46,314 matches
-
său, Konstantin Moiseienko, a fost înlăturat, ceea ce Taubman afirmă că s-ar fi datorat instigărilor lui Hrușciov. Kaganovici l-a transferat pe Hrușciov la Harkov, pe atunci capitală a Ucrainei sovietice, ca șef al Departamentului Organizatoric al CC al Partidului Comunist Ucrainean. În 1928, Hrușciov a fost transferat la Kiev, unde a fost al doilea la comanda organizației de Partid. În 1929, Hrușciov a încercat din nou să progreseze cu educația, urmându-l pe Kaganovici (acum la Kremlin ca apropiat al
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
fost pe loc categorisit ca dușman al poporului. Hrușciov a devenit însă membru-candidat al Biroului Politic în ianuarie 1938 și membru cu drepturi depline în martie 1939. Spre sfârșitul lui 1937, Stalin l-a numit pe Hrușciov șef al Partidului Comunist Ucrainean, iar Hrușciov a plecat imediat de la Moscova la Kiev, redevenit capitală a Ucrainei, în ianuarie 1938. Ucraina fusese locul unor epurări majore, între cei uciși numărându-se profesori din Stalino pe care Hrușciov îi respecta mult. Nici cei de
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
nou denunțat fără succes în timp ce se afla la Kiev, în mod cert el știa că unele dintre denunțuri nu erau adevărate și că oameni nevinovați sufereau. În 1939, Hrușciov s-a adresat celui de al XIV-lea Congres al Partidului Comunist Ucrainean, spunând: „tovarăși, trebuie să demascăm și să distrugem fără milă toți dușmanii poporului. Dar trebuie să nu permitem să pățească ceva nici măcar un singur bolșevic cinstit. Trebuie să luptăm împotriva calomniatorilor.” Când, în urma Pactului Ribbentrop-Molotov, trupele sovietice au invadat
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
de consum și scăzând minimul obligatoriu de achiziție de titluri de stat de către cetățeni. Hrușciov, pe de altă parte, cu baza de putere în Partid, încerca să întărească Partidul și poziția sa în cadrul acestuia. Deși în sistemul totalitar sovietic, Partidul Comunist era singurul partid legal și rolul lui în procesul decizional era proeminent, puterile lui fuseseră reduse de către Stalin, care izolase mare parte din acea putere în mâinile lui personale și în cele ale Biroului Politic (ulterior, prezidiul CC). Hrușciov a
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
să continue îmbunătățirea relațiilor, dar atenția lui a fost captată de alte probleme și nu a mai avut ocazia să dezvolte o relație cu Hrușciov înainte ca premierul sovietic să fie înlăturat din funcție. Discursul Secret, combinat cu moartea liderului comunist polonez Boleslaw Bierut, care a suferit un infarct în timp ce citea discursul, a declanșat ample liberalizări în Polonia și în Ungaria. În Polonia, o grevă a muncitorilor din Poznań au degenerat în agitații mai mari soldate cu peste 50 de morți
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
în relațiile sovieto-polone. Înțelegerea cu Polonia i-a încurajat pe maghiari, care au hotărât că Moscova poate fi sfidată. O demonstrație de masă ținută în Budapesta la 23 octombrie s-a transformat într-o revoluție populară. Ca răspuns, liderii Partidului Comunist Maghiar l-au adus la putere pe premierul Imre Nagy. Forțele sovietice care ocupau orașul încă de la al Doilea Război Mondial s-au ciocnit cu maghiarii și chiar au tras în demonstranți, murind sute de maghiari, dar și soldați sovietici
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
cerut Uniunii Sovietice ajutor material, precum și retrocedarea teritoriilor care îi fuseseră răpite de Rusia Țaristă. După ce a preluat comanda URSS, Hrușciov a mărit ajutorul acordat Chinei, trimițând și un mic corp de experți care să ajute la dezvoltarea noului stat comunist. Această asistență a fost descrisă de istoricul William Kirby ca fiind „cel mai mare transfer de tehnologie din istoria lumii”. Uniunea Sovietică a cheltuit 7% din venitul național între 1954 și 1959 pe ajutoare pentru China. În vizita efectuată în
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
cu statele est-europene mai liberale, cum era Iugoslavia. Guvernul lui Hrușciov se ferea, la rândul său, să susțină dorințele lui Mao pentru o mișcare revoluționară mondială fermă, întrucât prefera să învingă capitalismul prin creșterea nivelului de trai în țările blocului comunist. Relațiile dintre cele două țări au început să se răcească în 1956, când Mao s-a supărat din cauza Discursului Secret, dar și din cauza faptului că chinezii nu au fost consultați în avans pe tema lui. Mao credea că destalinizarea este
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
500 loc.), Khorugh "(Horog)" (29.992 loc.), capitala Regiunii Autonome Gorno-Badahșan, Kanibadam (47.190 loc.), Istaravshan "(Urateppa)" (60,200 loc.), Isfara (40.600 loc.), Panjakent (35,900 loc.), Murghab (4.001 loc.). În 2013 Tadjikistanul, ca majoritate statelor central-asiatice foste comuniste, trece printr-o perioadă de dezvoltare destul de avansată în domeniul transporturilor. Sistemul de căi ferate din Tadjikistan totalizează 680 km de linii cu ecartament de 1.520 mm (ecartament rusesc). Principalele segmente se află în sudul statului și unesc capitala
