5,157 matches
-
forme flexionare sunt interjecțiile cu semnificație imperativă uite, poftim și haide, care au forme cu desinența verbală de persoana a II-a plural -ți: uitați, poftiți, haideți sau cu desinența verbală de persoana I plural - m: - haidem, poftim. Pentru interjecțiile uitați, poftiți și poftim, existența desinenței se explică prin originea lor verbală (vezi infra, 5.1.3). Astfel, există o opoziție între formele uite, poftim și haide, care se folosesc când este un singur destinatar, și formele uitați, poftiți și haideți
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
poftim. Pentru interjecțiile uitați, poftiți și poftim, existența desinenței se explică prin originea lor verbală (vezi infra, 5.1.3). Astfel, există o opoziție între formele uite, poftim și haide, care se folosesc când este un singur destinatar, și formele uitați, poftiți și haideți, care se folosesc când sunt mai mulți destinatari sau într-o exprimare politicoasă." 35 Forma haidem nu a fost identificată în CLRA. 36Ca elemente de expresie-tip (necontextualizate comunicativ), "interjecțiile (cu excepția celor "imitative", onomatopeice), ca și imperativele
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
Copou, l-am vizitat la laboratorul de la Facultate care-i era dat în primire pentru studiu. Dânsul m-a vizitat la Strunga și am făcut, la cererea lui, o deplasare la Corbeni pentru pomenirea morților. Am plâns amândoi pe mormântul uitat și acoperit de bălării al bunicilor mei, al părinților lui. Am vizitat locul unde fusese casa bunicilor, și prin porumbul care era atunci acolo, am căutat locul unde fusese casa, unde fusese grajdul, unde fusese camera în care dormeam, unde
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
demnitari în mascarada „tranziției”, în care se îmbogățesc și se distrează în țări streine, amenințând cu dosariada. Am scris toată această dramă, nu pentru a mă dezvinovăți, ci pentru a aduce în actualitate o crimă împotriva umanității, care se face uitată, care nu se judecă și nu se pedepsește. Cel ce, constrâns de foame, a furat o pâine este condamnat, dar cel ce a furat sute de vagoane de grâu se face uitat pentru că este bogat . Eu n-am fost turnător
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
aruncate, și vor descoperi, (trebuie să descopereă, comoara lăsată moștenire, ascunsă, îngropată sub lespezi de calomnii, de către tâlharii neamului și ai credinței străbune. Cred că această comoară ascunsă (Adevărulă va aduce mântuirea neamului nostru. Această comoară nu trebuie părăsită sau uitată, ea trebuie săpată, dezgropată, scoasă la lumină și valorificată, căci este a noastră, este moștenirea noastră lăsată de înaintași și ea, această comoară ne va reda noblețea, vitejia, omenia și puterea de muncă, prin care vom reînvia, împotriva voinței tuturor
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
Aparțin unei lumi religioase liminale și cunosc și patronează latura mai obscură a imaginarului religios al morții: într-adevăr, alături de sufletele pașnice și binevoitoare ale strămoșilor, se arată figuri pline de angoasă, fantasme neîmpăcate ale morților de moarte violentă, sufletele uitate și lipsite de consolarea riturilor memoriei, spiritele îndurerate ale copiilor nenăscuți. Sunt considerate suflete vindicative și periculoase, care Îi hărțuiesc pe cei vii, aducând boli și moarte. Stă în puterea acelor itako să dea glas plângerii lor, să le elibereze
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
sunt extrem de indulgenți cu socialismul juvenil ieșean, considerându-l fie o curiozitate, fie o formă de acordare a sufletului la Europa occidentală, oricum, o manifestare a vârstei și prea puțin mai mult decât atât. Artur Gorovei, un martor bun dar uitat al epocii, vorbește despre socialismul ieșean (putem apela și la considerațiile d-lui Gavril Istrate, elevul lui Ibrăileanu, care dezvoltă această temă în „Studii eminesciene”, 1987, 214-219, sau la sursele sale, I. N. Roman ori V. G. Morțun: în mare
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
începuturile istorice ale specialității lor. În ceea ce ne privește, din simplă curiozitate de a investiga lumea destinelor eminesciene de la sfârșitul secolului al XIXlea, n-am năzuit mai mult decât de a ridica problema, adică de a ridica vălul de pe lucruri uitate aducând în fața publicului ceea ce am reușit să identificăm cert. La acestea trebui să mai adăugăm doar amănuntul că Eduard Gruber se afla, în august 1889, în preajma Veronicăi Micle la Târgun Neamț când ea se va stinge din viață. Povestește Maica
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
