44,692 matches
-
noiembrie 1983) a fost un inginer și geolog român, profesor universitar și unul dintre întemeietorii cercetării geofizice din România. A absolvit în 1925 - după studii strălucite - Secția de Mine a Școlii Politehnice din București, fiind angajat în același an ca inginer în secția de prospecțiuni a Institutului Geologic al României, unde a desfășurat o muncă de pionierat în geofizica românească de prospecțiune. Împreună cu Iulian P. Gavăt, a fost autorul primei lucrări românești de prospecțiune gravimetrică, executată în anul 1928 pe masivul
Toma Petre Ghițulescu () [Corola-website/Science/326171_a_327500]
-
în anulare. În acea perioadă, din anul 1941, a fost înființat Observatorul Geomagnetic Național Surlari „Liviu Constantinescu”, ca urmare a unui raport formulat de Sabba S. Ștefănescu, adnotat de Mircea Socolescu, avizat de directorul Institutului, Gheorghe Macovei, și susținut de inginerul de mine Toma Petre Ghițulescu. În 1949, marele savant și patriot inginer Toma Petre Ghițulescu și-a riscat viața pentru ca planurile miniere din Munții Metaliferi să nu cadă în mâinile sovieticilor și ale fidelilor lor, securiștii români. La 26 octombrie
Toma Petre Ghițulescu () [Corola-website/Science/326171_a_327500]
-
Geomagnetic Național Surlari „Liviu Constantinescu”, ca urmare a unui raport formulat de Sabba S. Ștefănescu, adnotat de Mircea Socolescu, avizat de directorul Institutului, Gheorghe Macovei, și susținut de inginerul de mine Toma Petre Ghițulescu. În 1949, marele savant și patriot inginer Toma Petre Ghițulescu și-a riscat viața pentru ca planurile miniere din Munții Metaliferi să nu cadă în mâinile sovieticilor și ale fidelilor lor, securiștii români. La 26 octombrie 1998, Curtea Supremă de Justiție l-a reabilitat pe Toma Petre Ghițulescu
Toma Petre Ghițulescu () [Corola-website/Science/326171_a_327500]
-
iar forțele americane au început să viziteze și mai târziu să aibă grijă de sit. După ce a fost eliberat de către Gardă Republicana Irakiană, care se află în retragere Divizia 101 aeropurtata a preluat din zonă. Mai tarziu, Batalionul 94 de Ingineri a făcut un studiu topografic al mănăstirii. Dair Măr Elia a fost delimitata pentru a proteja locul religios, iar unii soldați erau ghizi organizând vizionari ale runinelor pentru ceilalți militari. Aceste acțiuni au fost parte a unui efort pe termen
Dair Mar Elia () [Corola-website/Science/326180_a_327509]
-
și-au revenit din atacurile inițiale distrugătoare și navele lor de luptă s-au pus în mișcare. În primele cinci minute ale luptei nava "Mikasa" a fost lovită de un obuz care a ricoșat, care a căzut peste marinari, rănind inginerul șef, locotenentul de pavilion, și alți cinci ofițeri și bărbați, distrugând pupa. La 12:20 Amiralul Tōgō Heihachirō a decis să schimbe cursul și să scape din capcană. A fost o manevră extrem de riscantă, care expunea la flota la tirul
Bătălia de la Port Arthur () [Corola-website/Science/326195_a_327524]
-
Film din România. Actorul Florin Piersic a fost distins în anul 1980 cu Premiul pentru interpretare masculină al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) pentru rolul Mărgelatu din filmul "Drumul oaselor" și Cuza Vodă din filmul "Rug și flacără". De asemenea, inginerul Silviu Camil a primit Premiul pentru coloană sonoră al ACIN pentru activitatea sa la filmele "Probă de microfon", "Burebista", "Mireasa din tren" și "Drumul oaselor". În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”", criticul Călin Căliman afirma că "Drumul oaselor" este „un film
Drumul oaselor () [Corola-website/Science/326201_a_327530]
-
