44,517 matches
-
Scriitorul Dan Doboș consideră că povestirile oferă „ritm, idee, suspans, finaluri neașteptate, accident științific, acțiune, teme de meditație, personaje solid construite, universuri cunoscute”, iar cartea, în ansamblul ei, „trebuie citită mai ales de aceia care au rămas perpetuu îndrăgostiți de epoca de aur a science-fiction-ului”. Scriitorul Florin Pîtea a fost mai reținut, considerând că "" reprezintă „un volum de calitate medie, scris clar, însă lipsit de texte care să îndemne la o a doua lectură”. La rândul său, "4 arte.ro" apreciază
9 Istorii reutilizate () [Corola-website/Science/331856_a_333185]
-
Sinusurile laterale superioare sunt închise cu lumenul ovoidal, iar cele cele inferioare au formă de U. Sinusul pețiolar semiînchis, elipsoidal. Strugurele este cilindro-conic, lax, aripat. Bobul este sferic sau ușor ovoidal, galben-verzui cu nuanță albicioasă. Miezul este semizemos. Soi de epoca a III-a, de vigoare mijlocie, mai sensibil la ger decât soiul din care provine (Chasselas doré) și prezintă o bună rezistență la boli. Are o fertilitate bună, manifestată prin formarea a 75% lăstari fertili, cu 1,1 coeficientul de
Chasselas de Băneasa () [Corola-website/Science/331885_a_333214]
-
este deschis sub formă de V sau liră. Strugurele este de formă cilindro-conică, de mărime mijlocie-mare, semicompact. Bobul este mijlociu ca mărime, oval, cu pielița groasă, colorată negru-deschis, acoperit cu un strat fin de pruină și miez semicărnos. Soi de epoca a III- a, prezintă vigoare mare, fertilitate mijlocie spre mare, manifestată printr-un procent de lăstari fertili cuprins între 60-75% lăstari fertili, iar valorile coeficienților de fertilitate sunt situate între limitele: c.f.r.: 0,8-1,0, respectiv c.f.a.: 1
Cetățuia (strugure) () [Corola-website/Science/331884_a_333213]
-
bine strugurii. Reactionează bine la fertilizarea organică, mai ales în podgoriile subcarpatice, unde soiul este cultivat pe terenurile în pantă. Fertilizarea chimică trebuie făcută cu doze moderate de N, adică preponderent cu P si K. Soiul își maturează strugurii în epoca V (uneori a VI-a) și au o durată lungă de conservabilitate pe butuc, chiar până la sfârșitul lunii octombrie, dar și în depozit. Este rezistent la transport și se pretează la păstrarea pe timpul iernii. Greutatea medie a unui strugure este
Coarnă Neagră () [Corola-website/Science/331887_a_333216]
-
deschis sub formă de liră, având la bază un pinten. Strugurele este de mărime mare, iar bobul este de formă ovoidală, cu pielița colorată albastru-azuriu cu miez crocant-cărnos. Soiul Azur se caracterizează printr-o vigoare mijlocie-mare, strugurii se maturează în epoca a IV-a. Prezintă o fertilitate bună, formează 60-70% lăstari fertili, cu valori ale coeficienților de fertilitate situați între limitele 0,5-0,9 c.f.r., respectiv 1,1-1,3 c.f.a. Rezistă destul de bine, atât la ger, cât și la
Azur (strugure) () [Corola-website/Science/331883_a_333212]
-
și variază în funcție de arealul de cultură în care este cultivat, iar din această producție, producția marfă reprezintă 85-88%. Calități și defecte: Soiul Azur se remarcă prin productivitate mare, rezistență bună la ger și secetă, dar boabele sunt destul de mici pentru epoca în care se maturează. http://upit.ro/uploads/revistastiinte/CTNS%20vol%202%20issue%203/Paper%204.pdf http://www.eu-vitis.de/datasheet/culCountryTable.php?data=ROM&PHPSESSID=d435aa5012bca5d28dc1717ee8395f6b
Azur (strugure) () [Corola-website/Science/331883_a_333212]
-
létopiseț sârbescu de Azarie călugărul precum în zilele acestui domnu, Alixandru Vodă, s-au hirotonit preaosfințitul [sic] mitropolitul chir Theoctist de Nicodim din Țara Sîrbască”. Mitropolitul Teoctist este unul din personajele romanului " Frații Jderi" de Mihail Sadoveanu, roman care tematizează epoca lui Ștefan cel Mare.
