5,010 matches
-
electricitate. Erau unii care s-au aruncat În sârme, ca să moară, că nu mai puteau răbda. Eu am avut noroc de niște colege, să zic așa, cu care ne-am ținut din punct de vedere moral. Deși nu m-am zbătut pentru viață, din punct de vedere moral am Încercat să trăim aceste momente. Nu ne-am gândit la moarte - Eu, cel puțin, nu. Rația noastră de pâine era cam pentru o zi: o primeam seara și erau unii care o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Scoși afară și dați la câini. De exemplu, era spintecat și se cronometra cât mai trăiește după ce era spintecat. Apoi venea câinele și Îi mânca interiorul - patru-cinci câini. Dar el era viu, vă rog să mă credeți. Vedeam cum se zbate, iar doi-trei SS-iști se uitau și râdeau. Și băteau din palme și ațâțau câinii. Am avut ocazia să văd persoane infectate cu injecții cu clorură. Am văzut un om căruia i-a plesnit capul - adică i s-au făcut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ghilimele, „se ardeau morții” - dar nu-i adevărat. Erau gazați și la Mauthausen, cei care opuneau rezistență erau Împușcați, răniți și atunci erau duși la crematoriu. La Mauthausen, de exemplu, când mergeam la muncă vedeam „cadavre” care se mișcau, se zbăteau, dădeau din mâini, din picioare... Peste ei erau câte trei-patru morți, alții erau deasupra, mișcau, dar nu se puteau ține pe picioare... Asta vedeam dimineața când ne duceau la muncă. După aia, când veneam, veneam cu morții de acolo. Îi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
păru a avea trăsăturile Aureliei. "Mi-am zis: ni se vestește astfel moartea ei sau a mea!". În fiecare zi la aceeași oră, obsedat de această veste, tânărul vine în contact direct cu alt spațiu, ba chiar alt timp. Se zbate să înțeleagă ce i se întâmplă, ajunge de la concluziile științifice la cele mistice, dar visul începu pentru el să se reverse în realitate. "M-am gândit de multe ori că în unele momente grave ale vieții un Spirit al lumii
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
străfundurilor. Totul în jur devine mânie și dispreț. Orice început are și sfârșit. Neplăcut e apusul. Și prezicerea lui. Obsesie îngrozitoare a unui real ce devine act morbid și boala se recunoaște la urmă în realitate. Cum să nu te zbați ca "umbrele" ce "fugeau țipând și desenând prin văzduh cercuri fatale, ca păsările când simt apropierea furtunii"? Pentru un om, universul poate fi paradis, poate fi infern. Și noi suntem vinovați de aceasta, dar și de substanța din care suntem
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
citesc avid de cunoaștere surse străvechi din bibliotecile lumii cred că ramura masonică occidentală și-a căutat în van originea în tradiția iudaică, mesopotamiană sau egipteană. Învățăturile esoterice contemporane îndreptate spre New Wave prin intermediul budhismului sau practicilor inițiatice orientale se zbat să direcționeze Tao, calea spre căutarea Marelui Spirit sălășluit în om. Toată această hermeneutică a spiritului antropologic conduce mult mai departe, la civilizația de dinainte de potop și mai departe în ținuturile paradisului pierdut din străfundurile lemuriene ale oceanelor. Nimic nu
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și care crede în libertatea aparentă. Iar când emoțiile și intelectul coexistă, integrându-ne într-o viață științifică, realizăm că armonia cosmosului, ce ne-a fost dăruit, nu ne mai aparține. Degeaba ne-a dăruit Prometeu flacăra luminii. Devenim monade, zbătându-ne într-o mișcare browniană. Toate metodele analitice demonstrează că am pierdut puterea intuiției. Secretul sănătății mentale și fizice stă în a nu-ți mai plânge trecutul, în a nu te mai preocupa de viitor și în a nu căuta
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
șase drumuri, unul pe vericală între nadir și zenit, două pe axul dreapta-stânga pe orizontală, cel de pe care venim 1157 și drumul care duce înainte, înainte, lumea de dincolo pe care am străbătut-o înainte. Acum în mistica Cuvântului ne zbatem în purgatoriul neliniștii și căutăm armonia spre iad sau paradis. Sens și nonsens între Acheron și Styx Acest lucru este o piatră și nu este piatră, îl întâlnești peste tot, este un lucru abject și prețios, ascuns și cunoscut de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de sentimente religioase, s-au consacrat în serviciul lui Cristos și au făcut jurământ, între mâinile Patriarhului, să trăiască, până la sfârșit, în castitate, în supunere și fără bunuri proprii 1197. Această lume, influențată prea mult de orgolii și dogme, se zbate într-o permanentă căutare, iar poesia face parte dintre mărturii descriptiv- pasive, imnele impulsionând activ dorințele lăuntrice iar odele mulțumind faptelor eroice ce fac posibilă continuitatea vieții pe pământ. Și totuși așa cum oricine știe, simțurile noastre obiective sunt adesea înșelate
