44,063 matches
-
ale cărei teme fundamentale nu s-au referit nici la restructurarea economiei, nici la cea socială, ci la „neocomunismul” presupus ori atribuibil liderilor politici, instituțiilor statului (Mungiu, 1994; Pavel, Huiu, 2003) sau chiar populației, prin intermediul „mentalităților”. Occidentul a preluat paradigma, discursul și concluziile fie direct, fie prin intermediari (Pralong, 2003), dar fără să-și întemeieze pe el nici practica politică, nici, mai ales, pe cea financiară și economică. Nimic nu este mai revelator în acest sens decât paradoxala corelație negativă dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
et Social Européen, 2004, L’avenir de la politique de cohésion - contributions du CESE au débat. Deacon, Bob, 2000, „Eastern European welfare states: The impact of the politics of globalization”, Journal of European Social Policy, vol. 10 (2). Diamantopoulou, Anna, 2003a, Discurs (SPEECH/03/419) în calitate de comisar european responsabil pentru ocuparea forței de muncă și politică socială în cadrul seminarului Future Perspectives for the European Social Model, Bologna, Italia, 17 septembrie, HYPERLINK "http://www.europa.eu.int/"www.europa.eu.int. Diamantopoulou, Anna
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
03/419) în calitate de comisar european responsabil pentru ocuparea forței de muncă și politică socială în cadrul seminarului Future Perspectives for the European Social Model, Bologna, Italia, 17 septembrie, HYPERLINK "http://www.europa.eu.int/"www.europa.eu.int. Diamantopoulou, Anna, 2003b, Discurs în calitate de comisar european responsabil pentru ocuparea forței de muncă și politică socială în cadrul seminarului The European Social Model - Myth or Reality?, Bournemouth, Marea Britanie, 29 septembrie. Gâlea, Ion (coord.); Băluț, Aniela; Dumitrașcu, Augustina; Morariu, Cristina, 2004, Tratatul instituind o Constituție pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
for European success?, EPC working paper nr. 20, septembrie. Schubert, Carlos Buhigas; Martens, Hans 2005, „Concluzii” în Carlos Buhigas Schubert, Hans Martens (coord.),The Nordic model: A recipe for European success?, EPC working paper nr. 20, septembrie. Sigmund, Anne-Marie, 2005, Discursul de încheiere în calitate de președinte al Comitetului European Economic și Social cu ocazia Joint conference of the Luxembourg ESC and the EESC for a competitive, social and sustainable Europe: Making the Lisbon Strategy a success through a pact with organized civil
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
prisma libertății presei și a circulației persoanelor, au contribuit la menținerea și formarea unor niveluri ridicate de neîncredere în instituțiile statului. Pentru a se legitima, dar și pentru a abate atenția cetățenilor de la problemele societății, regimurile comuniste au ales adesea discursuri cu tentă naționalistă, desconsiderând problemele minorităților sau defavorizând sistematic anumite grupuri etnice. Aceasta a contribuit la dezvoltarea unei culturi a neîncrederii în alte grupuri etnice și a intoleranței etnico-religioase. În același timp, în vestul continentului tindea să se dezvolte societatea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sociali (valorile sociale pe care le împărtășesc și capitalurile de care dispun indivizii), conduce către menținerea, crearea sau deteriorarea unei culturi a încrederii. Aceasta se manifestă ca fundal contextual în reconstrucția culturii încrederii în perioadele istorice imediat următoare. Construindu-și discursul pe exemplul postcomunist, Sztompka notează două tipuri de acțiuni prin care încrederea și capitalul social relațional pot fi menținute, revigorate sau încurajate să fie create. Prima modalitate este acțiunea asupra celor cinci variabile macrosociale: legislația simplă, transparentă, persistentă în timp
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și implicarea comunității a arătat că, uneori, în ciuda bunelor intenții, există numeroase limite în managementul acestora și mai ales în asigurarea continuității și sustenabilității lor după încetarea finanțării externe. Participarea - elementul central al proiectelor comunitare Una dintre temele majore în discursul asupra dezvoltării comunitare prin proiecte se referă la participare. Fondurile sociale au deschis posibilitatea rezolvării unor probleme sociale locale, dar nu oricum, prin finanțare și asistență tehnică necondiționată, ci dimpotrivă (în cele mai multe cazuri), este condiționată de participarea marii majorități a
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
promovarea în poziții de conducere și admiterea în organizații superioare - precum admiterea în UTC încă din clasa a VIII-a - erau condiționate de deținerea unor calități de activist și de conducător, coroborate desigur cu o serioasă cantitate de conformism față de discursul regimului. Merită, prin urmare, să luăm în considerare ipoteza că o carieră lungă în organizațiile comuniste a fost predestinată celor care dețineau o calitate ce poate fi denumită „orientare către activism” sau „aptitudini de activist”, combinate cu oportunismul pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