Tadjikistan () [Corola-website/Science/298149_a_299478]
-
o atitudine egalitară față de întreaga umanitate și a exculpat poporul evreu de acuzațiile legate de moartea lui Isus. Concomitent cu destinderea americano-sovietică din anii 1970 papa Paul al VI-lea a inițiat o nouă Ostpolitik a Bisericii Catolice față de blocul comunist. În data de 26 mai 1973 l-a primit în audiență pe Nicolae Ceaușescu, care s-a arătat interesat de reglementarea situației Bisericii Române Unite prin trecerea greco-catolicilor la ritul latin (romano-catolic), propunere respinsă de Vatican. La sfârșitul anului 1973
Papa Paul al VI-lea () [Corola-website/Science/298165_a_299494]
-
Pinyin "Zhōnghuá Rénmín Gònghéguó" ), denumită oficial , este un stat independent situat în Asia de Est. Este țara cea mai populată din lume, cu o populație de peste 1.350.000.000 de locuitori. China are un sistem unipartid, condus de către Partidul Comunist Chinez, având sediul guvernamental în orașul-capitală Beijing. Acesta exercită jurisdicție peste 22 de provincii, cinci regiuni autonome, patru municipii de subordonare centrală (Beijing, Tianjin, Shanghai și Chongqing) și două regiuni administrative speciale, având în mare parte un sistem de autoguvernare
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
imperiu chinez, țara s-a extins, fărămițat și reunificat de mai multe ori. Republica Chineză (1912-1949) (RC) a răsturnat ultima dinastie în 1911 și a condus China Continentală până în 1949. După înfrângerea Imperiului Japoniei în Al Doilea Război Mondial, Partidul Comunist i-a învins pe nationaliștii din partidul Kuomintang, din China Continentală, și a proclamat , la Beijing la 1 octombrie 1949, în timp ce Kuomintangul a mutat guvernul RC la actuala capitală, Taipei. De la introducerea unor reforme economice în 1978, China a devenit
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
1947 a fost stabilită o conducere constituțională, dar din cauza tulburărilor politice continue, multe prevederi ale constituției RC nu au fost niciodată puse în aplicare în China Continentală. Luptele majore ale Războiului Civil Chinez s-au încheiat în 1949, odată ce Partidul Comunist controla cea mai mare parte a Chinei continentale și retragerea Kuomintangului în largul mării, reducând astfel teritoriul RC numai la Taiwan, Hainan și micile insule din jur lor. La data de 1 octombrie 1949, președintele Partidului Comunist Mao Zedong a
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
1949, odată ce Partidul Comunist controla cea mai mare parte a Chinei continentale și retragerea Kuomintangului în largul mării, reducând astfel teritoriul RC numai la Taiwan, Hainan și micile insule din jur lor. La data de 1 octombrie 1949, președintele Partidului Comunist Mao Zedong a proclamat crearea Republicii Populare Chineze. În 1950, Armata Populară de Eliberare a reusit să captureze Hainanul de la Naționaliști și să ocupe Tibetul. Cu toate acestea, restul forțelor naționaliste au continuat insurecțiile în vestul Chinei, de-a lungul
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
Securitate ONU. După moartea lui Mao în 1976 și arestarea facțiunii cunoscute sub numele de Grupul celor Patru, care a fost învinuit pentru excesele Revoluției Culturale, Deng Xiaoping a preluat puterea și a condus țara spre reforme economice importante. Partidul Comunist a slăbit, ulterior, controlul guvernamental asupra vieții personale a cetățenilor și comunele au fost desființate, în favoarea arendării pământurilor țăranilor. Această turnură a evenimentelor a marcat trecerea Chinei de la o economie planificată la o economie mixtă, cu un mediu de piață
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
se îmbunătățească, în ciuda recesiunii de la sfârșitul anilor 2000, dar controlul politic centralizat rămâne strâns. Pregătirile pentru schimbările de putere, preconizate pentru anul 2012, au fost marcate de dispute factionale și scandaluri politice. La al XVIII-lea Congres Național al Partidului Comunist din China, din noiembrie 2012, Hu Jintao și Wen Jiabao i-au înlocuit, în calitate de președinte și premier, pe Xi Jinping și Li Keqiang, preluând oficial mandatul în 2013. Sub conducerea lui Xi, guvernul chinez a inițiat eforturi pe scară largă
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
Ministerul Sănătății, împreună cu omologii săi din birourile de sanatate provinciale, supraveghează necesitățile de sănătate a populației din China. Accentul pe sănătatea publică și medicina preventivă, a caracterizat politica de sănătate din China de la începutul anilor 1950. La acea vreme, Partidul Comunist a început Campania de Sănătate Patriotică, care a avut ca scop îmbunătățirea salubrității și a igienei, precum și tratarea și prevenirea a mai multor boli. Boli cum ar fi holera, febra tifoidă sau scarlatina, care erau deja răspândite în China, au
