44,692 matches
-
cu una condusă de muncitori. Deși Andrei dorește să se alăture celor care luptau cu arma în mână împotriva fasciștilor, Jurcă îi spune că este nevoie ca el să-și continue studiile, țara având mai mare nevoie de intelectuali: medici, ingineri etc. Andrei este maturizat brusc de ultimele evenimente și se află în rândul celor care manifestă pentru preluarea puterii de către clasa muncitoare. Scenariul filmului a fost scris de Titus Popovici, pe baza romanului omonim pe care-l publicase în 1955
Străinul (film din 1964) () [Corola-website/Science/325852_a_327181]
-
305 a fost una din cele mai cunoscute creații a fraților Nardi : Luigi(1900-1978) , Euste(1902-1951) , Elio(1905-1935) și Elto(1910-1988) , care au fondat la Milano o mică firmă S.A. Nardi pentru construcții aeronautice . Luigi si Euste Nardi au fost ingineri și au lucrat inițial la fabrica Breda unde au proiectat in 1929 un avion de turism avansat , cu fuzelajul din țevi sudate și au aplicat unul din primele trenuri de aterizare escamotabile din Italia . FN.305 a fost avionul cu
Nardi FN-305 () [Corola-website/Science/325862_a_327191]
-
(n. 8 august 1904, București, d. 30 martie 1991, București) a fost un inginer chimist român, membru titular al Academiei Române (1974). Profesorul a fost fondatorul primei școli de inginerie chimică din România. Emilian Bratu s-a născut la 8 august 1904 în București, unde părinții săi, intelectuali transilvăneni, se stabiliseră înainte de 1900. Primele 4
Emilian Bratu () [Corola-website/Science/325865_a_327194]
-
industriilor de proces. În 1948 devine profesor suplinitor, fiind titularizat în 1951 și atestat în 1955. În 1951 profesorul Bratu publică, prin Institutul de Documentare Tehnică, manualul “ Coroziune în Industria Chimică”. În 1953 primește "Premiul de Stat" și editează “Manualul Inginerului Chimist”, vol. III, iar în 1954 vol. IV, contribuind cu 12 capitole referitoare la bazele Ingineriei Chimice și la operațiile unitare din Industria Chimică. Între 1954-1957, la litografia Ministerului Învățământului și Culturii, scoate manualul “Procedee și Aparate în Industria Chimică
Emilian Bratu () [Corola-website/Science/325865_a_327194]
-
dobândită, exclusiv ca urmare a activității sale științifice, s-a manifestat de-a lungul timpului atât prin diferitele și importantele atribuții deținute (șef de sector în cadrul ICECHIM, consilier în Ministerul Chimiei, coordonator a două volume din prima ediție a Manualului Inginerului Chimist, decan al facultății, conducător de doctorat, membru corespondent al Academiei Române (1963) și membru titular al acestei prestigioase instituții (1974), președinte al Secției de Chimie a Academiei Române, membru în colegiile de redacție ale Revistei de Chimie și Revue Roumaine de
Emilian Bratu () [Corola-website/Science/325865_a_327194]
-
valoroasele sale contribuții în domeniul intensificării operației de absorbție în coloane pulsate, creșterea capacității de separare a coloanelor de rectificare cu umpluturi vibrate, intensificarea proceselor în strat vibrofluidizat, creșterea vitezei de evaporare a picăturilor într-un gaz pulsat ș.a. „ - Manualul inginerului chimist vol. III și IV (1953 - 1954) Coordonator pentru întreaga lucrare și autor a 12 articole
Emilian Bratu () [Corola-website/Science/325865_a_327194]
-