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
creștinii urmează un rit antic paralel atunci când în mod simbolic beau sângele și mănâncă trupul lui Isus în timpul euharistiei. Multe dintre ideile de bază ale științei au fost considerate erezii. Polițist, thriller, romanul este surprinzător, plin de neprăvăzut, lumea contemporană zbătându-se în neputință, în nevoi, eludând influența astrală, ocultismul și fprțeler spirituale care înrâurește viața protagonistului ce trăiește rolul desemnat de zei într-o tragedie antică. Unul dintre mesajele cărții este că mintea umană este cea mai importantă forță creatoare
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
apar/ prin scări rulante și tunele de metrou,// Însă / talazuri, iarbă, piscuri, umbrele și mănuși/ retrag pe alt sistem solar/ arcuri crăpate, rupte strune,/ ațe și cabluri încâlcite,/ raze sincopate/ de-s în rețeaua ta de gând.// În junghiuri se zbat tronuri/ și masa marilor cunoașteri/ eliptică și goală/ e cânt de orgă cosmic.// Dar oasele rămân/ cărămizi de morminte/ cetăți sau temple/ aștrilor ce trec1323. Creația materială și creația spirituală prin cercetare sunt cele două direcții prin care omul a
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sunt membri de onoare ai Societății de Numismatică din țara noastră. Reînnoiesc rugămintea de a nu ne uita și cu alte materiale documentare legate de activitatea Dv. de om de știință, în perspectiva prezenței în „Galeria oamenilor de seamă”. Ne zbatem să i strângem pe toți „acasă”, pentru permanenta extindere a noii instituții muzeistice din casa lui Vasile și Horia Lovinescu, instituție care se bucură de aprecierile unor oameni cu greutate. Îmi permit acum să Vă întreb, dacă juristul George Sofronie
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
aveți merite unanim recunoscute. Apreciez în mod deosebit strădania Dv. de-o viață. Aceluiași țel nobil mi-am închinat și eu forțele, luând pildă de la înaintași. Nu uit o clipă de Rotopănești - vatră spirituală de prin rang - și mă voi zbate să punem în lumină gândurile și faptele celor care au adus cândva faima ținutului. Vă rămân recunoscător pentru frumoasele cuvinte ce le aveți față de modesta mea contribuție la cultura Fălticenilor. În speranța unei plăcute revederi în anul ce vine, închei
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
foarte rapidă. Nimeni nu s-a așteptat la un asemenea deznodământ și în primul rând D-na Stino, care-mi mărturisea că tocmai boala de care s-a temut mai mult profesorul în viață, aceea l a doborât. S-au zbătut mult cu pregătirile pentru înmormântare, Dl. Ilioaia - director la Liceul „Nicu Gane”, prof. Bouaru - un tânăr cadru didactic de la același liceu și Dl. Miluță Mahulschi, vecin și prieten cu familia Stino. Conform dorinței dinainte exprimate a defunctului, a fost dus
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
-l cunosc pe tânărul Vladimir Cazan Corbasca, probabil specialist în fizică atomică. Dacă aș mai fi rămas în Fălticeni, aș fi continuat frumoasa muncă de depistare și de achiziționare a unor valoroase piese muzeale și documentare. 558 Deși m-am zbătut mult să găsesc la Suceava o sobă cu petrol pentru familia bucureșteană, n-am reușit, în depozite neaflându-se o asemenea piesă. Am regretat și am explicat d lui Vladimir Corbasca situația constatată. 431 6 (București), 16.I.’974 Dragă
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
altarul altruismului. Ce mistificare! Întreprinzătorul X nu ar exista fără amărâții cu 500 lei pe lună, iar profitul lui este cu atât mai mare cu cât salariile sunt mici și prețurile mari. Ca să nu rămână mai prejos, și Președintele se zbate ca să-i scoată la liman pe cei ce n-au, chemând la Cotroceni toată floarea cea vestită a politichiei românești. Evident, întâlnirea de la Palat nu va avea nici o urmare asupra prețurilor, care-și văd liniștite de urcușul lor. „Fără populisme
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
creștin-legionare. * Tinerilor care vor citi aceste însemnări le dau un scurt paragraf de învățătură, așa cum îl dezbăteam în lumea FDC. În general, medicii și mulți preoți se feresc sau evită să discute anumite probleme, lăsând sufletele tinerilor neluminate, să se zbată în păcat sau să încerce soluții care niciodată nu vindecă, ci doar schimbă boala și amână dezastrul spiritual. De la 13-14 ani până la 18-20 au loc în dezvoltarea bio-psihică a omului două fenomene paralele: dezvoltarea și intrarea în funcțiune a unor
