu figura ei luminoasă, cu ochii mari și iscoditori, singurii ce-l cercetau asupra lungii sale absențe. Gura ei mută de uimire și bucurie îl sorbea în sărutări lungi și umede și făceau dragoste după căpițele de fân de la baza colinei. Apoi, mai zăboveau o vreme, în care ea fie îi cânta, fie îi recita din versurile ei de dor cu rimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de ea, tiptil, pe la spate, și deodată se năpustește asupra ei cu bastonul ridicat amenințător în aer, gata s-o trosnească. Păi așa de urât mă vezi, cucoană? Ia ține niște complimente din partea comitetului de plajă! Dar în loc să izbească, spre uimirea și spaima prietenelor, își lasă senzual bastonul asupra trupului mlădios al mamei și începe s-o pipăie sau mângâie cu capătul lui falic și brusc domesticit. Mama, înmărmurită și ea pentru o clipă, se desprinde subtil de sub mângâierea insistentă, sare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pregătea să țină soarele în loc până avea să sosească mama, care avea mari probleme cu sculatul de dimineață. Fetele, bătrânele fac pe rând câte o reverență în fața omului cu banderolă și baston milițienesc. "Mamele" vesele. Femeia cu arcuri la picioare. Uimirea măgarului Ce drăguțe și vesele sunt, de fapt, așa împreună. Se arată așa doar o dată pe an când se întâlnesc cu mama, furnale de energie debordantă și entuziasm. Vorbesc întruna despre trecut și amintirile lor comune, ca și cum ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ce ar trece drept atrăgătoare, dar care mi-a provocat pe loc un sentiment de neplăcere. Bineînțeles, se duce întins spre cartea ce face o notă distonantă pe raft și începe s-o inspecteze cu multă atenție. Nicio urmă de uimire, amuzament sau dezgust nu se poate citi pe fața lui, sau măcar de interes. Privirea lui inexpresivă, ca o foaie albă de hârtie, continuă să se concentreze asupra cărții, ce aproape se răsfoia singură, la fel cum se amestecă cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
doar Narcis și-a văzut în vis chipul, și asta pentru că în absența iubirii nu putea exista în nici un plan. Cumva el și-a strecurat propria imagine în tărâmul viselor, ca să se poată visa numai pe el, într-o perpetuă uimire, admirație și fericire, și totuși fără să se recunoască. Pentru A. Breton, scopurile visului sunt de-a ilumina locurile ascunse. Astăzi cred că am visat ceva foarte apăsător. M-am chinuit din greu să mă trezesc, mă luptam zadarnic să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
credințe de nezdruncinat pentru a asculta netulburat regulamentele și procedurile ce se petrec zilnic la "Casa". Miracol Ar fi interesant de știut dacă entitățile au suscitat imaginația lui Joao sau ele reprezintă doar interpretări ale celor ce au asistat cu uimire la miracolele ce se întâmplă temeinic în "Casa de Dom Ignatio". Miracolul trebuie tradus oamenilor în limbajul lor. Puțini sunt cei care fac obiectul miracolelor sau iau contact direct cu el și îl iau ca atare. Oamenii nu acceptă inefabilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
făcut, dar compensă atitudinea fermă cu o poziționare specială a urechilor și a cozii. Apropiindu-și burta de pămînt, Lupino își declara vădit intențiile non-violente. O veveriță cu nas rotund, purtînd înflăcărată blăniță roșcat-maronie, îl privea cu ochi căscați de uimire. Un lup necunoscut! Un prădător! Nu era sigură dacă trebuia să-l ignore oricum acolo, sus, de unde-l privea ea, nu avea a se teme sau să vestească apariția unui pericol. Continuă să-l urmărească în timp ce înainta precaut. Nici strop
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
mai mari agenți de schimb valutar din Florența. Spițerul scoase dintr-un scrin două chei de fier și se apropie de ușița blindată, introducând una În broasca superioară. Chiar pradă chinurilor care acum aproape că Îl orbeau, Dante observă cu uimire acea capodoperă a artei mecanice. Încuietoarea era concepută În așa fel Încât, pentru a o deschide, trebuia să se acționeze În mod alternativ cu fiecare dintre cele două chei, Învârtind-o pe prima cu o rotație completă, pentru a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a Înțeleptului, ori un indiciu că știau ceva? Oamenii aceia aveau cunoștință de cele Întâmplate. Iar unul dintre ei, mai mult decât ceilalți. La un moment dat, vraja se rupse, iar chipurile celor de față se Însuflețiră dintr-o dată cu expresiile uimirii și ale compasiunii la care se așteptase, În timp ce un cor de exclamații reproducea și În acel colț de sală atmosfera din restul tavernei. — Ambrogio... mort? zise În cele din urmă Cecco d’Ascoli. Cum? Și de ce? Părea cutremurat, Însă Dante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]