și adaptarea: Flavia Dulca (sezonul 2), Bogdan Piticariu (sezoanele 1, 3-5) Regia: Lucia Rogoz (sezonul 1), Gabriela Codrea (sezoanele 1-3), Ion Ruscuț (sezoanele 4-5), Adrian Moraru (sezoanele 4-5) Dublajul a fost realizat de studioul Fast Production Film. Traducerea: Cătălin Rotaru Ingineri de sunet: Ovidiu Mitrica, Adrian Venete Regia muzicală: Gabriel Pândici Regia: Alexandra Radu Au dublat în limba română: Dublajul a fost realizat de studiourile BTI. Traducerea și adaptarea: Bogdan Piticariu Regia: Adrian Moraru (Jocurile Prietenei)/Ion Ruscuț (Legendă Taberei Mereu
Micul meu ponei: Prietenia este magică () [Corola-website/Science/325017_a_326346]
-
i-a fost înfipt în picior, printr-o umbrelă mânuită de cineva care s-a bănuit a avea legătură cu poliția secretă bulgară. La începutul anilor 1960, era unul dintre cei mai populari și de succes autori din Bulgaria. Deși inginer ca pregătire, el și-a dorit întotdeauna să scrie. Cu toate că lucra 12 ore pe zi într-o fabrică, Markov își găsea timp pentru scris. La început, a scris culegeri de povestiri, apoi romane. Acestea au fost publicate alături de cărți precum
Gheorghi Markov () [Corola-website/Science/325003_a_326332]
-
a presiunii exercitate de aceasta pentru deplasarea cabinei. De asemenea, a sugerat utilizarea unor uși mai rezistente, de fier, pentru siguranța pasagerilor. Anul 1878 a venit cu o revoluție în istoria ascensoarelor, folosirea curentului electric. Această idee le-a venit inginerilor de la Siemens, din Germania. Cu toate acestea, ascensoarele electrice au început sa se răspândească abia 9 ani mai târziu, mai ales pe continentul american și în Marea Britanie. La intrarea în secolul XX, compania Otis a inventat așa-numitul buton „Push
Ascensor () [Corola-website/Science/325131_a_326460]
-
de dimensiuni incredibile, de 760 de mii de miliarde km lățime, si este pe cale sa intersecteze Pământul în curând. Hesse calculează că acest inel face parte dintr-un ciclu de 25.000 de ani prin care sistemul nostru solar trece. Inginerul german și esoteric Paul Otto Hesse (d. 30 decembrie 1958) a descris convingerile sale privind centura fotonica și impactul acesteia asupra umanității și planetei Pământ în cartea sa "Der Jüngste Tag" (prima ediție, 1950) (română: "Ultima Zi"). Conceptul de centură
Centură fotonică () [Corola-website/Science/325162_a_326491]
-
fi folosit la momentul potrivit pentru a scăpa de urmăritori. După ce discută cu Shorty, el află că aparatul pe care-l crease era capabil să vadă viitorul. Rethrick, care urmărise mișcările lui Jennings, descoperă un mesaj către Porter în care inginerul îi cerea acesteia să se întâlnească și trimite o dublură pentru a-i lua locul ei cu scopul de a încerca să recupereze plicul. Adevărata Porter apare și îl ajută pe Jennings să scape de FBI și de oamenii lui
Cecul sau viața () [Corola-website/Science/325175_a_326504]
-
produce arme folosind noul cartuș de .223/5.56mm. Însă, ideea ca să se dezvolte și să se folosească arme germane a fost categoric respinsă de Înaltul comandament francez. Generalul Marcel Bigeard a făcut o vizită la MAS și a cerut inginerilor să-i arate diferite prototipuri. Dintre armele văzute a ales arma care urma să devină FAMAS. Proiectul FAMAS a început în 1967 sub coordonarea lui Paul Tellie, primul prototip fiind finalizat în 1971, iar evaluarea armei în 1972. Atunci când problemele
FA-MAS () [Corola-website/Science/325230_a_326559]
-
