4,418 matches
-
în preferința socială preferința unanimă bc.” [Saari, 1998, p. 241]. Metaforic formulat, regula pluralității poartă ochelari care permit, exclusiv, vederea celei dintâi poziții dintr-o ierarhie. În privința celorlalte poziții (locurile 2 și 3 în exemplul lui Saari), deși preferința este unanimă, aceasta nu este reflectată în preferința socială. Acesta este un nou sens în care condiția Pareto slabă elimină un tip de regulă de decizie socială ca FBSA acceptabilă. A se reține așadar că prin condiția Pareto slabă funcția de bunăstare
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
Pareto slabă elimină un tip de regulă de decizie socială ca FBSA acceptabilă. A se reține așadar că prin condiția Pareto slabă funcția de bunăstare socială devine invariantă la toate regulile de decizie socială care nu reflectă social preferințele individuale unanime. d) Domeniul universal este, la rându-i, o condiție intuitivă care vizează mulțimea informațiilor relevante pentru funcția de preferință. Aceasta este formată din informațiile individuale tranzitive<footnote Domeniul universal poate fi lărgit la a include orice preferințe individuale indiferent că
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
se ascunde în spatele acestui fost elev al Theresianum-ului vienez"87. Dar esența divergenței dintre Maiorescu și Iorga consta într-un conflict între două personalități. În ultimii treizeci de ani, Maiorescu fusese personalitatea dominantă din Universitatea de la București, bucurîndu-se de respectul unanim al masei de studenți, chiar dacă majoritatea lor se considerau socialiști. Maiorescu era un fel de arbiter elegantiarum. Este dificil să ne imaginăm un contrast mai izbitor decît cel existent între Iorga și Maiorescu. Maiorescu era rece și ponderat, în timp ce Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
să-l mobilizeze pe regele Carol și să găsească pentru Tiktin un post la institutul lui din Franța 107. După venirea lui Hitler la putere, regele și regimul politic s-au consultat cu aliații României. Părerile lor păreau să fie unanime. Stabilizarea situației interne a României constituia un element obligatoriu. Noul prim-ministru desemnat, Duca, a plecat în Franța, care era îngrijorată de faptul că după urcarea la putere a lui Hitler întregul "Pămînt al nimănui" instabil din Europa va aluneca
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
183 "Neamul românesc", 6 ianuarie 1908 184 Ibidem, 8 martie 1907. Iorga a organizat campaniile de strîngere a banilor și a altor donații pentru victimele răscoalei țăranilor, "Neamul românesc", 5 aprilie 1907 185 Conform ziarului "Frankfurter Zeitung" și relatărilor aproape unanime ale presei străine, lipovenii s-au remarcat încă o dată prin violența antievreiască, mai ales la Tîrgu Frumos, "Frankfurter Zeitung", 24 martie 1907 186 O viață de om așa cum a fost, vol. II, p. 158 187 "Czernovitzer Tageblatt", 10 aprilie 1907
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
vol. II, pp. 236-240 54 Op. cit., vol. II, pp. 241-243 55 Op. cit., vol. II, p. 243 56 Op. cit., vol. II, p. 291 57 Op. cit., vol. II, p. 249 58 Ibidem 59 "Neamul românesc", 3 aprilie 1917 60 Aceasta este părerea unanimă a familiei Iorga 61 Ideea că regimul de la București s-ar lăsa mai curînd mîncați de cîini decît să părăsească țara nu le-a plăcut tuturor: cei care intenționau să plece în Rusia, i-au cerut lui Iorga să elimine
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fi protejate În mod eficient prin acorduri internaționale, atunci era mai bine să fie expediate În regiuni prielnice. „Epurarea etnică” a existat așadar Înainte ca termenul să fie inventat - și ea nu a suscitat nici pe departe jena sau dezacordul unanim. Excepția, ca de obicei, era Polonia. Rearanjarea geografică a Poloniei (care a cedat Uniunii Sovietice 179.000 de kilometri pătrați la est și a fost recompensată cu 104.000 de kilometri pătrați În teritorii germane de mai bună calitate, la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
perioadei postbelice. Această filieră compromițătoare nu a afectat Însă cu nimic atracția exercitată de planificare: fie că era asociată cu stânga, cu dreapta, cu ocupația sau cu războiul, planificarea nu era asociată cu politica discreditată a anilor interbelici - un avantaj unanim recunoscut. În esență, planificarea Însemna Încredere În stat. În multe țări domina impresia bine Întemeiată (și confirmată de experiența războiului) că, În absența oricărei alte instanțe de reglementare sau distribuție, singura forță care putea salva individul de sărăcie rămânea statul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Comunist Cehoslovac, a fost convocat la Moscova și instruit să se prezinte la Întâlnirea de la Paris. Dar ordinele erau clare: trebuia să profite de prezența sa la conferință ca să demonstreze „caracterul inacceptabil al planului anglo-francez, să Împiedice adoptarea unei