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
chinezi s-au declarat religioși iar restul s-au declarat atei sau nereligioși. Republica Populară Chineză este unul dintre puținele state socialiste de pe Glob, care susține deschis comunismul. Guvernul chinez a fost descris de politologi în mod variat, ca fiind comunist și socialist, dar și autoritar și corporatist, cu restrictii majore în multe domenii, mai ales în cazul accesului liber la internet, libertatea presei, libertatea de întrunire, dreptul de a avea mai mulți copii, libertatea de fondare a organizațiilor sociale (ONG
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
și libertatea religioasă. Sistemul său actual, politic și economic, a fost numit de către liderii săi ca „socialism cu caracteristici chineze” (fiind un marxism adaptat la circumstanțele din China) și ca o „economie de piață socialistă”. Țara este condusă de Partidul Comunist din China (PCC), a cărui putere este consfințită de către constituția Chinei. Sistemul electoral chinez este ierarhic, în care membrii Adunării Reprezentanților Poporului (la nivel local - comunal și județean) sunt aleși în mod direct, iar pentru toate nivelurile superioare Adunării Reprezentanților
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
înainte. China sprijină principiul leninist al „centralismului democratic”, dar Adunare Națională a Reprezentanților Poporului (instituție aleasă) a fost descrisă ca un organism cu puțină putere de facto. Președintele în exercițiu este Xi Jinping, acesta fiind totodată Secretarul General al Partidului Comunist Chinez și președintele Comisiei Militare Centrale. Premierul actual este Li Keqiang, care, de asemenea, este membru senior al Comitetului Permanent al Biroului Politic (Politburo). Au existat unele mișcări pentru liberalizare politică, unde alegeri libere sunt organizate la nivel de sat
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
definirea Chinei ca „superputere”, argumentând faptul că doar economia sa nu o califică pentru a fi o superputere și observând că nu are influența militară și culturală a Statelor Unite ale Americii. Mișcarea democratică chineză, activiștii sociali și chiar unii membri ai Partidului Comunist din China, au identificat cu toții nevoia de reformă socială și politică. În timp ce controalele economice și sociale au fost relaxate, în mod semnificativ, în China după 1970, libertatea politică este încă strâns limitată. Constituția Republicii Populare Chineze prevede că „drepturile fundamentale
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
nu oferă o protecție semnificativă împotriva urmăririi penale a statului. Cenzura discursului politic și informațional, mai ales pe Internet, este folosită în mod deschis și în mod obișnuit în China, pentru a reduce la tăcere criticii guvernului și ai Partidului Comunist. În 2005, organizația Reporteri fără frontiere au clasat China pe locul 159 din 167 de state, în anuala clasificare a libertății de presă, indicând un nivel foarte scăzut al libertății presei. Migranții din orașe, proveniți din mediul rural, sunt adesea
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
celui de-al treilea sector” a rămas puternic reglementată. Din anul 1999, datorită expansiunii și creșterii numărului adepților Falun Gong(sau Falun Dafa) ce a ajuns până la 100 de milioane de practicanți în acel an(mai mulți decât membrii partidului comunist), fostul președinte Jiang Zemin și partidul comunist și-au manifestat intens ostilitatea față de această mișcare, pornind un groaznic genocid. Peste 100000 de adepți Falun Dafa au fost închiși din 1999 până în prezent în lagăre de concentrare și exterminare asemenea celor
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
puternic reglementată. Din anul 1999, datorită expansiunii și creșterii numărului adepților Falun Gong(sau Falun Dafa) ce a ajuns până la 100 de milioane de practicanți în acel an(mai mulți decât membrii partidului comunist), fostul președinte Jiang Zemin și partidul comunist și-au manifestat intens ostilitatea față de această mișcare, pornind un groaznic genocid. Peste 100000 de adepți Falun Dafa au fost închiși din 1999 până în prezent în lagăre de concentrare și exterminare asemenea celor fasciste și sovietice, denumite centre de reeducare
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
între 65000-70000 de practicanți Falun Dafa. Puteți semna o petiție pentru oprirea acestor persecutii aici. Este foarte probabilă o oprire a acestor persecuții în viitorul apropiat de când a venit la putere președintele actual Xi Jinping, în 2013. În prezent, partidul comunist chinez este "împărțit" în 2 facțiuni: prima, cea totalitară fidelă concepțiilor și politicii lui Jiang Zemin și a doua cea democrată condusă de Xi Jinping. Actualul președinte, Xi Jinping conduce din 2014 o amplă campanie anticorupție ceea ce îi vizează în
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]