51,037 matches
-
își potolea fierberea. O sfredelea dorința în cele mai neașteptate momente, îi muia încheieturile, fără să știe cum, se pomenea că se așază pe scaun, sau pe un alt obiect aflat prin apropiere, deși nu avusese cu câteva secunde înainte intenția să șadă. Îi era carnea amorțită, parcă se lăsase cuprinsă de febră, articulațiile grele. Într-o zi sesiză că mirosul neplăcut din cameră se desprinde din propria-i ființă, celulele sale, hormonii săi dezechilibrați, produceau arderi, se sperie cumplit, murmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
acela simfonic, ți-am dat un bilet cu suflet. Și, așezând o mână molatică și albă pe încheietura sânului stâng atât de frumos și de viu, atât de expus privirii, continuă: Crede-mă, la mijloc n-a fost nici o rea intenție. Adrian Pascu e un om deosebit, m-am gândit adesea la voi ca la niște posibili parteneri. Surâse, se opri. În parcare o aștepta desigur cineva. Am regretat, adăugă, când am aflat, că n-a fost posibilă o evoluție. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-i zâmbea, iar ea se umplea de duioșie și fluturi. La un moment dat îi strânse mâna cu putere, până la durere. În oraș se lăsa înserarea. Ce se petrecuse cu el femeia nu avea cum să priceapă. Ovidiu avusese o intenție și renunțase pe drum la înfăptuirea ei. Poate voise să meargă din nou împreună undeva la un han, se plictisise de decorul neschimbat al apartamentului, poate nici o clipă nu se gândise că ar fi bine să moară amândoi acolo în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
i se clătinau într-o parte și-n alta, zdruncinați de mașină. M-am gândit că, de fapt, între mine și ea nu exista nici o deosebire, ba ea părea a fi chiar mai corectă decât mine, își afișa fără jenă intențiile. În mare secret pot să adaug că acolo, de la o masă vecină, mă fixa un individ. Nu știu ce se întâmpla cu mine, dar de la o vreme ocheadele îmi provocau o vie iritare. Până la urmă am reușit să-mi înfrâng starea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
s-a părut caraghios gestul meu. Pe urmă am dat totul uitării. A doua zi s-a lăsat acostată pe plajă. Aproape că-și pierduse echilibrul dat de conveniențe, într-atât de mult își dorea să-și ducă la capăt intențiile. S-a arătat veselă, și-a amintit o mulțime de anecdote, nu a lăsat nici un minut să se scurgă în liniște, ca nu cumva vocea interioară să se facă auzită și să-i strice planurile. Dorea să scurteze lenta desfășurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
decât mi-o aminteam eu. Am vrut să-i spun asta, dar n-am găsit cuvintele potrivite și am renunțat. Nu stabilisem o întâlnire, ci am dat peste Naoko întâmplător în trenul de pe linia Ch¿½. Ea ieșise din casă cu intenția de a vedea, singură, un film, iar eu eram decis să dau o raită prin librăriile din Kanda. Nici unul dintre noi nu avea vreo treabă urgentă, așa că atunci când Naoko a zis să coborâm din tren, am coborât, și asta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ve[nicie. Licuriciul și-a luat zborul brusc. Și-a întins aripile ca și când i-ar fi venit deodată o idee și a trecut peste balustradă, plutind în beznă. A descris, rapid, cu aripioarele, un arc de cerc care-mi sugera intenția lui de a aduce timpul înapoi. A planat puțin pe loc de parcă ar fi vrut să vadă linia trasată de aripioare în bătaia vântului și apoi a zburat spre est. Urmele sclipirii lăsate de licurici mi-au rămas în suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
încă mai ești. Kizuki e mort, dar tu însemni pentru mine același lucru ca și pe vremuri: inelul de legătură cu lumea de afară. Așa cum te-a iubit Kizuki, te iubesc și eu. N-am avut nici cea mai mică intenție să te jignim vreodată, dar probabil că am făcut-o. Nu ne-a trecut niciodată prin cap că s-ar putea întâmpla așa ceva. Naoko își plecă iar privirile și tăcu. — N-ai vrea o cea[c\ de cacao? a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
