44,110 matches
-
1848-1849" (Scurtu et al., 1999, p. 50). Insistând asupra unității revoluției pașoptiste, textul difuzează ideea că "programele de la Iași, Blaj, Brașov, Islaz, Cernăuți și Lugoj [...] au fost "declarațiile de război" ale forțelor novatoarea (sic!) ale națiunii române împotriva forțelor conservatoare, națiune care în timpul revoluției de la 1848 și-a afirmat hotărârea pentru unitate și independență națională" (p. 52). Deși nu mai degajă același patos naționalist și exaltare patriotică emise de manualele de istorie din ultima fază a național-comunismului, discursul conservatorist al vechii
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de S. Mitu (1999) punctează atât fragilitatea unirii din 1859, cât și opoziția moldavă la unire și tendințele separatiste care amenințau Principatele Unite (p. 46). Iar în privința Marii Uniri din 1918, același manual deviază dramatic de la prezentarea convențională a Reîntregirii Națiunii prin alipirea mădularelor românești la trupul Patriei-Mamă, sugerând tensiunile care au stat la baza formării României Mari: "deși armatele române intraseră în Basarabia înainte de proclamarea Unirii, iar în Transilvania imediat după aceea, liderii români au ținut să arate că Unirea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ființa poporului pe care l-a slujit, Biserica a avut în Evul Mediu un important rol în domeniile vieții sociale, juridice și culturale a Țărilor Române" (Scurtu et al., 1999, p. 30). Credința creștin-răsăriteană constituie astfel principiul spiritual al ontologiei națiunii, principiul care animă spiritual ființa poporului român. Datarea timpului istorie este creștinizată, formula "î.e.n./e.n." introdusă în 1947 odată cu manualul de Istoria României (acronimizată ulterior în Istoria R.P.R.) al lui M. Roller încheindu-și lunga carieră de jumătate de secol
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
la configurarea unui panteon al disidenților ca substitut structural pentru panteonul proletar-partinic edificat de vechea ordine socio-politică. Democrația și societatea civilă. Memoria istorică românească s-a conturat începând de la mijlocul secolui al XIX-lea în cadrele fixate de ideea națională. Națiunea a furnizat cadrul politic al memoriei istorice românești, iar naționalismul a structurat ideologic conștiința istorică românească. Pe fondul îndepărtării temporale de comunism, a diluării pasiunilor etnice resurgente în anii '90 și a intensificării eforturilor politice de integrare în structurile europene
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a furnizat cadrul politic al memoriei istorice românești, iar naționalismul a structurat ideologic conștiința istorică românească. Pe fondul îndepărtării temporale de comunism, a diluării pasiunilor etnice resurgente în anii '90 și a intensificării eforturilor politice de integrare în structurile europene, națiunea a încetat să mai fie ideea motor a conștiinței istorice românești. În locul ideii naționale, democrația liberală a fost instalată ca principiu evaluativ în privința trecutului românesc. Noul binom evaluativ, aplicat maniheistic, devine democrație/ liberalism vs. dictatură/totalitarism. Pe acest fundal dominat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
emancipeze de această influență ei au optat ferm pentru sincronizarea cu spațiul european, iar astăzi pentru integrarea în structurile acestuia" (Mitu et al., 1999, p. 5). La fel cum ideologia naționalistă promova ideea eternității naționale românești (i.e., teza platoniciană a națiunii române trans-istorice, eterne și imuabile), în același chip noua paradigmă difuzează ideea destinului istoric european al românilor. Dacă naționalismul se lăsa pradă seducției exercitate de ideea totalizantă a unității, europenismul introduce același tip de distorsiuni, lăsând impresia că românii au
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
din care este conceput manualul este explicit asumată de către autori. În comparație cu ortodoxismul istoriografic manifestat în manualele "clasice", discursul elaborat în lucrarea de față constituie o erezie, dacă nu chiar o blasfemie la adresa dogmaticii oficiale oblăduite de stat. În loc să sacralizeze trecutul națiunii (așa cum prescrie norma istoriografiei tradiționale), discursul dezvoltat în manual îl prezintă ca o poveste mitoistorică asamblată din elemente ficționale în combinație cu elemente reale. Etnogeneza poporului român punctul sensibil al istoriografiei clasice, care a demonstrat într-o manieră "irefutabilă" teza
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a finalizat cu cenzurarea manualului este următoarea: "ca orice mit al originilor, povestea formării neamului nostru, rod al căsătoriilor dintre bărbații romani și femeile dace, ascunde, în pofida naivității ei, un sâmbure de adevăr" (p. 10). Autorii recidivează prin susținerea "inventării" națiunii moderne, inclusiv a națiunii române (p. 27)28. Argumentul avansat pentru sprijinirea acestei teze eretice susține că națiunea română a fost imaginată de cărturarii Școlii Ardelene, urmați de intelectualii romantici, care după ce au construit ideatic proiecția statului național românesc s-
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