Teoctist I, mitropolit al Moldovei () [Corola-website/Science/335555_a_336884]
-
Teatrului Național. În Albumul Contimporani înfățișează politicieni ai timpului ca: parlamentarul Anastase Stolojan ("Latifund și... lat la ceafă") - burtos, fumând trabuc de 5 franci; deputatul Nicolae Filipescu prezentat în costum de războinic cu o pană în mână, aluzie la ziarul Epoca pe care-l patrona; prim-ministrul Lascăr Catargiu - în chip de boier cu șalvari, antiriu și ișlic pe cap; liberalul Dimitrie A. Sturdza - cu spadă, pinteni la cizme și cu pană la căciulă; prințul Grigore Sturdza - tatăl lui Mihail Sturdza
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
ca poet în 1859, în „foaia politică și literară” "Dâmbovița", pe care a redactat-o. Ca poet, el a fost un romantic tumultos și plin de patos, mai mult un stihuitor, și doar câteva din scrierile sale au rezistat dincolo de epoca sa. Cărțile sale de poezie sunt "Preludele" (1862), "Poezii. Miosotis" (1865), "Poezii nouă" (1873) și "Nostalgia. Poezii" (1885). Cele două romane, destul de interesante, sunt "Fulga sau ideal și real" (1872) și "Vlăsia sau ciocoii noi" (1887). El a scris o
Grigore H. Grandea () [Corola-website/Science/335577_a_336906]
-
director al observatorului. Fiul său, Otto Vassilievici Struve, l-a înlocuit în 1861. Observatorul este echipat cu o lunetă astronomică, cu obiectivul de 38 mm, cea mai mare din lume, în momentul construcției sale, și cele mai bune tehnologii din epocă. Obiectivul principal al acestui observator era să să se determine coordonatele stelelor duble și unele constante astronomice, cum sunt precesia sau nutația Pământului, aberații și refracții. A fost utilizat și pentru conducerea studiilor geografice asupra teritoriului rus, și în dezvoltarea
Observatorul Astronomic din Pulkovo () [Corola-website/Science/335592_a_336921]
-
de Ierusalim. Mozaicurile originale din secolul al V-lea sunt din pietre colorate, în timp ce mozaicurile in negru-alb au fost adăugate in secolul al XX-lea. Interiorul lăcașului este relativ gol în comparație cu bisericile catolice obișnuite. Tavanul este din lemn, ca în epoca bizantină, și este luminat de două rânduri de ferestre ale claristoriului. Acest etaj se sprijină pe un rând de coloane albe cu capiteluri corintice, legate prin arcuri. Pavimentul este acoperit de mozaicuri.În partea stângă se afla geamuri de sticlă
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
crede, că a donat pentru zidirea prime biserici. În partea din față a bisericii a fost reconstituit atrium - pridvorul ei. El este pătrat și înconjurat de o colonadă pe toate cele patru laturi. Colonada adiacentă intrării în biserică servea în epoca bizantină drept pronaos (nartex). În centrul pridvorului se afla o curte neacoperită, având în centru un răzor înconjurat cu piatră în care a fost plantat un măslin. Lângă răzor se găsește un bazin cu pești, alimentat de o făntână sub
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
Extincția Permian-Triasic (P-Tr), colocvial cunoscută drept Moartea cea Marea sau Marea Extincție din Permian, a avut loc acum aproximativ 252 milioane de ani, formând limita dintre perioadele geologice Permian și Triasic, precum și epocile paleozoice și mezozoice. Este cea mai mare extincție în masă cunoscută din istoria Pământului, în care 96% din toate speciile marine și 70% din vertebratele terestre au dispărut. Este singura extincție în masă cunoscută și pentru insecte. În jur de
Extincția Permian-Triasic () [Corola-website/Science/335639_a_336968]