decizii unanime și apoi să părăsească dezbaterile, antrenând cât mai mulți reprezentanți ai altor țări”. Patru zile mai târziu, Stalin s-a răzgândit. Lui Gottwald i s-a spus să refuze invitația, contramandând participarea la conferință. Întâlnindu-se cu o delegație a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să ia practic sfârșit, iar Aliații vestici să semneze pacea cu inamicii. Trupele aliate urmau să rămână În Republica Federală pentru a Împiedica o recidivă germană, dar numai În cadrul unei prezențe europene și conform unui acord reciproc. Francezii nu aprobau unanim aceste planuri, dar cum refuzaseră tocmai alternativa pe care tot ei o propuseseră, nu mai puteau protesta, deși Germania de Vest a obținut termeni mai avantajoși prin tratatele din 1954 decât conform Planului Pleven. Franța era din nou propriul său
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
problemele mondiale spre apărarea indivizilor”. Majoritatea occidentalilor erau, fără Îndoială, În favoarea dezarmării nucleare, atunci când subiectul le era adus În discuție: sondajele din 1963 arată că Îndeosebi italienii ar fi Întâmpinat cu bucurie interzicerea tuturor armelor nucleare. Francezii erau mai puțin unanimi, iar nemții și englezii aveau păreri Împărțite, deși peste tot exista o majoritate net antinucleară. Dar, spre deosebire de dezbaterile animate despre dezarmare din anii ’20 și Începutul anilor ’30, problema nucleară nu stârnea pasiuni În Europa. Era prea abstractă. Numai britanicii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
se distragă atenția de la politică spre producție și consum: ei singuri au adoptat această direcție cu trup și suflet. Câștigul, economiile, achiziția și consumul au devenit nu numai principala activitate a vest-germanilor, ci chiar rațiunea de fi, public declarată și unanim acceptată, a Întregii națiuni. Ani mai târziu, reflectând asupra acestei surprinzătoare prefaceri colective și a zelului concentrat cu care cetățenii din RFG Își vedeau de treabă, scriitorul Hans Magnus Enzensberger avea să observe că „energia deconcertantă a nemților nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ținut ostatic timp de două luni; sprijinit de comuniști și de majoritatea partidului său, prim-ministrul creștin-democrat Giulio Andreotti a refuzat până și să ia În considerare cererea răpitorilor de a elibera „deținuți politici” În schimbul vieții lui Moro. În ciuda condamnării unanime În spectrul politic italian și a apelurilor din partea papei și a secretarului general al Națiunilor Unite, teroriștii au refuzat să cedeze. Pe 10 mai, corpul lui Aldo Moro a fost găsit Într-o mașină parcată sfidător pe o stradă din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
social-democrate pentru binele comun și dictaturile de partid clădite pe un mit colectivist, erau suspectați de oponenții lor „progresiști” că reflectă și, prin urmare, că servesc politica partizană a Războiului Rece. Prin urmare, ei au fost victimele unei reticențe aproape unanime (foarte pronunțată la generația șaizecistă) de a abandona catehismul radical. Una era să te strâmbi cu subînțeles la auzul numelui lui Stalin (mort de mult și condamnat oricum de propriii săi urmași), și alta să recunoști că de vină nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Budapesta. Dar, așa cum explica Mihály Vajda, colegul lui Haraszti, supremația burgheziei era clar preferabilă „insuportabilei experiențe istorice a tiraniei cetățeanului” prin care trecea țara lor. Efortul de reconstituire a societății civile - o formulare nebuloasă, ce descria un obiectiv incert, dar unanim Îmbrățișat de opoziția intelectuală din Europa de Est Începând de la mijlocul anilor ’70 - demonstra că, după 1968, disidenții au Înțeles că reforma partidului-stat era imposibilă. Puțini se așteptau ca Husák sau Honecker (și cu atât mai puțin sovieticii Înșiși) să admită logica
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fapt că fuseseră nevoiți să declare starea de urgență și să anunțe instituirea legii marțiale doar pentru a Înlocui un lider comunist cu altul demonstra cât de mult se destrămaseră structurile tradiționale ale Uniunii Sovietice. Complotiștii nu aveau nici sprijinul unanim al propriilor agenții - majoritatea ofițerilor superiori din KGB au refuzat să-l susțină pe Kriușkov. și era limpede Împotriva cui acționează complotiștii, dar nu pentru ce. Mai mult, complotiștii reprezentau caricatura involuntară a tuturor relelor din trecutul sovietic: bătrâni cărunți
