4,793 matches
-
pe pălăvrăgit, dar dă-mi voie ca înainte de asta să fiu o gazdă amabilă. Budinca ți-am împachetat-o, ai s-o mănânci împreună cu Florence. Cu ce vrei să te servesc? Miga se opuse de circumstanță. Bătrâna se apropie de vitrină. " Șerbănică nu mai are răbdare. N-a avut deloc cu cine trăncăni azi. Florence are una din zilele ei negre. Parcă o vezi înțepenită pe scaun și făcând bot. Și-acum să vedem ce mai zice domnul maior Cristescu. Nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
față pământie, fără pomeți. Pe buza subțire cu colțurile coborâte îi răsărise un herpes. Se desprinse oftând de oglindă și începu să se plimbe prin cameră. Se oprea din când în când și ridica scame invizibile. Lucrurile străluceau de curățenie. Vitrina șifonierului cu ceștile de cafea așezate într-o rână, să se vadă mai bine desenul, cristalul de pe masă care strivea un macrameu minuțios brodat, bibelourile naive așezate pe marginea studioului, cele patra volume verzi de enciclopedie cumpărate de la anticariat. Nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu m-a întrebat dacă am ceva împotrivă. * Era un interior specific de burlac bătrân, cu fotografii cazone și miros persistent de tutun, cu mobile vechi, moderne acum 50-60 de ani, purtând urmele peregrinărilor din garnizoană în garnizoană. Perdeluțele de la vitrina dulapului înalt erau date la o parte. Se vedeau înăuntru două cești de porțelan, un borcănel albastru de faianță ― "iaurt Miorița" ― umplut cu nasturi desperecheați, tuburi de zaharină, bani mărunți adunați într-o farfurioară. Pe gheridonul cu placă de marmură
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și ieși tulburat. Se simțea nemulțumit de el. Se despărțiră în pasajul subteran de la Universitate. În jurul lor, lumea mișuna, studenți gălăgioși, cu câte o mapă sub braț și mâinile încrucișate jos, la poalele canadienelor îmblănite, femei aruncând priviri distrate în vitrine, câte un puști care se "dădea cu scara", iar treaba îl înveselea nespus. Un bărbat cu capul gol și fular de mohair aștepta, lângă florărie, consultîndu-și mereu ceasul. În bar, chelnerii purtau tăvi cu pahare înalte și paie. O jună
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Se plimba prin încăpere, cu mâinile la spate. Vedea interiorul cu alți ochi decât la prima vizită. Atunci fusese izbit de lipsa de gust, de ghiveciul ăsta de broderii, intuise obsesii de maniacă "nu intra încălțat", "nu pune degetele pe vitrină", "ai grijă, cade scrumul", "se roade covorul", "se strică perdeaua" etc. etc. etc. Acum odaia îl impresiona. Putea să ghicească eforturile emoționante ale Valericăi Scurtu ― o femeie urâtă ― de a-și încropi un trusou în speranța disperată că se va
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
când nu te poți împiedica să nu divinizezi un unchi îngrozitor de tânăr și aviator pe deasupra, cu ochi strălucitori și plin de fantezie, cu gusturi de băiețandru, un unchi în stare să cumpere un castel de zahăr și ciocolată expus în vitrină la Riegler ori să-și taie limbile de la niște pantofi noi lucrați la Shull ca să-i facă praștie nepotului. Nevastă-sa limfatică, fără nerv și fără umor, se cutremura. Cristescu urcă pe Strada Karl Marx, identificînd-o automat: "Fost Lascăr Catargi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
unui obiect sau a altuia și își dădea seama că fiecare însemna mai mult decât o amintire: un individ, o generație, un anno domini... De pildă, panerașul de mărgele în care femeia își păstra probabil lumii, tabachera de fildeș din vitrină, unde încăpeau 5 sau 6 țigări, plosca din piele moale, fină care amintea de chefuri haiducești izbucnite în răcoarea pădurii, un picnic din însoritul mai al lui 1905 sau 1906 cu rochii albe și pălării florentine... Vâlcu se întoarse cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
iese. Îl văd cum dispare pe o străduță în dreapta, imensa lui dezolare transmite însă mersului său aroganța. Gândurile mele sunt atât de neclare, încât simt necesitatea beției. Deodată îmi văd personajul venind apatic spre firma de pompe funebre, unde, în fața vitrinei, odihnește în poziție verticală un coșciug. Tânărul pare pierdut în gânduri neomenești, își târăște trupul cu scârbă. Dar brusc și fără să se clatine, omul ia coșciugul în spinare și o rupe la fugă. Surprinși, ori mai degrabă consternați, angajații
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