fiind vizionat de 4.693.759 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Inginerul Silviu Camil a fost distins în anul 1983 cu Premiul pentru coloană sonoră al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) pentru activitatea sa la filmele "Întoarcere din iad" și "Misterele Bucureștilor". Analizând acest film, criticul Ioan Lazăr observă o mutare a
Misterele Bucureștilor () [Corola-website/Science/326200_a_327529]
-
cărei interpretări memorabile se numără roluri din filmele "", "", "", "Ultimul mohican", "", "", "" și "". s-a nascut că primul copil al familiei cu trei copii. Mama ei Mireya este dintr-o familie proeminenta din Costă Rica, iar tatăl ei, Robert Stowe a fost inginer constructructor. Tatăl lui Stowe suferea de Scleroza multiplă, iar ea îl acompania la tratamente. A luat lecții de pian la vârsta de 10-18 ani și dorea să devină pianista. Mai tarziu Stowe explică că prin lecțiile și repetițiile de pian
Madeleine Stowe () [Corola-website/Science/326287_a_327616]
-
al Comisiei parlamentare permanente "Administrație publică și dezvoltare regională" și președinte al Comisiei parlamentare speciale " Pentru modificarea și completarea cadrului legislativ privind procesul de descentralizare și consolidare a autonomiei locale". Iurie Țap este căsătorit cu Elena Țap. Soția sa este inginer de profesie, care în prezent (2014) activează în calitate de lector superior la Universitatea Pedagogică de Stat Ion Creangă din Chișinău, iar anterior a fost profesoară la Liceul „Ion Creangă”. Cei doi au împreună patru copii: Eduard, Carolina, Vlad și Iurie. și
Iurie Țap () [Corola-website/Science/326317_a_327646]
-
, cunoscut și ca Gian Domenico Cassini sau Jean-Dominique Cassini, (n. 8 iunie 1625, Perinaldo - d. 14 septembrie 1712, Paris) a fost un matematician, astronom, inginer și astrolog italo-francez. Fiul său, Jacques Cassini, a fost, de asemenea, un cunoscut astronom francez. Originară din Italia, familia sa s-a stabilit în Franța în timpul regelui Ludovic al XIV-lea. A studiat la Vallebone, apoi la Colegiul iezuit din
Giovanni Domenico Cassini () [Corola-website/Science/326323_a_327652]
-
științifico-fantastic "" publicat în 1871 descrie o civilizație care trăiește în interiorul planetei, mult avansată față de civilizația umană. Membrii acestei rase au descoperit puterea Vril pe care o folosesc prin intermediul psihicului. Rasa superioară aflată în adâncurile pământului este descoperită accidental de către un inginer minier, care îl ia prizonier. Aflat acolo, el explorează teritoriul bizar al unor făpturi de o statură herculeană, dar cu înfățișare angelică, care posedă și un dispozitiv de atașare a unor aripi, descendenți evoluați ai unei civilizații antediluviene. Refugiindu-se
Vril () [Corola-website/Science/326312_a_327641]
-
Stevens, Sandra Ingerman, Don Americo Yabar, și Jose Campos. Timp de peste două decenii, Byron a fost implicat intensiv în cercetări legate de conștient și dezvoltare spirituală, specializându-se în potențialul transformțional al stărilor alternative ale conștiinței. Ca toboșar, percuționist și inginer de sunet, Byron a creat muzică pentru explorarea interioară profundă, diferite practici de meditații și arte de vindecare. Byron e de asemenea absolvent al programului de Masterand în Consultare Psihologică al Prescott College. Recent Byron s-a retras din cariera
Byron Metcalf () [Corola-website/Science/326340_a_327669]
-