linșat de oamenii evanghelistului - și îl duce la ferma unchiului său din Minnesota. Peste șase luni, Harman e pregătit să încerce din nou și îl trimite pe McKenny la Chicago să-i aducă averea și să recruteze o mână de ingineri de încredere. Timp de cinci ani, Harman supraveghează construirea noii rachete, în timp ce adepții lui Eldredge preiau controlul Congresului și restricționează cercetarea științifică. Harman lansează noua rachetă și, după ce ocolește Luna, revine pe Pământ. Reușita lui, coroborată cu moartea lui Eldredge
Perioada Campbell () [Corola-website/Science/325226_a_326555]
-
standard a trupelor române în teatrele de operațiuni. Programul de înzestrare "Sistem armament individual tip NATO" prevede înlocuirea PA Md. 1986 cu un model nou: arma de asalt calibrul 5,56 mm. La sfârșitul anilor 1960 și începutul anilor 1970, inginerii sovietici au studiat exemplare ale puștii de asalt M16, capturate în Vietnam de către forțele nord-vietnameze. În urma testelor comparative, cartușul de calibrul 5,56 mm s-a dovedit a fi superior celui sovietic de 7,62 mm. Muniția puștii de asalt
PA Md. 1986 () [Corola-website/Science/325316_a_326645]
-
dovedit a fi superior celui sovietic de 7,62 mm. Muniția puștii de asalt M16 avea viteză mare la impact și producea șoc hidrostatic. Concomitent, avea tendința de a se rostogoli în țesutul uman după impact, producând astfel răni adânci. Inginerii sovietici au decis proiectarea unei muniții asemănătoare. Rezultatul a fost apariția cartușului de calibrul 5,45 mm în anul 1974. Pistoalele-mitralieră AKM au fost recalibrate și redenumite AK-74, având și unele elemente constructive noi. Noul pistol-mitralieră a fost introdus în
PA Md. 1986 () [Corola-website/Science/325316_a_326645]
-
pe linie profesională se amintesc: șef atelier întreținere și reparații, șef secție mecano-energetică, șef al biroului mecano-energetic și coordonator al secției de profil. Totodată a îndeplinit și funcția de responsabil al comisiei profesionale a Comitetului sindicatului și responsabil al Comisiei Inginerilor și Tehnicienilor pe întreprindere. Pentru rezultatele profesionale obținute la locul de muncă, în anul 1974, a fost decorat de către Consiliul de Stat al României cu Medalia Muncii. În anul 1976, a fost transferat, pe bază de concurs, la Institutul Politehnic
Ioan I. Pop () [Corola-website/Science/325333_a_326662]
-
menționată într-un act de danie al Domnitorului Neagoe Basarab în care se spune : Localitatea este de asemenea amintită în diverse acte de dobândire a terenurilor. În epoca modernă prima atestare a teritoriului administativ este la 27 mai 1871 când Inginerul Hotarnic Sc.Stravoleanu (echivalentul directorului Oficiului de cadastru și Publicitate imobiliară) cu nr. 116 îi comunică primarului comunei Ogrezeni un exemplar din documentația privind delimitarea administrativ teritorială și îl îndeamnă a pune în posesie cu terenul la care erau îndreptățiți
Ogrezeni, Giurgiu () [Corola-website/Science/324595_a_325924]
-
filmele "Pur și simplu dragoste" și "L'Arnacoeur". În prezent interpretează un rol principal în serialul TV produs de canalul AMC, "The Walking Dead". Lincoln s-a născut în Londra din mamă sud-africană, o asistentă medicală, și tată britanic, un inginer civil. A crescut în Hull si s-a mutat la Bath când avea zece ani. După ce a terminat studiile la Beechen Cliff School, a frecventat cursurile Academiei regale de artă dramatică, unde și-a schimbat numele din Clutterbuck în Lincoln
Andrew Lincoln () [Corola-website/Science/324639_a_325968]
-