podea, dând din coadă plictisită, și am așezat ziarul astfel Încât să văd articolul În timp ce formez numărul. Uitasem de poza Dorei, pe care Wickert mi-a dat-o acasă. — Omucideri. Mașina de scris zăngănea cu furie În fundal. Mi-am prezentat intențiile. La capătul firului, receptorul a fost pus În furcă. Trecu un minut. — Aici, inspectorul Wickert. Cu cine vorbesc? — Knisch, am spus, cu o voce scăzută. Alexander Knisch. — Vorbiți mai tare tare, vă rog. Nu v-aud. Mașina de scris se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Acum vedeam și mai puțin din presupusul geniu al orașului. M-oi fi simțit eu neliniștit, simțindu-mi inima În drum spre gât, dar nu eram Încă atât de paralizat de frică, Încât să nu observ că exact asta era intenția Inspectorului. Soarele impertinent, jucându-i feste percepției mele, servea drept o mică demonstrație de forță. Ca să nu fiu complet orbit, Îmi plimbam privirea aiurea. În planul Îndepărtat, pe peretele din capăt atârna o sabie Într-o teacă prăfuită și câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
particularitățile sale sexuale?“ Sau ultima Întrebare (Apendicele nr. 1): „Spuneți-ne un secret intim - de la a la z!“ Astfel de chestionare nu puteau primi alt răspuns decât un dat din umeri sau o Întreagă dizertație. Mi-am dat seama că intenția era de lăudat. Dar oare acest chestionar avea să mă Încadreze exact În spectrul sexual În care mi-era locul? De ce nu puteam să aparțin mai multor categorii simultan? Și ce semnifica (dacă semnifica ceva) faptul că cel care răspundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de sub brațul lui Gielke e mâna cancelarului, tu ce zici? Și ailaltă care se odihnește ca un epolet pe umărul băiatului e a lui Gielke. Dora nu mi-a răspuns. În schimb, a trasat conturul pozei cu degetul. — Cred că intenția editorului e să ilustreze noțiunea cancelarului, conform căreia privirea unui sexolog putea pătrunde În sferele cele mai intime ale unui om. De parcă Froehlich ar fi vrut să spună că cel mai important lucru privitor la sexualitatea unei persoane e ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
bandele orașului astfel Încât să dezvolte potența a aproape jumătate din populația Germaniei. Și a treia, cel mai probabil, avea legătură cu filmele lui Anton. Dat fiind faptul că acestea atrăgeau atenția asupra treburilor lor, frăția s-a simțit amenințată de intențiile prietenului meu de a filma un film alb. Karp Îmi explicase că oponenții lui Froehlich Încercau să obțină metode cu care să poată extrage andrină 100% pură din glandele bărbătești. Filmul la care am reușit să trag cu ochiul În timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Zeliha răsucindu-și o buclă pe după ureche și lăsând restul părului să-i cadă pe umeri ca o burka neagră și groasă. Ridicase capul, scoțându-și În evidență nasul acvilin și simți nevoia să repete, puțin mai tare decât avusese intenția, sau poate că nu. — Pentru că trebuie să fac un avort. Sfâșiată Între necesitatea de a Înregistra În mod imparțial noua pacientă și impulsul de a critica o asemenea Îndrăzneală, recepționera rămase nemișcată În fața registrului imens, cu coperți de piele. Avu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dădea sârguincioasă dintr-o boală Într-alta, nimeni n-ar fi putut spune. După o vreme n-a mai contat oricum. Sănătatea devenise o țară a făgăduinței, un fel de Shangri-La din care fusese alungată În adolescență și unde avea intenția să se Întoarcă Într-o bună zi. Însă pe drum se oprea să se odihnească la nenumăratele popasuri cu nume pompoase și tratamente Înspăimântătoare care Îi ieșeau În cale. Chiar și pe vremea când era doar o copilă, Feride avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
că unii oameni Îi apreciau grija maternă. Călăuzită de dorința de câștiga și mai multă apreciere, se plimbă În sus și-n jos prin raionul cu produse pentru sugari, găsind de fiecare dată un lucru pe care nu avusese nici o intenție de-al cumpăra mai devreme, dar pe care nu vedea acum nici un motiv pentru care să nu-l cumpere: trei sticle de loțiune antibacteriană contra erupțiilor provocate de scutece, un termometru de siguranță În formă de rață pentru baia copilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Francisco se furișau În Încăpere, scoțându-i pe toți din reveria lor. — Rose nu e rea la suflet, s-a aventurat Barsam. Când ne-am cunoscut era o fată timidă din Kentucky. Se zice că și iadul e pavat cu intenții bune, a sărit unchiul Dikran. Însă Barsam nu l-a băgat În seamă și a continuat. — Vă puteți Închipui că acolo nici măcar nu se vinde alcool! E interzis! Știați că cel mai interesant eveniment din Elizabethtown, Kentucky, e festivalul anual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
