4,976 matches
-
a mâncat acasă, și că nu mai poate mânca. Știa bătrânul că boierul îl chema la masă numai formal, că de fapt nu era bucuros să mănânce împreună cu el. Masa a durat mult prea mult, după aprecierile bătrânului vânător. Cele vreo cinci feluri de mâncare, țuica, vinul băut și poveștile de-acum cam nesărate, după părerea mo șului, l-au indispus și a început să-și piardă răbdarea. Când boierul, într-un târziu, a început să se șteargă la gură după
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
Citește cu atenție textul următor: ”Într-o primăvară, o prepeliță aproape moartă de oboseală—că venea de departe, tocmai din Africa—s-a lăsat din zbor într-un lan verde de grâu, la marginea unui lăstar. După ce s-a odihnit vreo câteva zile, a început să adune bețigașe, foi uscate, paie și fire de fân și și-a făcut un cuib pe un moșoroi de pământ, mai sus, ca să nu i-l înece ploile; pe urmă, șapte zile de-a rândul
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
activitate dintre 1883-1889 era pusă în paranteze. Și este vorba de traducerea „Gramaticii Sanscrite” a lui Fr. Bopp, de traducerea piesei de teatru „Lais” de Emile Augier în versuri rimate, de poezii precum „Kamadeva”, „De ce nu-mi vii”, etc. Cantitativ, vreo câteva sute de pagini, aproape o mie, care trebuie scoase de sub incidența auctoriatului eminescian... pentru că nu sunt în acord cu diagnosticul pentru care pleda G. Călinescu și generația sa, aproape întreagă. Acesta este paradoxul care ține pe loc studiile de
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
încercat din răsputeri să-i asigure bunul trai. Destinul este, în privința „căsuței”, de partea celor doi frați, făcând ca mătușa lor să fie implicată în vânzare (și preț). De altfel, chiria lor era de circa 300 lei pe lună, deci vreo 3400 lei pe an ceea ce înseamnă că cu chiria pe un an această casă putea fi cumpărată. Eminescu avea în cont, la această dată, vreo 800 lei, pe care Hanrieta îi va da călugărițelor ca arvună pentru a nu vinde
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
structuri caracterizează vorbirea populară și/sau familiară; de ex., construcțiile care includ numerale (sau expresii numerice) compuse cu pronominalul nehotărât ceva (substitut de numeral, în această combinație - două mii și ceva, zero virgulă ceva), construcțiile cu adverbe și grupări adverbiale, precum vreo, în jur de, (mai rar) așa (antepus sau postpus grupului cuantificat), preț de ["circa"], mai bine de ["mai mult de", adverbul de mod bine fiind recategorizat, în context, și exprimând o valoare cantitativă]; construcțiile cu numerale care exprimă valori contextuale
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
context, și exprimând o valoare cantitativă]; construcțiile cu numerale care exprimă valori contextuale nedefinite etc.: trei sute și ceva [de brini] (IV: 335) mai bine de două săptămâni (ib.). Scrieți trei rânduri pe o hârtie! ["vreo trei, câteva, puține"] (idem: 342) vreo două luni, acum vreo lună Costă în jur de 10 lei. Aștepți, așa, zece minute ["vreo zece minute"] [Am câștigat] douăzeci de mii [de lei], așa ["aproximativ"] (CORV: 230 și în CLRA) Curioasă din fire, mi-a pus o mie
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
barda în mână, zdrobindu-le oastea și punându-i pe fugă. Aici, la Călugăreni, a fost cea mai mare biruință a lui Mihai asupra turcilor. (scrisoare) „M-am dus cu trenul până la Mihai Bravu și de acolo, cu o căruță, vreo 13 km prin păduri; am avut un sprijin foarte mare în preotul Laurențiu de la Călugăreni care m-a condus până la locul la „Dâmb” cum se zice acolo. De acolo am luat țărâna.” 8 oct.1927 Ștefan Anastasescu-student București, str. Șerban
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
care este cauza. "Ce-ați făcut în timpul ultimei vacanțe?" l-a întrebat Alan. "M-am dus cu soția la Las Vegas, am stat la hotelul Union Piaza, și am petrecut o zi întreagă la jocurile de noroc. Am pierdut amândoi vreo cincizeci de dolari și ne-am distrat foarte bine". Alan i-a arătat că, deși a înșirat fapte din călătoria lui, n-a excelat în ceea ce privește autodezvăluirea. A vorbit despre situația de fapt, dar n-a vorbit despre el însuși în
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