-
unei serii importante de erupții vulcanice, care ar fi revărsat mai întâi în atmosferă cantități importante de cenușă. Ei au descoperit în rocile din actuala regiune arctică din Canada straturi semnificative de cenușă din cărbune corespunzătoare stratificărilor geologice datând din epoca respectivă. Vulcanii aflați la originea catastrofei erau cei din formația cunoscută sub numele de "Siberian Traps", o zona care în prezent își are centrul în orașul siberian Tura, extinzându-se până la Yakutsk, Norilsk și Irkutsk, pe o suprafață de circa
Extincția Permian-Triasic () [Corola-website/Science/335639_a_336968]
-
br> Totuși, o separație este efectuată între aceleași grupe de cifre în alte limbi care combină totuși bazele 10 și 10 000, ca în japoneză. În India, scrierea brahmi a apărut în secolul al III-lea î.Hr., dar în acea epocă, cifrele erau utilizate într-un sistem care folosea o notație aditivă. În 458, într-un tratat de cosmologie jaina, în sanscrită, "Lokavibhaga" (« Părțile Universului »), numerele sunt scrise potrivit principiului pozițional, deși cifrele sunt scrise literă cu literă, « sunya » (semnificând « vid
Sistemul de numerație indo-arab () [Corola-website/Science/335659_a_336988]
-
locuri ale subcontinentului în secolul al VII-lea, generalizându-se începând din secolul al IX-lea. În 628, Brahmagupta descrie « sunya » ca un număr, în lucrarea sa în sanscrită "Brahmasphutasiddhanta" (« Deschiderea Lumii »). Uzul unei notații poziționale zecimale în India acestei epoci, folosind cifrele de la unu la nouă, este raportat de Severus Sebôkht, un episcop siriac, în 662. Primele simboluri în legătură cu o scriere zecimală corespunzând lui „zero” pozițional, sub formă de rotund sau de punct, care să înlocuiască spațiul care-l preceda
Sistemul de numerație indo-arab () [Corola-website/Science/335659_a_336988]
-
scriere zecimală corespunzând lui „zero” pozițional, sub formă de rotund sau de punct, care să înlocuiască spațiul care-l preceda, au fost găsite în Cambodgia în 683 și în Sumatra, în același an și în 684. Aceste regiuni, erau în epocă sub influență chineză, iar prima beneficia atunci de numeroase schimburi cu India. În India, prima inscripție cuprinzând, în mod distinct, acest zero datează din 876. După alți autori, Bhăskara I (c. 600 - c. 680) a fost primul care a scris
Sistemul de numerație indo-arab () [Corola-website/Science/335659_a_336988]
-
al XII-lea, Maximilian I al Sfântului Imperiu Roman și pe Ferdinand al II-lea al Aragonului, constituită la inițiativa papei Iulius al II-lea în 1508. Datorită faptului că a fost inițiată de papalitate, a fost considerată în acea epocă o „ligă sfântă” deși era îndreptată împotriva unui stat creștin. După prima fază a Războaielor Italiene, încheiată cu victoria Ligii Sfinte și retragerea francezilor din peninsulă, au apărut disensiuni între doi din actorii principali ai Ligii: autoritatea papală și Republica
Liga din Cambrai () [Corola-website/Science/335631_a_336960]
-
Ludovic al XII-lea al Franței și ai regelui Ferdinand al II-lea al Aragonului semnând la 10 decembrie 1508 Tratatul de la Cambrai, în prezența trimișilor papei. În primăvara anului 1509, o armată franceză, numeroasă și bine echipată pentru acea epocă, condusă de Ludovic al XII-lea (care ridicase în mod constant pretenții asupra ducatului Milano, în calitate de moștenitor al Valentinei Visconti, bunica sa), a trecut Alpii și a obținut în (14 mai 1509, în apropiere de Milano) o victorie deplină asupra