varia de la câteva zile, la mai multe săptămâni, oferind participanților nenumărate ocazii de a exersa o serie de deprinderi și de a le integra în propriul fel de a fi, în vreme ce o carte poate fi lăsată de-o parte sau uitată. Așa cum lectura unei cărți despre practicarea schiului nu va reuși să facă din nimeni un schior mai înzestrat și nici parcurgerea unei cărți despre culturism nu va ameliora tonusul nostru muscular, nici simpla lectură a acestor pagini nu va aduce
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
zile, la fiecare ședință, când subiectul se găsește în alpha își administrează următoarea sugestie: „De câte ori voi privi în gol să intru în alpha deoarece am un motiv important.”. Această tehnică este o modalitate excelentă de a aduce la suprafață cunoștințe uitate. Controlul mintal Silva activează potențele creatoare prin administrarea unor sugestii pozitive: „Sunt stăpân pe mine, îndrăzneț, cooperant, mai puțin critic, mai inventiv, mai eficient”, cât și prin vizualizarea prin anticipație a felului cum dorești să fii sau cum dorești să
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
Alex. Ștefănescu, „L.A. vs. N.Y.”, RL, 1998, 49; Al. Ioanide, Editura Allfa, RL, 1999, 18; Florin Ardelean, Ucenici la demoni, F, 1999, 4; Gabriela Inea, Jurnal american, TMS, 1999, 6; Dicț. analitic, II, 397-398; Călin Căliman, „Struma”, o tragedie uitată, CNT, 2001, 10; Mircea Iorgulescu, În căutarea timpului trăit sub comunism, „22”, 2002, 12, 13; Ion Crețu, Discurs despre dictatură pe două voci, LCF, 2002, 17; Paul Cernat, Anatomia „scheletului din dulap”, OC, 2002, 107; Cecilia Caragea, Dialog cu Stelian
TANASE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
1963, 2; Valeriu Râpeanu, La moartea lui Sandu Teleajen, GL, 1963, 27; Const. Ciopraga, Sandu Teleajen, ÎL, 1963, 8; Leon, Umbre, ÎI, 171-174; Grigore Ilisei, Cu George Lesnea prin veac, București, 1977, 97-102; Maftei, Personalități, III, 321-322; Valentin Chifor, Scriitori uitați: Sandu Teleajen, F, 1991, 6; Sandu Teleajen, DRI, V, 210-221; Dicț. scriit. rom., IV, 523-525; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 408-409. O.I.
TELEAJEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290121_a_291450]
-
cum ar fi scrierile medievale transilvănene, limba cărților românești de popularizare din secolul al XVIII-lea, se oprește, după o mărturisire proprie, „nu doar asupra piscurilor, ci și asupra diverselor cărări ce duc spre înălțime”, cât și asupra unor „scriitori uitați, dacă nu ironizați și marginalizați”. Are meritul de a identifica prefețe originale și „sume” în Noul Testament de la Bălgrad (1648) și în Biblia de la București (1688), precum și de a semnala imensul corpus de documente juridice din epoca lui Matei Basarab, care
ŢEPELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
în care se utilizează dansul mimic și măștile fitomorfe, combinate cu elemente de magie homeopatică (udatul cu apă al Paparudelor). Caloianul (păpușa de lut), Cămașa ciumei (momâia de paie îngropată în cămașă de in, care era aprinsă pentru stăvilirea molimei), Uitata (păpușa din colac împletit, dăruită pentru pomana morților) sunt simboluri ale unor străvechi practici teatrale. Cele mai vechi jocuri cu măști au fost cele ce țineau, la tracii sud-și nord-dunăreni, de sărbătorile solstițiului de iarnă și ale echinocțiului de
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
la textele-martor. Paginile din Despre grădini și modurile lor de folosire (2001) se situează la frontiera dintre beletristică și istoria culturală savantă. Cititorul poate opta pentru o lectură de pură specialitate, găsind aici un bogat repertoriu de date, trimiteri, documente uitate, cărți esențiale pentru cunoașterea subiectului propus: grădinile în viziunea românească, în special în secolele al XVIII-lea - al XIX-lea, dar cu incursiuni în epoca anterioară și cu o fină analiză la Note de călătorie de Mihail Sadoveanu, având Olanda
TOMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290213_a_291542]
-
Popian și Încă vreo câțiva... Toți ne-am hotărât, În ipoteza acestui război, să Întreprindem niște acțiuni de diversiune Împotriva armatei sovietice pă trecătoarea Văii Oltului. În acest sens, eu aveam o hartă a zonei și o busolă. Lucrurile păreau uitate când, unul din cei care a venit din București să ne anunțe și să ne Îndemne să facem această formațiune paramilitară, a fost arestat, bătut și a spus totul... Și acesta a fost motiv pentru care am fost arestați toți
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