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Da, măi, de porc încă, completă altul. Să știți că părul e plin cu păduchi de porc, ne-am dat toți cu părerea. Ce facem?, întrebă unul, alarmat ca și cum am fi fost în Roma, iar Hanibal ante portas. Ne-am zbătut până la ziuă îngroziți de gândul că vom fi mâncați de vii de păduchi. Dimineață la „deschidere” a venit primul o dată cu sunarea clopotului, însoțit de un gardian care deschidea lacătele și trăgea zăvoarele, comandând: „Drepți”. Nu cunoșteam reguli interioare de pușcărie
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
înviorat puțin. Am pornit iarăși; gazele ieșeau și în anticameră așa că milițienii suportau și ei. După câteva minute au încuiat vizeta cu zăvorul. Am bătut cu disperare timp de o oră în vizetă, în pereții dubei, în podea. Ne-am zbătut să spargem, să rupem sau să smulgem grila prinsă în dușumea, ca să astupăm ștuțul, dar nu aveam la îndemână decât bocancii și unghiile mâinilor. Vomam și tușeam cu sughițuri, iar câțiva erau sfârșiți. Cred că trecusem de Apahida, unde se
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
mărturisitorului creștin, și-a însușit-o neamul românesc de la începutul vieții sale; în lumea aceasta vrea pentru sine trăirea în virtute, în pace și iubire, folosind bunurile pământului numai pentru satisfacerea nevoilor, făcând parte și semenilor. Prin cealaltă, politicianul se zbate să dețină măcar o zi stăpânirea lumii. De aceea avem perindarea la conducerea statelor, la cârma lumii, a celor ce cred că țelul este bunul trai și nu mulțumirea, lauda și recunoștința față de Dătătorul a toate. De aceea strădania pentru
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
o ierarhie firească a valorilor. „Trupul fără suflet este mort!” și nu e nevoie să vă demonstrez eu aceasta. Numai că există și un duh rău care răstoarnă în lume valorile. Acum și-a făcut mulți adepți. De aceea se zbate lumea în suferință. Domnule, zise celălalt, pe un ton de oarecare intimitate, noi suntem studenți. Dânsul la biologie, eu la medicină. La fără frecvență (sic). Pentru mine este un caz foarte interesant de studiu... Cred că v-am stârnit curiozitatea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a fost teamă, cum spune Iorga, "că o va contamina pe odrasla familiei". I-au dat o monedă și, anulînd angajamentul, l-au dat pe ușă afară 32. Au mai fost și alte episoade dureroase inerente sărăciei în care se zbătea care nu puteau să nu lase urme în sufletul sensibil al tînărului Iorga. În toți acești ani trebuie să-și fi format el unele convingeri despre religie și ortodoxie. Iorga considera toate trăirile pe care le avusese în relațiile lui
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
în alte locuri în căutarea salvării, "ca și cum eram Dumnezeu". Lucrul acesta îl înspăimîntase pe Nădejde. "Nu poți discuta rațional cu asemenea oameni. Cădeau în genunchi la picioarele noastre și ne implorau să-i scoatem din sărăcia neagră în care se zbăteau"11. La răscruce de veac, viața politică a României era dominată de problema țărănească. Ambele partide politice încercau să ascundă acest lucru, deși conștiința intelectualilor o aducea mereu în prim-plan. Sălbatica răscoală țărănească din 1888 a fost un fel
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
și el contribuția la acest lucru. Atunci cînd a intrat la Universitate, și-a declarat imediat poziția din punct de vedere politic, ca protejat al lui Cuza și al lui Șumuleanu. El va da vitalitate partidului lui Cuza, care se zbătea în agonie după ruptura cu Iorga. Întrucît ideile fundamentale ale lui Codreanu vor suferi puține schimbări, iar ideile lui vor fi decisive pentru Legiune (care va fi o "mișcare de comandă", numai ideile liderului contînd), să le analizăm. Laitmotivul ideilor
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
sine e de bună calitate, ușor ceruită și mirosind a rășină. Mi s-a spus că se confecționează în sat. Am petrecut o parte din după-amiază zăcând pe „podul“ meu de stâncă, dintre casă și turn, și privind cum se zbăteau valurile sub mine, sinucigându-se în accese de furie care le împingeau să se izbească de îngrăditura bolovanilor dinspre țărm. Priveliștea n\valei de apă învolburată m-a făcut să încerc, după un răstimp, o senzație de buimăceală, ca și cum aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]