manualului este următoarea: "ca orice mit al originilor, povestea formării neamului nostru, rod al căsătoriilor dintre bărbații romani și femeile dace, ascunde, în pofida naivității ei, un sâmbure de adevăr" (p. 10). Autorii recidivează prin susținerea "inventării" națiunii moderne, inclusiv a națiunii române (p. 27)28. Argumentul avansat pentru sprijinirea acestei teze eretice susține că națiunea română a fost imaginată de cărturarii Școlii Ardelene, urmați de intelectualii romantici, care după ce au construit ideatic proiecția statului național românesc s-au angajat în materializarea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
căsătoriilor dintre bărbații romani și femeile dace, ascunde, în pofida naivității ei, un sâmbure de adevăr" (p. 10). Autorii recidivează prin susținerea "inventării" națiunii moderne, inclusiv a națiunii române (p. 27)28. Argumentul avansat pentru sprijinirea acestei teze eretice susține că națiunea română a fost imaginată de cărturarii Școlii Ardelene, urmați de intelectualii romantici, care după ce au construit ideatic proiecția statului național românesc s-au angajat în materializarea sa prin convingerea muntenilor, transilvănenilor și moldovenilor de românitatea care îi unește (p. 40
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
proiecția statului național românesc s-au angajat în materializarea sa prin convingerea muntenilor, transilvănenilor și moldovenilor de românitatea care îi unește (p. 40). Teza șochează prin claritatea formulării: "în prima jumătate a secolului al XIX-lea, intelectualii romantici vor "inventa" națiunea română modernă, adică vor scrie o istorie a acesteia, foarte înfrumusețată, care punea accentul pe originea comună și pe unitatea tuturor românilor; vor elabora gramatici și dicționare care să fixeze o limbă literară și corectă; vor construi apoi imaginea de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
adică vor scrie o istorie a acesteia, foarte înfrumusețată, care punea accentul pe originea comună și pe unitatea tuturor românilor; vor elabora gramatici și dicționare care să fixeze o limbă literară și corectă; vor construi apoi imaginea de sine a națiunii" (p. 40). Autorii nu schițează nici cel mai mic efort pentru edulcorarea radicalității discursului (cu care, în treacăt fie spus, personal, suntem perfect de acord). Și în acest punct, manualul contrastează puternic cu ortodoxia istoriografică: în loc să portretizeze națiunea română în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
sine a națiunii" (p. 40). Autorii nu schițează nici cel mai mic efort pentru edulcorarea radicalității discursului (cu care, în treacăt fie spus, personal, suntem perfect de acord). Și în acest punct, manualul contrastează puternic cu ortodoxia istoriografică: în loc să portretizeze națiunea română în termeni esențialiști, ca o împlinire determinată de necesitatea istorică sau ca un dat obiectiv etern, este preferată în schimb o poziție construcționistă, care admite contingențele istorice și implicit fragilitatea (în opoziței cu eternitatea) statului național. Un alt aspect
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
sa de difuziune geografică, granița fizică și simbolică a Rinului. În spațiul cultural german, sub influența unor gânditori precum J.G. von Herder care a introdus potenta noțiune de Volkgeist ("spiritul poporului") și J.G. Fichte cu ale sale hotărâtoare Cuvântări către Națiunea Germană naționalismul a suferit metamorfoza doctrinară completă de la o ideologie individualist-liberală indisociabilă de aspirațiile democratice (i.e., naționalismul liberal britanic) înspre o ideologie colectivist-etnicistă pătrunsă de un spirit autoritar (i.e., naționalismul etnic german). Însă niciunul dintre acești profeți ai naționalismului nu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
avut harul oracular de a putea prevede calamitatea ce avea să fie descătușată din ideile politice pe care mințile lor le-au plăsmuit. Ceea ce poate fi numită "apoteoza negativă" a naționalismului s-a consumat în național-socialismul german, care a rasializat națiunea până în măduva oaselor sale ideologice. Ororile umane și consecințele abominabile antrenate de această rasializare a naționalismului a cărui culme a fost atinsă în nazism grozăvia Holocaustului stă mărturie cutremurătoare pentru potența criminală uriașă a forțelor ideologice rezidente în naționalism au
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ideologice care ar caracteriza contemporaneitatea europeană în care naționalismul ca ideologie și-a epuizat forța de capacitare politică a maselor. Postnaționalismul nu trebuie confundat cu ideea de "postnațional", acesta din urmă conținând în sine ideea mult mai tare potrivit căreia națiunea ca o categorie politică și identitatea națională ca o categorie culturală și-ar fi pierdut relevanța supremă pe care a posedat-o începând cu secolul al XIX-lea (Breen și O'Neill, 2010, pp. 2-3). În epoca postnaționalismului ce a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
simbolice dintre prezent și trecut. În secolele derulate sub zodia naționalismului, trecutul a continuat să fie, ca întotdeauna, "slujnica autorității" (Plumb, 1969, p. 33), folosit ca instrumentum regni, ca unealtă simbolică de legitimare politică a autorității prezente. În acest mod, națiunile și-au prelucrat, invariabil, un trecut glorios, încărcat de fapte de vitejie și sacrificii de sânge, ca temelie eroică a ordinii socio-politice prezente. Trecutul monumental legitima politic un prezent care aspira la un viitor de o monumentalitate similară. Aceasta este