un bun motiv pentru a sta deoparte. Unii dintre membrii mai bătrâni nu au, pe de altă parte, forța de a participa la situațiile de acțiune colectivă, în timp ce unii mai tineri pot gândi că familia și cariera sunt mai importante. Discursul actorilor Analiza discursurilor șefilor de scară, ale membrilor activi ai scărilor și ale locatarilor inactivi din punct de vedere comunitar ai scărilor a relevat dări de seamă structurate ale implicării și ale neimplicării. Se poate vorbi despre discursurile activiștilor și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
pentru a sta deoparte. Unii dintre membrii mai bătrâni nu au, pe de altă parte, forța de a participa la situațiile de acțiune colectivă, în timp ce unii mai tineri pot gândi că familia și cariera sunt mai importante. Discursul actorilor Analiza discursurilor șefilor de scară, ale membrilor activi ai scărilor și ale locatarilor inactivi din punct de vedere comunitar ai scărilor a relevat dări de seamă structurate ale implicării și ale neimplicării. Se poate vorbi despre discursurile activiștilor și cele ale nonactiviștilor
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
mai importante. Discursul actorilor Analiza discursurilor șefilor de scară, ale membrilor activi ai scărilor și ale locatarilor inactivi din punct de vedere comunitar ai scărilor a relevat dări de seamă structurate ale implicării și ale neimplicării. Se poate vorbi despre discursurile activiștilor și cele ale nonactiviștilor ca fiind discernibile. Totuși, diferențele dintre narațiunile provenite din cele trei categorii nu sunt întotdeauna clare, ci mai degrabă variabile, astfel că putem vorbi despre un continuum al unor dimensiuni discursive variate ale căror combinații
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
variate ale căror combinații produc specificitatea interviurilor furnizate de reprezentanții celor trei categorii. Mai concret, liderii sunt plasați la una dintre extremele acestui continuum, iar membrii inactivi la celălalt capăt, în timp ce membrii activi se situează undeva, la mijloc, manifestând în discurs caracteristici ale ambelor categorii extreme. Voi detalia această caracterizare în rândurile care urmează. În primul rând, discursurile reflectă măsuri diferite ale sentimentului eficacității personale și ale stimei de sine, care corelează pozitiv cu disponibilitatea pentru implicare. Locatarii pasivi ai scărilor
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
plasați la una dintre extremele acestui continuum, iar membrii inactivi la celălalt capăt, în timp ce membrii activi se situează undeva, la mijloc, manifestând în discurs caracteristici ale ambelor categorii extreme. Voi detalia această caracterizare în rândurile care urmează. În primul rând, discursurile reflectă măsuri diferite ale sentimentului eficacității personale și ale stimei de sine, care corelează pozitiv cu disponibilitatea pentru implicare. Locatarii pasivi ai scărilor sunt cel mai puțin dispuși să comunice, ceea ce reiese direct din interviurile laconice furnizate, prețuiesc trecutul și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
e justificată, în primul rând, prin supunere la normă, în timp ce abținerea de la contribuția la bunul colectiv este explicată prin calcul rațional. Avem aici corespondentul românesc a ceea ce Bellah și Hammond (1980) au denumit „limbaje secundare ale responsabilității sociale” sau al discursului angajamentului civic, pentru a-i parafraza pe Smith și Alexander (1993). Pentru ambele tipuri de acțiuni gratificațiile de ordin secundar joacă totuși un rol important. Am respins o concluzie culturalistă simplificatoare referitoare la factorii angajamentului în acțiunea colectivă și am
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
pe Smith și Alexander (1993). Pentru ambele tipuri de acțiuni gratificațiile de ordin secundar joacă totuși un rol important. Am respins o concluzie culturalistă simplificatoare referitoare la factorii angajamentului în acțiunea colectivă și am propus o interpretare alternativă a acestor discursuri structurate printr-o determinare structurală a justificărilor, care epitomizează grade diverse de integrare și presiune comunitară. Sinteză: Un model multinivel al leadership-ului și al activismului în acțiunea comunitară Activismul nu poate fi înțeles doar ca trăsătură individuală ori în calitate de comportament
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
internaționale puternic interconectate prin comerț și investiții deschidea calea spre o distribuție mai egalitaristă a avuției în lume (Wade, 2001), odată ce tot mai mulți - țări și indivizi - aveau să aibă acces la „cunoaștere” prin impactul cu tehnologia avansată și informații. Discursul anilor ’70 cu referire la țările în curs de dezvoltare urmărea „ajungerea din urmă”. După 1980 a fost gândit un set de politici, sub forma programelor de stabilizare și ajustare structurală (PAS), adresat celor care își propuneau să se angajeze
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
asupra faptului că excluziunea socială se petrece la ambele capete ale distribuției veniturilor, cu efecte la fel de nedorite asupra dezvoltării societății. Rezultatul acestor retrageri este erodarea coeziunii sociale. Interesul pentru cei cu venituri mari este de dată mult mai recentă în discursul obișnuit al guvernanților, fiind atras de perpetuarea și, mai ales de creșterea inegalităților. Paralel cu consolidarea statelor bunăstării, relația cu aceștia a fost menținută, în principal, prin sistemele fiscale, menite să furnizeze resurse pentru susținerea sistemelor social-protective. În felul acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