Henry Ford, atunci când Henry Ford a plecat împreună cu câțiva dintre partenerii săi cheie, iar compania a fost dizolvată. Cu intenția de a lichida activele firmei, finanțatori rămași după plecarea lui Ford, William Murphy și Lemuel Bowen l-au chemat pe inginerul Henry M. Leland de la Leland & Faulconer Manufacturing Company pentru a evalua instalațiile și echipamentele înainte de a le vinde. În schimb, Leland i-a convins să-și continue activitatea de fabricare a automobilelor echipândule cu motor cu un singur cilindru conceput
Cadillac () [Corola-website/Science/326345_a_327674]
-
cald era evacuat prin spatele reactorului, și prin coș. Filterle au fost adăugate târziu în urma insistențelor lui Sir John Cockcroft și erau puse la vârful galeriilor. Ele păreau inutile, o pierdere de timp, bani și o durere de cap pentru inginer, fiind adăugate foarte târziu în construcție, în carcasă de beton la finalul celor 2 coșuri de 120 de metri. Din cauza aceasta, ele au fost cunoscute ca “Prostia lui Cockcroft”, de către ingineri și lucrători. Dar cum a fost demonstrat mai târziu
Incendiul de la Windscale () [Corola-website/Science/326392_a_327721]
-
de timp, bani și o durere de cap pentru inginer, fiind adăugate foarte târziu în construcție, în carcasă de beton la finalul celor 2 coșuri de 120 de metri. Din cauza aceasta, ele au fost cunoscute ca “Prostia lui Cockcroft”, de către ingineri și lucrători. Dar cum a fost demonstrat mai târziu, “Prostia lui Cockcroft” a oprit dezastrzul din a deveni o catastrofă. Reactoarele erau construite din grafit solid, cu canale prin care intrau cartușe de uraniu și izotopi, pentru a le expune
Incendiul de la Windscale () [Corola-website/Science/326392_a_327721]
-
problemele de căldură. Din această cauză căldura se aduna în anuminte puncte ale pilonului 1, ea trecând neobservată din cauză că termocuplurile erau așezate după designul inițial, ei fiind optimiști. Pe 7 octombrie 1957, în timpul unui ciclu de călire la pilonul 1, ingineri au redus puterea ventilatoareleor și au stabilizat puterea reactorului. În ziua următoare pentru a termina călirea, puterea generatorului a fost scăzută. Când se părea că s-a terminat călirea, ei au introdus barele de control ca să oprească reactorul, dar a
Incendiul de la Windscale () [Corola-website/Science/326392_a_327721]
-
generatorului a fost scăzută. Când se părea că s-a terminat călirea, ei au introdus barele de control ca să oprească reactorul, dar a devenit clar că energia Winger nu se distribuia uniform pe suprafața reactorului. S-a mai reîncercat călirea, inginerii neștiind că unele locuri sunt mai calde decât altele. Tot ce s-a văzut pe aparate a fost o ușoară încălzire, ei așteptându-se la asta. În dimineața de 10 octombrie s-a realizat că se întâmplă ceva ciudat. Se
Incendiul de la Windscale () [Corola-website/Science/326392_a_327721]
-
radioactive. Deoarece nivelul radioactivității era foarte ridicat, s-a declarat stare de urgență. S-a încercat analizarea pilonului cu un scanner, dar s-a bblocat din cauza nivelului prea mare al radioactivității. Tom Hughes, subșeful, s-a dus împreună cu un alt inginer să verifice personal, ei fiind îmbrăcați în costume antiradiații. Atunci au văzut că reactorul era roșu din cauza căldurii excesive. Atunci s-a realizat că reactorul luase foc, iar focul ținuse minim 48 de ore. Managerul reactorului Tom Tuhoy a urcat
Incendiul de la Windscale () [Corola-website/Science/326392_a_327721]
-
stabilirea planurilor clădirii a fost inițiat un concurs la care au participat mai mulți arhitecți, în final fiind reținute planurile arhitectului Constantin Iotzu; lucrările de construcție ale Palatului Fundațiunii Universitare „Regele Ferdinand I” s-au derulat între 1930-1934 sub conducerea inginerului Emil Prager, problemele economice ulterioare împiedicând organizarea unei festivități de inaugurare. Acest Institut, administrat de „Comitetul pentru ajutorarea culturală a familiilor militarilor”, al cărui prim Director administrativ a fost Generalul în rezervă I. Florescu, avea ca obiective: În 1929, la