așa cum se cuvine, nu poate să nu-și țină promisiunile. Numai că inconvenientul de a se vedea confirmat deja de moartea pasivă în care subzistă face ca ratatul să nu mai viseze la o altă viață, element blestemat pentru el. Vitrina celestă nu-l mai interesează - de unde resurse pentru a mai înșfăca și pandantivul beatitudinii? * Înfrângerea morții ne va îndepărta definitiv de divin. Visăm, de fapt, la o destrăbălare îndreptățită cu divinitatea. * Orgoliul puterii este sublim precum obediența cuvântului dinaintea imperfecțiunii
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
general, oferite de comerțul și industria care au contact direct cu strada, a căror atitudine temătoare avem datoria s-o respectăm, de vreme ce acestea sunt ramurile de activitate profesională care au mai mult de pierdut și, invariabil, pierd, în spargeri de vitrine, furturi, jafuri și sabotaje. La ora șapte fără două minute, cu expresia și glasul de doliu pe care le impuneau împrejurările, la televiziuni și radiouri crainicii de serviciu anunțară, în sfârșit, că șeful statului avea să vorbească națiunii. Imaginea următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
domnule comisar, După aceea o să-mi povestești, și nu uita, îți este interzis să-i bați la ușă înainte de zece și jumătate, Da, domnule comisar, Dă o raită, bea o cafea dacă găsești unde, cumpără un ziar, uită-te la vitrine, sper că n-ai uitat lecțiile pe care pe care ți le-au predat la școala de poliție, Nu, domnule comisar, Foarte bine, strada ta e asta, sari, Și unde o să ne întâlnim când o să terminăm treaba, întrebă agentul, presupun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
el. Domoli pasul, continuă să meargă pe partea opusă și se afla, poate, la vreo douăzeci de metri când ușa clădirii se deschise și soția medicului ieși cu câinele. Într-o mișcare instantanee, comisarul întoarse spatele, se apropie de o vitrină și rămase acolo privind, așteptând, dacă ea venea pe partea asta, avea s-o vadă reflectată în geam. N-a venit. Cu precauție, comisarul se uită în direcția opusă, soția medicului mergea înainte, câinele, fără lesă, mergea alături de ea. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și o haină albă din cașmir. Speram ca vestimentația să-mi ascundă starea de neliniște. Spre surprinderea mea, când am ajuns eu, Lauren era deja la Blue Ribbon, la intersecția dintre Downing și Bedford. Stătea la o masă rotundă lângă vitrina drăgălașului restaurant. Purta o rochie Înfoiată din șifon mocca. În ciuda vremii răcoroase de toamnă, nu avea ciorapi, fiind Încălțată cu niște papuci roz pastel din piele de crocodil. O capă moale, verde, din blană de vulpe, era aruncată neglijent peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
era legat de schița bijuteriei de la S.J. Phillips: Hunter nu suflase o vorbă despre ea. Nici măcar o aluzie. În timp ce tot mai multe luminițe Împodobeau orașul, scânteind albe de-a lungul bulevardului Park Avenue ori strălucind Într-un roz șic În vitrinele de la Bergdorf Goodman, Îmi spuneam În sinea mea, Întruna, că sigur bijuteria avea să fie cadoul meu de Crăciun. Chiar dacă era un pic prea devreme pentru brad, eu Îl cumpărasem pe al nostru la câteva zile după Ziua Recunoștinței, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
și plângând, pe rând, în timp ce i se destăinuia asistentului rămas cu gura căscată. Începuse la Chicago, ca vânzător la raionul de parfumerie de la Marshall Field’s. După doi ani, avansase până la poziția ceva mai însemnată de asistent de decorator de vitrine și fără îndoială aici ar fi rămas dacă nu ar fi fost improbabila căsătorie cu Bette (pronunțat „bet“) Dombrowski, fiica mai mică a multimilionarului Karl Dombrowski, în mod obișnuit numit Regele Scutecelor din Midwest. Galeria de artă pe care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
noastră, Nathan, orice om nu e mai mult decât un șir de foști. N’est-ce pas? În cazul meu, cred că pot să înșirui vreo doisprezece sau mai mulți. Fost soț. Fost comerciant de artă. Fost marinar. Fost decorator de vitrine. Fost vânzător de parfumuri. Fost milionar. Fost buffalonian. Fost chicagoan. Fost pușcăriaș. Da, da, ai auzit bine. Fost pușcăriaș. Pe drumul ăsta, am avut parte și de părți mai tulburi, cum se întâmplă cu majoritatea oamenilor. Nu mă tem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ușă duminica dimineață, dar i-am cerut în mod special vânzătoarei să îmi arate toate obiectele pe care le avea marca Nancy Mazzucchelli. Femeia a zâmbit, mi-a spus că era prietenă veche cu Nancy și a deschis prompt o vitrină de sticlă, din care a extras opt sau zece mostre ale activității ei, așezându-mi-le pe tejghea una câte una. Norocul a făcut ca ultimul colier să fie aproape identic cu cel care dormea noaptea în casa de marcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ar fi spus Lévi-Strauss ! În paralel, Crăciunul devenea tot mai mult un soi de pretext, de dezlegare la cumpărături și entertainment diluat în „luna cadourilor”, tot mai lungă și mai marketizată. Vreo doi-trei ani la rînd am scris deci despre vitrine, vînzări, consumerism și alți înlocuitori ai Sărbătorii. Întrebările jurnaliștilor au început să alunece și ele tot mai mult de la „Spuneți-ne, cum se sărbătorește Crăciunul la români ?” spre „Dumneavoastră, ca specialist, ce părere aveți, a mai rămas ceva din sărbătorile