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Europenii din perioada interbelică puteau să-și amintească la belle époque și să murmure „Măcar de-ar mai fi așa...”, dar cei de după al doilea război mondial lăsau În urmă o catastrofă de 30 de ani ce inspira un sentiment unanim: „Orice, numai asta nu”2. Pe scurt, cale de Întoarcere nu exista. Comunismul din Europa de Est fusese răspunsul greșit la o Întrebare reală. În Occident, la aceeași Întrebare - „Cum să depășim catastrofa care a fost prima jumătate a secolului XX?” - s-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Este unanim admis faptul că unitatea fundamentală de structuralizare a organismelor animale este celulă într-o permanentă organizare dinamică, în funcție de calitățile nișei ecologice, mai mult sau mai putin specifice. Ca parte integrantă a ciclicității lumilor cosmice, celula animală se naște, se diferențiază
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
de corpi străini, cu nuclei dispuși peste tot, nau fost validate (Thomson, 1984Ă. Nici identificarea unor așa-numite celule gigante de tip Touton, caracterizate printr-o citoplasma cu vacuole mari la periferie și o îngrămădire de nuclei central, nu este unanim admisă. Ciurea (1971Ă menționa și celulele gigante de tip Sternberg, celule relativ mici, sărace în citoplasma și cu nucleu polilobat. Sunt MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 87 produse de unii componenți ai lui Mycobacterium tuberculosis (acid fosfatidic, bacili omorâțiă și a lui
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
și celulele gigante. Fiecare tip celular poate predomina în focarul inflamator în raport de factorul determinant al acestuia. Un rol deosebit revine și factorului timp, evoluției focarului inflamator, care permite sau nu, specializarea în continuare a formelor citologice primare. Este unanim recunoscut faptul că inflamația histiocitară se transforma în inflamație fibroblastica și cea limfoida poate deveni plasmocitară etc. Inflamațiile predominant productive sau proliferative, în raport de numeroși factori etiopatogenetici și în special de tipul celulelor participante la procesul morbid pot fi
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
titrului de anticorpi. Patogenetic trebuie menționat faptul că plasmocitele sunt celule B transformate în imunoblaste și apoi plasmoblaste, generatoare și depozitare de anticorpi. Corect denumirea acestor inflamații ar trebui să fie cea de inflamații predominant limfoplasmocitare. În afara plasmocitozei nurcilor, parvoviroză unanim recunoscută, inflamația limfoplasmocitară a mai fost semnalată la pisici și uneori la câini, indiferent de sex sau vârstă sub forma unor sindroame mai mult sau mai putin conturate morfoclinic, cum sunt: pododermatita plasmocitară, stomatita plasmocitară, enterita limfoplasmocitară, sinovita plasmocitară, etc.
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
metodelor cantitative folosite cu succes în unele științe, și anume în introducerea statisticilor, a tabelelor și a graficelor. Și, în fine, s-a făcut încercarea de-a se folosi concepte biologice în cercetarea evoluției literaturii. *2 Astăzi se recunoaște aproape unanim că aceste transferuri n-au îndreptățit speranțele cu care au fost făcute la început. Uneori metodele științifice și-au dovedit valoarea într-un domeniu strict limitat sau în cadrul unei tehnici speciale, ca de exemplu folosirea statisticii în unele metode de
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
științele exacte și filozofia nu se ocupă, în timp ce un teoretician neoclasic ca Samuel Johnson putea încă să considere că poezia este "grandoarea generalității", unii teoreticieni moderni care aparțin unor școli diferite, (de exemplu, Bergson, Gilby, Ransom, Stace) subliniază în mod unanim caracterul particular ad poeziei. Stace spune că piesa Othello nu zugrăvește gelozia în general, ci gelozia lui Othello, felul special de gelozie pe care poate s-o simtă un maur căsătorit cu o venețiană. *4 Teoria și apologetica literară pot
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
chiar de Paciurea, parțial. Cei care refuză sau nu pot să-și reînnoiască formula, precum pictorul Kimon Loghi deși există și la acesta o tendință spre reformulare a temelor, dacă nu a "limbajului" artistic au parte de o respingere aproape unanimă din partea criticii. Modernismul interbelic reconsideră relevanța materiei plastice, și evacuează literatura din artele plastice. Simbolismul și decadentismul reprezintă indubitabil fețe4 ale modernității, deși Matei Călinescu, cel care a pus în circulație termenul, prezent și în titlul cărții sale, Cinci fețe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și obstacole constituia punctul de inflexiune pentru introducerea unui decorativism afin Art Nouveau-lui. Hynais oferea o soluție ingenioasă de transfer a neobarocului care-și avea tradiția prestigioasă într-o pictură de factură decorativă. "Acceptarea sa a reprezentat triumful gustului acum unanim pentru arta contemporană franceză. Într-adevăr, cortina pentru scena Teatrului Național a fost cu adevărat prima inițiativă majoră din Praga în aplicarea unui concept de Neo-baroc la o imagine decorativă, și a anunțat stilul Art Nouveau"168. Se deschidea o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]