schimbe În timp și fiindcă acea posomorală avea să fie acolo Întotdeauna, putea continua să-și păstreze același sine posomorât. — Azi e ziua mea, a anunțat Asya surprinzându-se până și pe ea, din moment ce nu avusese nici cea mai mică intenție să declare asta. — A, da? a Întrebat cineva. — Ce coincidență! Astăzi e și ziua fetei mele celei mici! a exclamat Poetul Extrem de Netalentat. — A, da? a fost rândul Asyei să Întrebe. — Deci te-ai născut În aceeași zi cu fiică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
prima parte a frazei, Însă pierzând restul. Spune că familia ei era o familie de vază În Istanbul, i-a șoptit Asya. — Dedim sana altin liralar icin gelmiș olmah... Asya a dat ochii peste cap, mai puțin sarcastic decât avusese intenția, Înainte să se concentreze asupra poveștii lui Armanoush. — Mi s-a spus că era un literat căruia Îi plăcea să citească și să mediteze mai mult decât orice altceva pe lume. Bunică-mea spune că-i amintesc de el. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
s-a Întâmplat cu familia fetei ăleia În 1915, dă-mi doar de știre. Memoria mea poate fi a ta, stăpână. Mătușa Banu stătea dreaptă În pat, mușcându-și buzele până la sânge ca să pară neînduplecată, neavând nici cea mai mică intenție să-și trădeze slăbiciunea În fața domnului Bitter. Pe când Încerca să reziste, aerul a Început să miroasă a praf și mucegai, ca și când camera intrase În putrefacție. Fie momentul prezent se deteriora rapid, transformându-se Într-o rămășiță a timpului, fie putreziciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
peste veștile proaste aflate pe fundul ceștii - flori ce vor fi În curând aruncate pe un mormânt, departe, tare departe. A rotit ceașca de cafea Între degetele plinuțe. Următoarele cuvinte au fost rostite pe un ton mai ridicat decât avusese intenția, speriindu-le pe toate. — O, e un tânăr care ține mult la tine. Însă de ce e ascuns În spatele unui văl?... Ceva ca un văl. Inima lui Armanoush a Încetat o clipă să bată. — Poate să fie ecranul unui calculator? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a-i crea unei persoane din afară o impresie greșită despre „castitatea fetelor din Turcia“? O astfel de „responsabilitate națională“ Îi era cu totul străină Asyei Kazanci. Niciodată nu se simțise o parte a unei colectivități și nici nu avea intenția s-o facă, acum sau În viitor. Și totuși, iat-o interpretând destul de bine rolul altcuiva, cineva care devenise peste noapte patriot. Cum mai putea acum să treacă peste identitatea ei națională și să se Întoarcă la eul ei pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pentru totdeauna. Și dumneata ești un om educat și sunt sigur că vei Înțelege dificultatea situației mele. Poemele mele sunt ecoul imaginației. Le scriu și le public, Însă Îmi e cu neputință să verific cine le citește și cu ce intenții anume. Cu o figură Îngândurată, sergentul și-a pocnit pe rând Încheieturile degetelor. Apoi și-a dres glasul de parcă ar fi vrut să sublinieze importanța lucrurilor pe care avea să le spună. — Înțeleg perfect dilema asta. Totuși, Îți poți controla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
vă alin durerea? Ei, asta era o Întrebare pe care nici un turc nu le-o pusese vreodată armenilor de la Café Constantinopolis. În trecut, mai avuseseră vizitatori turci În două rânduri, amândoi tineri naționaliști pasionați, care răsăriseră de nicăieri, aparent cu intenția de a dovedi că turcii nu le făcuseră nimic rău armenilor, și chiar că armenii erau cei care se răsculaseră Împotriva regimului otoman și Îi omorâseră pe turci. Unul din ei merese până Într-acolo Încât să susțină că dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
vreun cuvânt, a spus. — Venim acolo. Nu pleca nicăieri. Venim. Și să nu mai Închizi niciodată mobilul! Și cu asta a Închis. — Ce tot vorbești acolo? a Întrebat Mustafa strângând-o pe soția sa de braț mai tare decât avusese intenția. Nu merg nicăieri. — Ba da, mergi, a spus Rose. Mergem. Singura mea fiică e În Istanbul!!! a țipat ea de parcă asta ar fi Însemnat că Armanoush fusese luată ostatică. — Nu pot să-mi las slujba În momentul ăsta. — Poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]