44,063 matches
-
-i urmăresc articolele din The New York Review of Books, The Times Literary Supplement sau, până În urmă cu câțiva ani, când s-a produs o regretabilă ruptură cu Leon Wieseltier, din The New Republic sunt deja familiarizați cu scrisul autorului: un discurs ofensiv, perfect informat, ce nu se sfiește să dea verdicte (unele poate nedrepte, dar asprimea judecății, refuzul jumătăților de măsură, neîncurajarea discursului dubitativ sunt caracteristici ale analizelor sale) și să ofere soluții. Scrisul lui Tony Judt Îl plasează În categoria
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
produs o regretabilă ruptură cu Leon Wieseltier, din The New Republic sunt deja familiarizați cu scrisul autorului: un discurs ofensiv, perfect informat, ce nu se sfiește să dea verdicte (unele poate nedrepte, dar asprimea judecății, refuzul jumătăților de măsură, neîncurajarea discursului dubitativ sunt caracteristici ale analizelor sale) și să ofere soluții. Scrisul lui Tony Judt Îl plasează În categoria „intelectualului critic”, a „spectatorului angajat” (ca să folosesc o formulă a lui Raymond Aron), dar mai ales a excepționalului profesionist care controlează o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
The Penguin Press; ediția engleză: William Heinemann - ambele apărute În 2005) este, așa cum Îi spune titlul, În primul rând o istorie. Dar nu una evenimențială, seacă, ursuză. Tony Judt nu renunță, În ciuda rigorii, la plăcerea formulărilor riscate. El propune un discurs perfect articulat, În care evenimentele, personajele și, deasupra lor, iluziile joacă roluri determinante. Masivă (878 de pagini În original, format in octavo), extraordinar de densă, analitică și sintetică totodată, cartea conține, de fapt, patru tratate, patru posibile volume individuale, aproximativ
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
semnul unei fraze a lui Thomas Mann, din Muntele vrăjit, despre impenetrabilitatea trecutului, care ni se Înfățișează cu atât mai inaccesibil, mai „legendar” cu cât e mai apropiat de noi, demersul lui Tony Judt nu e nici pe departe un „discurs Îndrăgostit”: pentru el, Europa constituie un obiect de studiu, iar iluziile și sentimentalismele nu trebuie să se intercaleze Între autor și cititor. Încă din primele rânduri, sunt aduse În discuție câteva adevăruri (pe care nu le-am știut sau le-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Tiananmen 576; Î postrevoluționară, utopia maoiștilor 367 Chirac, Jacques 505-506, 621, 665, 667, 682, 703, 746; recunoașterea Holocaustului 746 Christopher, Warren 623 Churchill, Winston 22, 61, 76, 106-107, 123, 136, 140, 157, 255, 273, 357, 412, 493, 733; creștin-democrat 87; discursul despre Cortina de Fier 113; membru al Celor Trei 105; promotor al ideii de unitate europeană 151-152 CIA - vezi Central Intelligence Agency (CIA) cinema; calitatea europeană 352-353; efectul american 326-327; efectul televiziunii 322; epoca de aur a Î 217-219; prezența
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Requiem, București, 1998; Trandafirul tăcerii depline, pref. Dan Silviu Boerescu, București, 1999; Colonia penitenciară oranj, București, 2001; Piața Aristotel, Cluj-Napoca, 2001; Săptămâna patimilor, București, 2001. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Proza de mâine, RL, 1983, 52; Monica Spiridon, O figură a discursului critic, CRC, 1987, 4; Ioan Holban, Omul și istoria, CL, 1988, 2; Ioana Bot, Un roman de dragoste, TR, 1988, 22; Valentin F. Mihăescu, Inventar complet, LCF, 1988, 53; Crohmălniceanu, Al doilea suflu, 181-187; Simion, Scriitori, IV, 645-653; Țeposu, Istoria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