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
tradiție didactică românească se construise pe principiul pluralității cărților școlare. Pluralizarea discursului despre trecut prin instituirea manualelor alternative a facilitat o deschidere interpretativă care a făcut posibilă glisarea dinspre paradigma celebrativ-eroică a cărei finalitate antropologică era plămădirea de patrioți devotați națiunii înspre o paradigmă reflexiv-critică ce țintea către modelarea de cetățeni responsabili civic. Pe lângă manuale de istorie care reproduceau ortodoxia istoriografică tributară naționalismului exaltat al anilor '80 (ex: Scurtu et al., 1999), în nou constituita "piață a memoriei colective" (Zub și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
din ce în ce mai exacerbat; b) glorificarea trecutului și eroizarea acțiunilor istorice un grad superior de patetism se atinge prin glorificarea trecutului și eroizarea protagoniștilor majori ai istoriei (fie ei individuali personalități istorice singulare, ori colectivi categorii sociale, agenți corporativi de tipul Poporului, Națiunii, Partidului); c) monumentalizarea trecutului și titanizarea actorilor istorici construcția politică a statului-națiune a presupus nu doar glorificarea vremurilor apuse alături de eroizarea acțiunilor înaintașilor, ci și monumentalizarea trecutului în conjuncție cu ridicarea Marilor Oameni ai Istoriei la rangul de personaje titanice
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
forțați "să învețe să trăiască într-o societate post-factuală" (Manjoo, 2008). Trecutul nu scapă acestei relativizări. Fapte istorice considerate anterior bătute în cuie o dată pentru totdeauna sunt retrogradate la statutul de interpretări intersubiective. Instituit înainte vreme ca temelia inamovibilă a națiunii, trecutul este acum mai curând un teren mișcător. Sentința profetică enunțată de K. Marx, "tot ce este solid se topește în aer", descrie procesul de relativizare care afectează memoria istorică românească în contemporaneitate. Anterior instituite ca monumente marmoreane ale trecutului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
s-a manifestat, asigurându-i propulsia pe toată durata secolelor XIX și XX. Fără a atinge cote universale precum cele la care ajunge mesianismul polonez în versiunea lui Adam Mickiewicz (pentru care Polonia suferindă era portretizată metaforic ca fiind "Christosul națiunilor") sau mesianismul rusesc în versiunea lui Feodor Dostoievski (cu a sa credință nestrămutată în rolul mesianic al poporului rus de a mântui omenirea), mesianismul național românesc este unul particular, putând fi caracterizat mai adecvat prin noțiunea mai slabă de misionism
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cetățeanului înțeles ca agent moral; iii) preocupare ecologică planetară, valoare ce îl transformă pe până mai ieri subiectul exclusiv al statului român într-un "cetățean cosmopolit" care are drept cadru de referință societatea umană în întregul său și nu doar națiunea sa politică. Toate aceste mutații petrecute în conținutul semantic al noțiunii de "bun cetățean" se repercutează și asupra identității sociale a indivizilor, care este supusă unei masive revizuiri. Cetățenia activă, angajamentul civic, participarea politică, raționalismul critic anti-autoritarian și responsabilitatea socială
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
unei masive revizuiri. Cetățenia activă, angajamentul civic, participarea politică, raționalismul critic anti-autoritarian și responsabilitatea socială promovate de noul ethos democratic au condus ineluctabil înspre o radicală reconstrucție identitară a cărei victimă colaterală este tocmai identificarea exclusivă a individului cu statul națiune. Idealul de democrație deliberativă cosmopolită încarnat în comunitatea politică transnațională a Uniunii Europene favorizează un simț identitar postnațional, dizolvând relația ombilicală care îl lega biologic pe individ de națiunea sa de apartenență definită în termeni precumpănitori etnici. Finalitatea educativă a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cărei victimă colaterală este tocmai identificarea exclusivă a individului cu statul națiune. Idealul de democrație deliberativă cosmopolită încarnat în comunitatea politică transnațională a Uniunii Europene favorizează un simț identitar postnațional, dizolvând relația ombilicală care îl lega biologic pe individ de națiunea sa de apartenență definită în termeni precumpănitori etnici. Finalitatea educativă a manualelor de cultură civică este crearea "cetățeanului postnațional" (Szakács, 2013, p. 14), posesorul unei "identități multiple" și solidarități sociale superpuse, în care identitatea națională și loialitatea politică față de statul-națiune
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Szakács, 2013, p. 14), posesorul unei "identități multiple" și solidarități sociale superpuse, în care identitatea națională și loialitatea politică față de statul-națiune reprezintă doar unul din palierele pe care se manifestă atașamentul noului cetățean cosmopolit. Secolul al XIX-lea a instituit națiunea drept "comunitatea terminală" de apartenență, dincolo de care nu se poate extinde solidaritatea socială (R. Emerson citat de Geertz, 1994, p. 29). Către sfârșitul secolului al XIX-lea, într-un context marcat de o acerbă competiție interstatală, pedagogii națiunii au denunțat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]