Răscruce, Chișinău, 1958; La ruptul apelor, Chișinău, 1960; Neliniști, Chișinău, 1963; Din patru vânturi, Chișinău, 1964; Insula cerbilor, Chișinău, 1966; Versuri, Chișinău, 1970; Îmblânzirea focului, Chișinău, 1971; Eroica, Chișinău, 1973; Momentul inimii, Chișinău, 1975; Și alte neliniști, Chișinău, 1975; Portretî vo vremeni, tr. Elena Akselrod, Moscova, 1976; Încercarea de a nu muri, Chișinău, 1980; Goniți pasărea de cenușă, Chișinău, 1982; Întoarcerea dramaticului Eu, Chișinău, 1983; Scrieri alese, I-II, pref. Valeriu Senic, Chișinău, 1985; Ciclul italian sau Criza de timp, Chișinău
TELEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290127_a_291456]
-
lui este albă și nechezatul i se aude de la distanța de un krośa; sub pasul lui pământul scoate sunete plăcute și teribile; calul varsă lacrimi la despărțirea de stăpânul lui. În zori, după ce ajunge în câmp deschis, depărtându-se la vreo zece leghe de oraș, prințul se oprește, îi încredințează lui Candaka (păli: Chañña) hainele parfumate, lucrurile prețioase și se îmbracă cu hainele unui vânător. Apoi își taie pletele cu spada, iar zeii le iau spre păstrare. Scutierul este trimis cu
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
custodie până când omenirea avea să devină capabilă să o înțeleagă. Apoi Buddha oferi discipolilor săi umani, ca un fel de antrenament preliminar și ca o apropiere de adevărul paradoxal, doctrina rațională și realistă a direcției Hīnayăna. Abia după trecerea a vreo șapte veacuri, marele înțelept Năgărjuna, „Arjuna Năgășilor”, a fost inițiat de regii șerpi întru adevărul că totul este vid (śūnya). Și astfel, el a fost acela care i-a adus omului învățăturile buddhiste complete ale școlii Mahăyăna. 3. Răspândirea doctrinei
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
la datorie, coane Fănică, zi și noapte la datorie. Așa, mă scol cam pe la douăspce fără un sfert, și, pardon, mă dezbrac de mondir, scoț chipiul, mă-mbrac țivilește și plec... la datorie, coane Fănică. Până să plec se făcuse vreo unul după douăspce. O iau prin dosul primăriei, și apuc pe maidan ca să ies la bariera "Unirii". Când dau să trec maidanul, văz lumină la ferestrele de din dos ale lui d. Nae Cațavencu, și ferestrele vraiște. Ulucile înalte... dacă
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
slăbise vreo 20 de kilograme... Ne-am Încolonat și ne-a spus milițianul să fim ordonate, corecte, să nu vorbim cu nimeni și să urmăm drumul. Drumul până la Închisoarea de femei de la Mislea mi s-a părut foarte lung. Erau vreo 12 kilometri, dar după ce erai slăbit și hrănit cum am fost noi... foarte greu a fost. Credeam că nu mai ajung niciodată... Împreună cu noi au fost aduse femeile din lotul sârbesc, iar printre ele a fost și Vida Nedici, celebra
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o scrisoare. Și eu, prostuță, Întreb: „Cum, pentru o scrisoare, 20 de ani?”. „Păi”, zice, „da, că scrisoarea conținea niște informații care, sigur, regimului comunist nu Îi convenea să afle străinătatea.” Da’ n-a făcut 20 de ani, a făcut vreo 12-13 și, probabil Într-un schimb de deținuți sau, mă rog, oameni, au scos-o și au dus-o În Anglia... Ce părere aveți despre situația de acum a foștilor deținuți politici? Ce să zic? După ani de zile ne-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cu o lumină slabă sus În celulă. Paturile erau de ciment. Cât de mare era celula? Știu eu... Cam jumătate din camera asta... (se referă la Încăperea În care se realizează interviul, de aproximativ 3×3 m - n.n.) Și eram vreo cinci inși... Știu că a fost foarte greu acolo. Greu pentru că ne dădea voie la toaletă doar din patru În patru ore. Și vă dați seama că nu poți să fixezi corpul după un anumit program... Era foarte-foarte greu... cu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Tomis, vizavi de Spitalul Județean, și acolo am rămas până la sfârșitul lui iunie. Penitenciarul era, În general, numai pentru cei de drept comun, dar pentru deținuții politici era o cameră, o celulă separată. Câți deținuți erați În ea? Parcă eram vreo 40 și ceva. Aici rămâneam până când se definitiva situația noastră. A venit să facem recurs și am spus: „Nu fac recurs”. Am aflat că părinții au făcut recurs pentru că eu Încă nu eram major, deși le cerusem să nu facă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Împlineam 18 ani. Și m-a ținut pe blat la arestul