au rămas prin Balta Brăilei”. „Mai văd fantomele din Baltă, cortegiu sumbru și martir,/ Tânjind spre lumea cea Înaltă, precum pohodul la Sibir;/ Mă regăsesc pe diguri sumbre cu tinerețile-ngropate,/ Alai de morți livizi și umbre, de restul lumii lor uitate./ De-a lungu-și mână-n-nepăsare puhoiul apei ucigașe/ Din care bem cu resemnare scursura marilor orașe./ Săpăm și dăm de oase-n zeghe, bucăți de lanțuri și cătușe/ Cutezătorilor de veghe al lașilor mereu călușe./ Mă-urmărește această baltă, cortegiu sumbru
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
butadă, dar nedreaptă. Interesant e că, în particular, Victor Eftimiu avea cam aceeași părere despre Zaharia Stancu („Un bulgar hoț din Teleorman, care cu o mînă lovește și cu alta cere”) ca și Eusebiu Camilar. Stancu apare în romanul Satul uitat (Ed. Cartea Românească 1974) sub chipul lui „Zacîria poreclit Zacîr”, pescar pe lacul Razelm, blînd cu ființele adîncului pînă intrau în plasele sale, apoi, după ce le prindea, de o mare cruzime, izbindu-le „cumplit, cu muchea lopeții”. Camilar (care mi-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în 1963 1964? Camilar îl bănuia pe Stancu de manipulări și obstrucții care afectau o parte a breslei, inclusiv propria-i situație literară. Deși predat editurii, într-o a doua variantă, în aprilie 1965, patru luni înainte de moartea autorului, Satul uitat a apărut abia după un deceniu, cu patru-cinci luni înainte de moartea lui Zaharia Stancu. E posibil ca teama că se va recunoaște în descrierea din care am citat să fi constituit unul din motivele amînării de a-l publica. Revenind
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pînă la capăt, apoi a punctat: „Nu uitați, Maestre, că fîlfîirile fac curent, iar curentul vă poate trage... deoparte!” Lecturile nu schimbă nici temperamentul, nici caracterul. Îmbunătățesc pe cei buni; strică și mai rău pe cei răi. Încă o noțiune uitată: obrazul. „Pentru el (Iorga) «obrazul» era un concept adînc și plin de emoție, însemnînd o sinteză de datorie, largheță, pudoare, însemnînd un fapt în același timp concret și abstract, o emoție complexă și promptă, o garanție a omeniei, ceva într
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
largheță, pudoare, însemnînd un fapt în același timp concret și abstract, o emoție complexă și promptă, o garanție a omeniei, ceva într un fel senzual și pur în același timp, precum și o moștenire scumpă a moralei patriarhale care nu trebuie uitată, ca o demonstrație față de oamenii occidentali a seriozității noastre” (Vasile Băncilă, „Cuvinte pentru Neculai Iorga”, în Portrete și semnificații, p. 173). M-a tulburat „povestea lui Emydio” de la începutul părții a opta din Tropice triste de Claude Lévi-Strauss. Autorul n-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
n-am putut (și nu pot) să-mi alung gîndul că dacă G. ar fi intuit reacția lui A. (pe care l-a subapreciat ca luptător) și i-ar fi dat ceea ce acesta rîvnea, aș fi fost iarăși singur. Lucru uitat, întîmplarea intră însă în categoria „ironiilor soartei”: „terminatorul” lui de acum e cel care, în 1982, a contribuit, prin procedee parțial similare, la ascensiunea sa. Atunci, pentru acesta, eu eram la bête nuisible! *Aseară (27 iulie), Tout-Bacău a fost la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în aceste Vitralii”. În gînd l-am întrebat: „oare e ceva de detaliat într-o fasciculă?” Doina Florea a dat și ea drumul unei năzbîtii, povestind că Sergiu Adam i-ar fi atras atenția că „la Bacău trăiește un poet uitat: V.M.” Cum să fie cineva uitat, coniță, înainte de a fi cunoscut? De data asta, eu am fost suplinitorul celor doi critici anunțați pe afiș: Laurențiu Ulici și Vlad Sorianu. Am spus că, dacă aș face un tablou cu cei zece
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am întrebat: „oare e ceva de detaliat într-o fasciculă?” Doina Florea a dat și ea drumul unei năzbîtii, povestind că Sergiu Adam i-ar fi atras atenția că „la Bacău trăiește un poet uitat: V.M.” Cum să fie cineva uitat, coniță, înainte de a fi cunoscut? De data asta, eu am fost suplinitorul celor doi critici anunțați pe afiș: Laurențiu Ulici și Vlad Sorianu. Am spus că, dacă aș face un tablou cu cei zece debutanți incluși în „caseta” Intonații a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mare am simțit, văzând la televizor Muzeul din Fălticeni și auzind vorbindu-se despre Fălticeni și Suceava. Noroc de oamenii cu suflet și cu putere de sacrificiu ca Dvs., cari agită trecutul și prezentul ca să proiecteze lumină și peste colțuri uitate. Mi-ar părea bine să vă știu mai departe În ocupația pe care o aveați, unde erați un pion de mare valoare și mare nevoie! Numai dacă sănătatea vă permite! Am toată speranța să auzim de bine, tinerețea ajută mult
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]