Fundațiunea „Regele Ferdinand I” () [Corola-website/Science/326390_a_327719]
-
muzica hip hop, Gog declară că îi place să asculte orice gen muzical. De asemenea, acesta mărturisește că pescuitul este a doua sa mare pasiune, după magie. Din septembrie 2007, Cristian Gog este căsătorit cu Adriana Jurj, de profesie doctor inginer chimist, după o relație de aproape nouă ani. Cei doi au fost în aceeași clasă la liceu, însă au urmat facultăți din orașe diferite (el în Alba Iulia, iar ea în Cluj-Napoca). Aceștia au devenit pe 14 iulie 2012 părinții
Cristian Gog () [Corola-website/Science/326365_a_327694]
-
(n. 1929, Târgu Ocna - d. 25 august 1992, București) a fost un inginer constructor, director tehnic al Metrorex din 1981 până la decesul său în 1992. A urmat Institutul Politehnic de Căi Ferate, secția Construcții linii, apoi a lucrat la linia ferată forestieră Cerna-Jiu. În 1959 a ajuns în București pentru a lucra la
Costin Georgian () [Corola-website/Science/326418_a_327747]
-
propus în 1897, în cel de-al treilea mandat, un proiect de asanare a zonei ce urma să fie realizat pe o veche proprietate a familiei Gane, moștenită de la clucerul Ioniță Gane. Planurile sistemului de canalizare au fost realizate de inginerul șef Charles Chaugneau din cadrul Serviciului Tehnic al Primăriei, iar proiectul esplanadei de arhitectul Inginio Vignali. Proiectul a fost aprobat de Consiliul Comunal la 3 martie 1898 și apoi de Ministerul de Interne și Consiliul Tehnic Superior. Deși realizarea proiectului s-
Esplanada Elisabeta din Iași () [Corola-website/Science/326416_a_327745]
-
numeroși proprietari și diferite destinații, din reședință familială devenind imobil cu prăvălii, hotel, restaurant și chiar sediul Jockey Clubului ieșean. Casa Balș, numele sub care clădirea a fost cunoscută inițial, a fost construită după planurile realizate de către Gheorghe Asachi, prospăt inginer, care tocmai se reîntorsese în Moldova după câțiva ani de studii la Lemberg (1796-1804). Construcția a demarat în 1807 pe terenul cumpărat de polcovnicul Manolache Balș de la biserica Sfântul Nicolae cel Sărac (biserică dispărută astăzi) în capătul Uliței Sârbești, astăzi
Palatul Beldiman din Iași () [Corola-website/Science/326408_a_327737]
-
în timp ce în secolul III înainte de Hristos la topitoriile în medie erau angajați peste 200 de oameni. Aceste furnale primordiale aveau pereți din argilă și foloseau minerale bogate în fosfor pentru fondanți. Eficiența furnalelor a fost îmbunătățită în această perioadă de către inginerul Du Shi (circa anul 31 după Hristos) care a aplicat ajutorul roților de apă pentru acționarea foalelor piston la forje. De mult a fost crezut că primul furnal a fost dezvoltat de chinezi prin metodele lor de producția fierului, Donald
Furnal () [Corola-website/Science/322517_a_323846]
-
original "Ringworld") este o serie science fiction creată de scriitorul american Larry Niven, care face parte din universul Spațiu Cunoscut. Primul roman al seriei, "Lumea Inelară", a fost recompensat cu premiile Hugo (1970), Nebula și Locus (1972), iar al doilea, "Inginerii Lumii Inelare", a fost nominalizat la premiile Hugo și Locus (1981). Seria cuprinde patru romane, precum și un ghid al Lumii Inelare, scris în 1994 în colaborare cu Kevin Stein: În introducerea "Inginerilor Lumii Inelare", Niven declară că nu intenționa să
Lumea Inelară (serie) () [Corola-website/Science/322569_a_323898]