a grecilor Euripide în tragedia sa Bacantele și sculptorul Scopas care a imortalizat prin opera sa Menada una dintre aceste femei posedate) și care corespund perfect cu descrierile isteriei, realizate în 1880 de medicul francez Jean Martin Charcot. În urma unui discurs foarte virulent al lui Cato, neobosit cenzor al luxului și al fastului din Roma, precum și a mărturiei covârșitoare a unui tânăr roman Æbutius și a amantei acestuia, Hispala, consulul Postumius a convocat o reuniune extraordinară a Senatului în anul 186
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
sunt nemurire! P.S. Masoneria e o organizație mondială cu ramificații și agenții naționale și regionale. În cadrul ei masoneria este dictatură, iar pe plan statal totalitarism. AZI Neocomunismul nu poate înlocui democrația. „Mișcarea Legionară trebuie să-și rostească cel mai mare discurs al ei înaintea Nației și a lui Dumnezeu: ea trebuie să pășească pe drumul martiriului creștin, sacrificiul nostru să aducă țării pace și mărire. În nici un caz ea nu trebuie împinsă într-un război. În acel moment am fi imediat
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
cărnii și condamnarea la care am fost sortiți prin păcatul originar. Rămâne de văzut cât am putut prin eforturile noastre pământești a ne înălța către această linie.” (Corneliu Zelea Codreanu) Condamnarea Bisericii: „Nu știu dacă ar trebui să numesc astfel discursul către tineret al Patriarhului Miron Cristea în care acesta condamnă în cuvinte grele Mișcarea Legionară a tineretului. Biserica ortodoxă ia atitudine fățiș ostilă tinerimii românești. E dureros, e extrem de dureros!... Să lupți pentru Biserica Patriei tale la marginea lumii creștine
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
cu seninul cântec al păsării, biruințele zilnice ale spiritului, conștiința împletirii vieții cu moartea și, în cele din urmă, nevoia de împlinire prin depășirea suferinței. Din fragmente, din momente mozaicale încearcă să compună un „portret al trăirilor”, unic și complex. Discursul poetic este discontinuu, urmând legile formării cascadei: stropii de pe piscurile reci sunt doar potențialitatea șuvoiului înspumat, după cum cuvintele încep a construi o idee posibilă, care se va realiza doar în interrelațiile lor. Aceste postulate teoretice (eseul Momentul inimii) revin și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290464_a_291793]
-
se întâmplă în Ultimul apel, unde sunt consemnate sincopat, haotic și dezlânat stilistic, ca într-un proces-verbal al unui autist, vorbele unor deținuți dintr-un lagăr de concentrare, pentru ca în cele din urmă și acest text să se revendice ca discurs al unui personaj desprins din panoplia absurdului. Următoarele culegeri de proză scurtă, Gușterii și patru pipe (1970) și Ceasul viu (1973), par a fi rezultatul unei crize de creație. P. parcă a înțepenit în propria formulă și schițele de acum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288981_a_290310]
-
pe tema morții (Cumătra joacă loto), fie „satire audio-vizuale” în registrul absurdului, fie îmbină fabula cu straniul (Casa). Prozatorul depășește faza minimalistă în textele din Păsări subterane (1972), unde, silit să evolueze pe spații mai ample sau să articuleze un discurs epic, se retrage în cele din urmă în aceeași cochilie a bizareriei ca formulă de construcție. În nuvela Frații Euscorpius este conturat parabolic și poematic un univers carceral, unde defilează umbre umane care gândesc sau vorbesc sincopat în metafore. Nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288981_a_290310]
-
ce propos, nous citons ci-dessous un poème intitulé Via/La vigne : Via Via a-nnebunit de-atâta spor de verde ea suge din pământ întregul dor de zări și pare că-i locaș de crude cugetări din care niciun bob discursul nu îl pierde Dar bolta s-a-ndesit nimic nu se mai vede căci cerul ei a-nchis avânt spre depărtări și gustul de ecou prin vai și pe cărări iar sensul ei acum în nimeni nu se-ncrede Îl caut inocent
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