Liga din Cambrai () [Corola-website/Science/335631_a_336960]
-
limba germană) pentru informarea populației. s-a stabilit ulterior la Budapesta, unde a predat cursuri de îngrijire a sugarilor și copiilor. Între anii 1909-1921 a lucrat ca Medic șef al Orfelinatelor de stat din Budapesta și consilier regal. În spiritul epocii Szana s-a interesat de teoriile de eugenie - îmbunătățirea biologică a rasei sau a națiunii - preconizând în scopul atingerii acestui obiectiv măsuri de ameliorare a sănătății populației, de ocrotire sanitară a copiilor și familiei, programe de asistență socială. În anii
Sándor Szana () [Corola-website/Science/335660_a_336989]
-
acest film ca fiind „cel mai ambițios proiect estetic” al lui Dan Pița, o ecranizare „ambițioasă, riscantă și dificilă” a scrierilor lui Mircea Eliade. În opinia sa, filmul lui Dan Pița prezintă încercarea disperată a intelectualului ce trăiește într-o epocă totalitară și absurdă de a-și regăsi identitatea pierdută, proces în care se rătăcește atât de mult în propriul trecut încât pierde orice legătură cu prezentul. Criticul de film Călin Stănculescu a formulat o opinie mai vehementă, afirmând că "Eu
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
mașină de gătit cu tuburile ei de aeraj, potrivit inventarului. Peste tot plafonul era în manieră franceză. Acolo nu era rar ca Doamna de Livron să fie văzută, în semn de penitență, „să-și ia masa pe jos”. În acea epocă acest gen de mortificare și-l impuneau călugărițele care doreau să se umilească. Scări de piatră duceau la etaj unde se aflau cele 59 de chilii ale dormitorului, cu planșeu de stejar și plafon în maniera franceză, mobilate sobru cu
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
se întindeau de-a lungul străzii principale și adăposteau 15 vaci, 5 juninci, 1 vițel, 3 boi, 3 tauri (care erau banali). Acest lucru făcea ca abația, cu cei 8 cai din grajdurile de la "Curtea de Păsări", să posede, pentru epoca respectivă, o fermă mai degrabă considerabilă. Lângă grajdul de vaci, se afla o construcție mică, crescătoria de iepuri (astăzi dispărută), care conținea cotețele de iepuri. În proximitatea "Fântânii Spălătoriei" și a "spălătoriei", cocina adăpostea 42 de porci. Hrană tradițională (de vreme ce
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
Carul Mare și cel Mic punctează spațiul, transformând incomensurabilitatea sa abstractă într-un câmp al miturilor, într-o hartă a terenurilor familiare”". Ea detectează existența unui sentiment al supraviețuirii în așteptarea unor noi „invazii barbare”: "„Acum supraviețuim. Viețuim într-o epocă în care suntem străini... Nu numai eu sunt chemată să dispar în curând, ci toată viața asta întru spirit și cultură pe care am iubit-o, eu și alți nebuni de teapa mea. Dar o vom iubi în continuare, expunându
Mariana Șora () [Corola-website/Science/335666_a_336995]
-
Conservatorul de Muzică „Gheorghe Dima”, Cluj-Napoca, 1968 "Personalitatea lui Dimitrie Cantemir și unele aspecte ale gândirii sale muzicale", în „Lucrări de muzicologie”, vol. V, Conservatorul de Muzică „Gheorghe Dima”, Cluj‑Napoca, 1969 E"lemente luministe în cultura muzicală românească din Epoca Școlii Ardelene", în „Lucrări de muzicologie”, vol. VI, Conservatorul de Muzică „Gheorghe Dima”, Cluj‑Napoca, 1970 <ref<nowiki/>http://musicologypapers.ro/Revistevechi/Lucrări%20de%20Muzicologie%20vol%206.pdf<nowiki/ref> "Leș Sciences musicales en Roumanie au XIX-ème siècle", în „Acta
Romeo Ghircoiaș () [Corola-website/Science/335717_a_337046]