Miliției la Rahova, care era vecin cu arestul Securității... Nu știu, cred că doar o curte le despărțea. Și am stat acolo până am Împlinit 18 ani... După aia vreo trei zile cred că a durat procesul și ne-au vărsat la Jilava. Dar nu tot lotul complet Într-o cameră, că ne-au Împărțit. Ancheta cum s-a desfășurat? Ai luat mai multe interviuri, așa că cred că Îți imaginezi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Basarab, În loturi similare, de prin altă parte... În camera 13, l-am cunoscut pe domnul profesor Lucescu, dacă ai auzit de el. El era legionar, dar era un om foarte ca lumea, foarte serios. Era Încă tânăr atuncea, avea vreo 40 și ceva de ani. El fusese arestat de nu știu câte ori, de pe la 16-17 ani, că fusese În Frățiile de Cruce. Și era vesel, avea un tonus deosebit... Era obișnuit cu trânteala, cu bătaia. Era un tip dolofan, cu mustață. Făcuse
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
tren fantomă, care ne-a dus până la Brăila, de-acolo ne-a-mbarcat În niște bacuri și ne-a dus În Balta Brăilei... Unde anume ați fost În Balta Brăilei? În Balta Brăilei am fost la o localitate numită Stoenești. Acolo eram vreo 2 400 de deținuți politici Într-o cabană care era acoperită cu stuf, cu trestie și n-avea plafon. La muncă ne scotea la dig și din cauza muncii de acolo am devenit inapt fizic, că aveam doar 49 de kilograme
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ce v-au cerut? Da. Și a urmat procesul. Procesul cum a fost? Procesul a fost la Tribunalul Militar din Sibiu, de Sfântu’ Dumitru. Atunci ne-a judecat și ne-a condamnat. Câți erați În lot? Cred că am fost vreo 18. Erați de aceeași vârstă, colegi? Da. Colegi de clasă, colegi din clase mai mari sau așa... Dintre ei, mai mulți au murit. Am avut un coleg, Ștermi, pe care nici nu l-am Întâlnit dup-aia... El era din
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
decât până-n mai, când m-au dus la Poarta Albă... Cum a fost la Poarta Albă? La Poarta Albă se murea destul de mult... Nu știu În altă parte cum era, da’ aici 40-50 mureau pe lună. Era colonia mare, era vreo 10 000. Era și drept comun acolo... Îmi amintesc că, de un Crăciun, În baraca unde eram cu colegii, am colindat și noi... Este drept că n-am colindat noi numai „O, ce veste”, că am colindat pe melodia lu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Și era unu’, Mușat, un dobrogean, mai fără frică așa... „Ei, am colindat «O, ce veste»”... N-o spus, de fapt, ce-am colindat, dar ăla era informat deja cu ce-am colindat... Și nu mai știu câți am fost, vreo șapte-opt inși, și ne-o băgat În Închisoarea coloniei, care era o baracă din scândură, fără căldură, fără nimic... Făceai un frig și cu 125 de grame de pâine pe zi și niște apă chioară, dacă ne mai dădea..., și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
60 de ani, oameni În vârstă... Dacă vedea că nu mor destui, le punea În mâncare să provoace o diaree, se deshidratau și intrau În stare de distrofie. M-a dus odată un prieten la infermerie să-mi arate... Erau vreo doi sau trei distrofici pe acolo... Nu mai puteau vorbi, aveau un glas așa pițigăiat, subțire... Și din ambalaje de-astea de legume, cum era atunci, le făceau câte un mic sicriu așa... Erau gata sicriele, pregătite, că zicea că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
tot așa. Și În felul ăsta s-a format În cadrul liceului o organizație, care a funcționat de prin ’46 până prin ’48. Noi am fost arestați În ’48, primăvara, odată cu lotul acela masiv de arestări din toată țara... Am fost arestați vreo optsprezece elevi din trei clase: clasa a V-a cu trei elevi, din clasa a VI-a vreo șapte, din clasa a VII-a vreo șase-șapte, iarăși. Împreună cu noi mai erau profesorul și Încă un student la Drept, la fără
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
46 până prin ’48. Noi am fost arestați În ’48, primăvara, odată cu lotul acela masiv de arestări din toată țara... Am fost arestați vreo optsprezece elevi din trei clase: clasa a V-a cu trei elevi, din clasa a VI-a vreo șapte, din clasa a VII-a vreo șase-șapte, iarăși. Împreună cu noi mai erau profesorul și Încă un student la Drept, la fără frecvență. Lotul acesta, al maramureșenilor, a ajuns la Tribunalul Militar din Cluj În ’49 și a primit condamnări
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]