aflându-se întotdeauna în siajul celor de la prova pentru a se reduce și mai mult rezistența la înaintare. Navele pe aripi portante au de obicei drept propulsoare motoare de avion cu elice sau turbine. În 1869 francezul Emmanuel Farcot, un inginer autor a numeroase invenții, depune un brevet care descrie o barcă echipată cu două planșe portante orizontale laterale, care se înclinau atunci când prova începea să se ridice. Primele încercări pentru realizarea unei nave cu aripi portante s-au făcut în
Navă cu aripi portante () [Corola-website/Science/324663_a_325992]
-
Casey Baldwin au dezvoltat în 1919 o ambarcațiune pe aripi portante după modelul Forlanini numită "Hydrodrome 4" (HD-4), cu care a stabilit recordul de viteză de aproape 60 de noduri (100 km/h), record care a rezistat până în anul 1960. Inginerul german Hanns von Schertel a lucrat la construcția de nave pe aripi portante înainte și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. După încetarea războiului, deoarece Germania nu a fost autorizată să construiască ambarcațiuni rapide, Schertel a plecat în Elveția
Navă cu aripi portante () [Corola-website/Science/324663_a_325992]
-
firma Supramar AG și extinde operatiunile în Japonia, Hong Kong, Singapore, Marea Britanie, Norvegia și S.U.A.. Din 1952 până în 1971, la Supramar au fost concepute mai mult de 200 de modele de nave cu aripi portante. În aceeși perioadă în U.R.S.S., inginerul Rostislav Alexeyev concepe și construiește mai multe tipuri de nave cu aripi portante ce pot să transporte 60-300 de pasageri cu viteze de 60-100 km/oră: Nave de tipul "Voshod" navighează în prezent pe sectorul Dunării de Jos, pe distanța
Navă cu aripi portante () [Corola-website/Science/324663_a_325992]
-
apă, de 320 Nd (592 km/h). Aceste tipuri de hidroglisoare sunt de construcție specială având fundul realizat în trepte coborâtoare spre pupa; în felul acesta hidroglisorul alunecă numai pe ultima treaptă din spate, celelalte rămânând în aer. În România, inginerul inventator George Constantinescu a gândit primul hidroglisor de concepție românească, care ulterior a fost materializat în jurul anilor 1970 de către U.R.S.S.
Hidroglisor () [Corola-website/Science/324667_a_325996]
-
lui a fost medic. Diego a început să deseneze la vârsta de trei ani. Tatăl său i-a construit puțin mai tarziu un studio. Copil fiind, Rivera a fost interesat și de trenuri și de mașini și a fost poreclit "inginerul". Familia lui s-a mutat la Mexico City, Mexic, în 1892. În 1897 a început să studieze pictură la Academia de Arte Frumoase din Mexico City. Instructorii săi au fost Andrés Ríos, Félix Pară (1845-1919), Santiago Rebull (1829-1902), si José
Diego Rivera () [Corola-website/Science/324692_a_326021]
-
m, lățime de 2,52 m, înălțime de 2,92 m și dispunea de un motor Zis 120 de 90 CP. Autobuzul putea transporta 60 de persoane, din care 28 ocupau loc pe scaune. Prototipul a fost executat de muncitorii, inginerii și tehnicienii atelierelor centrale l.T.B. Primul lot de 30 de autobuze a fost pus în circulație în București, pe liniile 31 și 47.
M.T.D. () [Corola-website/Science/324703_a_326032]
-
din Spitalfelds. unde a predat ulterior. În continuare a urmat studii de ștințe umane, literatură engleză și franceză la Universitatea din Londra. În anul 1903 s-a căsătorit cu activista feministă și scriitoarea Edith Ayrton, fiica profesorului de fizică aplicată,inginerul William Ayrton. Perechea a avut doi băieți și o fiică. Multe din romanele sale au descris cu umor și pasiune viața imigranților evrei așkenazi veniți la Londra din estul Europei, cu dificultățile lor economice, sociale și de aculturare. De mare
Israel Zangwill () [Corola-website/Science/324713_a_326042]