devenind un instrument democratic de control în luarea deciziilor. Pe lângă faptul că „furnizează o măsură a progresului către obiectivele stabilite”, indicatorii sociali îndeplinesc o „misiune democratică”, reprezentând un mijloc de influențare a agendei politice: „Pe măsură ce indicatorii sociali sunt acceptați în discursul public, ei îi dau glas votantului” (Vogel, 1997, p. 108). Este important de remarcat că, înainte de generalizarea folosirii indicatorilor în practica actuală a instituțiilor internaționale, publice și nonguvernamentale cu preocupări în zona dezvoltării sociale, sistemele de măsurare au fost utilizate
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
economic-social; indici-sisteme de indicatori, (trans)național-teritorial, obiectiv-subiectiv și dimensiuni tari (performanțe economice, venituri) dimensiuni „soft” (capital uman, capital social, capabilități etc.). Ca un concept-cheie al gândirii politice contemporane, dezvoltarea s-a impus în anii ’50, momentul nașterii putând fi considerat discursul de investire al președintelui Truman (SUA, 1949), care susținea „dezvoltarea și creșterea zonelor subdezvoltate” (Voicu, 2002). Impunerea dezvoltării sociale ca principiu al programelor politice contemporane a fost precedată de o serie de abordări teoretice din secolele trecute (List, Marx, Weber
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
1968; De Singly et al., 1998). Interviul nu este în nici un caz improvizat, ci presupune activități riguroase de planificare și aplicare, analiză a datelor și redactare a raportului de cercetare. Spre deosebire de chestionar, interviul permite subiectului/subiecților să construiască un întreg discurs ca răspuns la o întrebare, ceea ce poate permite chiar identificarea motivelor din spatele acelui răspuns. Clasificarea tipurilor de interviu se poate realiza în funcție de mai multe criterii: -În funcție de natura întrebărilor incluse în ghidul de interviu (instrumentul de cercetare prin care acesta
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
descrierea fiecăreia dintre categoriile identificate și stabilirea subcategoriilor. -Identificarea unităților de analiză se referă la stabilirea elementelor concrete ce vor fi studiate, care pot fi cuvinte, teme, personaje/personalități, intervale de timp etc.; unitățile de analiză sînt elemente ale mesajului/discursului ce pot fi reunite în categoriile anterior stabilite. -Standardizarea procedurii de codare se realizează după parcurgerea întregului material supus analizei și după stabilirea tuturor temelor. -Codarea întregului material. -Cuantificarea unităților de analiză se referă la stabilirea frecvenței cu care apar
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
în funcție de unitatea de analiză pentru care se optează: -Analiza per interviu are ca premisă singularitatea fiecărei opțiuni individuale și valorizează unicitatea punctelor de vedere. -Analiza tematică permite o analiză transversală a tuturor interviurilor individuale și surprinderea unor structuri comune ale discursului (temele). -Analiza propozițională a discursului presupune aplicarea unor procedee specifice: împărțirea textului în propoziții (logice), identificarea referenților Tipul de analiză se alege în funcție de natura temei de cercetare, de scopul și ipotezele studiului. Analiza per interviu se utilizează mai ales în
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
care se optează: -Analiza per interviu are ca premisă singularitatea fiecărei opțiuni individuale și valorizează unicitatea punctelor de vedere. -Analiza tematică permite o analiză transversală a tuturor interviurilor individuale și surprinderea unor structuri comune ale discursului (temele). -Analiza propozițională a discursului presupune aplicarea unor procedee specifice: împărțirea textului în propoziții (logice), identificarea referenților Tipul de analiză se alege în funcție de natura temei de cercetare, de scopul și ipotezele studiului. Analiza per interviu se utilizează mai ales în studiile clinice sau biografice, pe
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
exact opiniile, percepțiile și atitudinile participanților. Interpretarea rezultatelor presupune precizarea cadrului teoretic de raportare și o argumentare consistentă a opțiunilor, fără a exagera în generalizări. Avantajele anchetei realizate prin intermediul interviului constau în surprinderea complementară a notelor comune și a unicității discursurilor, în evidențierea unor motive care stau la baza unor opinii sau atitudini. De asemenea, interacțiunea intervievat intervievator și posibilitatea acestuia din urmă de a adapta ghidul de interviu constituie un avantaj în măsura în care conduce la obținerea unor date relevante. Pe de
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
dezvoltă deprinderi de comunicare socială relativ ușor. În schimb, copiii cu autism necesită instruire specifică și directă În această arie, ei neexprimând, de obicei, o tendință naturală de a se angaja În interacțiuni sociale. Strategiile ce țintesc creșterea abilităților de discurs verbal ale copiilor cu autism trebuie implementate prin intermediul unor activități special create, mai ales cele Înalt motivante pentru ei și, de asemenea, cu ajutorul feedback-urilor pe care aceștia le primesc În timpul schimburilor comunicaționale. De exemplu, dacă un copil este foarte
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Geta IACOBUȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2172]