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Dar oare ce apartenențe mai sînt investite cu sens la ora actuală, care mai sînt rosturile identitare din România zilelor noastre ? Îmi păstrez convingerea că cea mai simplă abordare a acestei întrebări existențiale rămîne mîncarea. Ghicitul în farfurii, meniuri și vitrine alimentare nu este doar o îndeletnicire plăcută, ea este și una fertilă. Gastronomia și practicile sale constituie un discurs despre Sine și despre Celălalt care permite și ultimului gurmand să învețe antropologia mîncînd și să înțeleagă cîte ceva despre societatea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
alcool : o bere la o terasă a devenit un lux ce tinde să devină exorbitant, băuturile populare mai tari ies încet-încet din uz, dimpreună cu întreaga sociabilitate de bistrou francez care iese discret din viața poporului francez. În schimb, în vitrinele magazinelor au apărut afișe scandînd : „Vive le culte du corps !”. Prima revelație a acestui nou „cult” am avut o în urmă cu mai mulți ani la New York, în Central Park, unde fumam visător o țigară pe o bancă. O doamnă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ochi vecinul. Dar nu are stăpîn... Pentru edili, gardurile devin astfel, se pare, nu atît un soi de „aici sînt banii dumneavoastră”, cît „aici e inițiativa mea”, un teritoriu luat în stăpînire, marcat cu însemnele proprietarului și expus ca o vitrină a acestuia (nu vreau să fiu răutăcios, dar tare mai seamănă cu ceea ce face orice cîine sîrguincios pe copacii din teritoriu...). Pe un astfel de spațiu de cîțiva metri pătrați la colțul unui bloc, îngrădit frumos cu gărduleț, scria, de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
această mică lume materială a obiectelor de familie este adesea expusă la loc de cinste, aproape „muzeificată” : țăranii români, de pildă, au creat în acest scop „camera bună”, iar o anumită tradiție citadin-burgheză a introdus relativ recent în locuințele noastre „vitrina”. Fiecare neam ține deci, într-un fel sau altul, la propria sa moștenire obiectuală - iar cînd neamul devine națiune, acesta va schimba camera bună a fiecăruia cu muzeul tuturor. Asemănările se opresc însă aici. Supus regulilor atît de diverse ale
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
acum patruzeci de ani. Își petreceau bătrînețile împreună, călătorind prin lume cu oferte turistice speciale pentru vîrsta a treia, promovate de statul german. Era „Germania untului”, statul social capitalist la care am visat cu toții pe vremea cînd untul dispăruse din vitrina alimentarelor comuniste. Mi-am adus aminte de această imagine cînd am citit declarația domnului Baconschi, minis trul nostru de Externe, afirmînd răspicat că „vremea asistențialismului a fost gonită de criza mondială. Cu atît mai bine pentru România”. Contextul mai larg
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
posibil și în România. De fapt, încă nu e posibil... Dar a început să (re)apară preocuparea și chiar cultul vinului. Al vinului și al mîncării bune. După un prim deceniu post-comunist în care ne-am năpustit pe pre-capitalism și vitrinele sale, am început să descoperim și noi că există viață și după supermarket. Distrus prin însiropare în primul deceniu post revoluționar (pe teren, cu studenții, aproape că nu am avut cu cine să beau zilele trecute un vin sec, mai
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
pragmatic-vizionară : avem un exemplar superb de bărbat tradițional urban, ce facem cu el ? — Locul tău este, evident, la muzeu ! au convenit în cor dragii mei prieteni. Așa îți asiguri o retragere glorioasă și întru veșnicie, de la biroul directorial direct în vitrină. Ar fi o achiziție foarte valoroasă pentru muzeu... Apoi au început să gloseze asupra modalităților de împăiere, dacă ar trebui să fie în stil Bernea sau nu. M-am opus din motive estetice, considerînd că soluția cuprinde o prea mare
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]