vedere particular (o sinteză a lor s-a dovedit a fi imposibilă)<footnote Alexander, Jeffrey, Twenty Lectures. Sociological Theory since World War II, Columbia University Press, New York, 1987, p. 380. footnote>, ele se cer a fi folosite pe ,,universul” de discurs pentru care se dovedesc legitime (corect aplicabile), absolutizarea uneia sau alteia ducând la o eroare fundamentală. Aceste trei perspective sunt<footnote Hatch, Mary Jo, Organization Theory, Oxford University Press, New York, 1997, pp. 4-5. footnote>: substanțialismul (modernismul, viziunea clasică) are drept
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
Flacăra”, „Contemporanul”, „Meridian”, „Literatorul”, „Caiete critice”, „Lamura” ș.a. A mai semnat N. Tudor, N. Theodor, Teofil Mehedințeanu. N. desfășoară o merituoasă activitate de identificare și ordonare a izvoarelor documentare, investigația privind deopotrivă periodice, cărți vechi, manuscrise, acte de cancelarie, cronici, discursuri etc. Astfel, alcătuiește lucrările bibliografice Publicații periodice din Oltenia (I-II, 1976-1979), Manuscrise și cărți vechi (1977) și monografia 70 de trepte (1978), consacrată Bibliotecii Județene „Alexandru și Aristia Aman”din Craiova. Și lucrarea Geneza ideilor social-politice și filosofice în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288397_a_289726]
-
peste umăr cupe să ciocnim, / S-aprindem întunericul, să fim / Ca-ntr-un tablou celebru de Rembrandt...”. Poezia iubirii, predominantă, așază între prezent și trecut interstiții aburoase, încețoșând imaginile, ca într-o tehnică sfumato. De aici, și principalele trăsături ale discursului poetic: discreția confesiunii, calmul melancolic al amintirii, diafanul tablourilor stilizate. O autoironie discretă vertebrează contemplarea cu ochi abstras a lumii, văzută shakespearean ca o scenă de teatru. Expresia, urmărind esențializarea, impune prin concizie și acuratețe. Din detașarea „mișcată” de afect
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288955_a_290284]
-
Nedelcu, postfață Daniel Rops, București, 1999 (în colaborare cu Al. Castaing și Ileana Cantuniari); Christos Yannaras, Libertatea moralei, București, 2002; Julian Marias, Perspectiva creștină, București, 2003; Juan Marse, Cozi de șopârlă, Iași, 2003. Repere bibliografice: Paul Dugneanu, Mihai Cantuniari. Substanțializarea discursului poetic, LCF, 1980, 12; Costin Tuchilă, Mihai Cantuniari. Spiritul pierdut al barocului, VR, 1980, 12; Paul Dugneanu, „Nova”, CNT, 1981, 14; Costin Tuchilă, Un paradox baroc, RL, 1981, 25; Tartler, Melopoetica, 149-152; Gheorghe Grigurcu, Solitudine și caligrafie, RL, 1985, 38
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286079_a_287408]
-
în banalul cenușiu (Poemul cu părul alb, 1994). Uneori imaginea se înalță spre idee printr-o poetizare voit colorată, stăruind să salveze banalitatea de uzură, să reîntoarcă sensul în exasperantele „locuri comune” (Campioni ai speranței, Nu vă aplecați în afară, Discurs asupra metodei). La început, odată cu descoperirea ingenuă a lumii, poeta își dorea „un suflet de bărbat”, adevărat Orfeu modern, dar erotica profundă, orgolioasă, descriind „caracatița sumbră a singurătății”, suferința nocturnă, extazul mistic și mai ales „înțelegerea - pedeapsă și uitare” indică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
caducă cu apariția avangardelor, către începutul Primului Război Mondial, când suportă o serie de mutații. O mai mare longevitate o are tema în filozofie, iar opul lui Oswald Spengler, Declinul Occidentului (1918-1922), probează rezistența ei. O altă serie de mutații "malefice" suportă discursul critic asupra decadenței, din ce în ce mai politizat și colorat antisemit. În opinia lui Rodolphe Rapetti, simbolismul se definește asemeni decadentismului ca dublă reacție, la naturalism, dar și la formula clasicizantă a parnasianismului, de la care preia o serie de elemente: tema langorii, a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
alegorico-narativ a simbolului central, în acest caz divinitatea tutelară. Oricum, integrat acestui ansamblu, Zeul războiului își relevă latura morbidă de cavaler al apocalipsei. Capitolul VII VII.1. Spectrul decadentismului: la Femme Fatale Atât în literatură cât și în arta plastică, discursul decadent se configurează în jurul acestei alterități virtual punitive, a feminității, iar în centrul său se află ambiguitatea sexuală. Figurile tipice ale femeii fatale cu o prestigioasă carieră în artă revin în atenția artiștilor de la finele secolului al XIX-lea, însă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
exercițiului propriei sexualități opuse spiritului și sfințeniei, pe care le incarnează Sfântul Ioan Botezătorul, iar cea de-a doua reprezentând un elogiu adus feminității ca element activ, salvator, unde sexualitatea și seducția au o valoare pozitivă, reinvestite la nivelul unui discurs politic și cultural. Pentru Viena fin-de-siècle, Viena somațiilor tragice, cultura este pusă în serviciul statului ca liant capabil să transceandă ingerințele de ordin politic și să stopeze mișcarea disolutivă care va conduce la căderea imperiului. Cultura Vienei fin-de-siècle ilustrează din
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dorinței, cu o senzualitate însoțită de anxietate, care caracterizează sfârșitul de secol XIX. Gestul prin care femeia își acoperă gura cu o batistă rămâne misterios, este greu de spus dacă aceasta vine în continuitatea temei păcatului mortal, ca blocare a discursului, dacă rămâne un gest cuprins într-o sferă mondenă sau are relevanță simbolică sugerând camuflarea unei dorințe interzise. Cu ocazia Expozițiilor de la Ateneu din 1908, pictorii români aveau ocazia să vadă la ei acasă tablourile senzualist-decorativiste cu tentă simbolistă ale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
îndrăgostit se află îngenuncheat la picioarele iubitei. Oare presupune această postură sensul unei constrângeri, a unei necesități pe care o îmbracă dragostea profană? Pe o scară, în lateral, coboară o serie de personaje care în mod vădit sunt relaționate prin discurs și gestualitate. Acest grup instabil generează dinamismul scenei, dublat de o intemperanță dramatizată atent, dar și o arhitectură secretă. Se poate observa aici influența prerafaeliților și chiar o posibilă influență directă a picturii lui Edward Burne-Jones cu tabloul, Scările de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
simbolic pentru legitimarea culturală a secesioniștilor, sala Ateneului, conferință intitulată " Despre dezvoltarea artelor în România", ținută de Ștefan Ciocârlan. Înainte de a i se da cuvântul arhitectului Ciocârlan, un cuvânt de deschidere este rostit de Cons. Lahovary, președinte al Societății "Ileana", discurs publicat la rubrica "Lettres, sciences et arts" cu mențiunea că el avusese loc pe data de 13 ianuarie 490. Președintele asumă o explicație mai cuprinzătoare, nu lipsită de conotații politice, a numelui societății: "avem aici un nume poetic, care aparține
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Președintele asumă o explicație mai cuprinzătoare, nu lipsită de conotații politice, a numelui societății: "avem aici un nume poetic, care aparține literaturii noastre populare și care face să bată inimile noastre patriotice prin sonoritatea sa juvenilă"491. Lahovary marchează în discursul său faptul că o Românie modernă, care a dobândit unitate statală, poate și trebuie să încurajeze artele pe care conferențiarul le vede schematic ca un reflex al progresului în toate celelalte domenii, "activitatea estetică" reprezintă un "element de stabilitate, de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]