44,744 matches
-
saltimbanc din Evul Mediu care a descoperit că arta fusese inventată în timpurile mitice pentru a-i distra pe zei și a înțeles că și-a trădat adevărata vocație, suferind o cădere și ajungând să-i distreze pe oameni. Este părăsit de logodnică după ce-i destăinuiește descoperirea lui. Având o revelație, Antim renunță la entomologie și devine artist, iar situația se repetă în cazul său: este părăsit de trei logodnice la scurtă vreme după ce le spune povestea. Arta îl transformă într-
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
trădat adevărata vocație, suferind o cădere și ajungând să-i distreze pe oameni. Este părăsit de logodnică după ce-i destăinuiește descoperirea lui. Având o revelație, Antim renunță la entomologie și devine artist, iar situația se repetă în cazul său: este părăsit de trei logodnice la scurtă vreme după ce le spune povestea. Arta îl transformă într-un erou tragic. Generăleasa Calomfir, care este potrivit lui Eugen Simion „singurul personaj teribil într-o lume sortită dispariției”, consideră că vina îi aparține personajului din poveste
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
vreme după ce le spune povestea. Arta îl transformă într-un erou tragic. Generăleasa Calomfir, care este potrivit lui Eugen Simion „singurul personaj teribil într-o lume sortită dispariției”, consideră că vina îi aparține personajului din poveste (respectiv lui Antim), care își părăsește logodnica și își cauzează astfel propria nefericire. El privește în sus, înspre Cer, în loc să privească către oamenii din jurul său. Personajul trăiește o stare de melancolie cauzată de ratarea întâlnirii cu sacrul și este cuprins de obsesia morții. În finalul nuvelei
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
privească către oamenii din jurul său. Personajul trăiește o stare de melancolie cauzată de ratarea întâlnirii cu sacrul și este cuprins de obsesia morții. În finalul nuvelei, el este răpit într-o lumină escatologică de una din logodnicele sale, care-l părăsise mai demult atunci când aflase că și-a trădat vocația artistică, și dus într-o enormă sală de concerte de unde se înalță pe o scară fără sfârșit. Antim se oprește însă din drumul spre Cer, iar logodnica necunoscută dispare fără urmă
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
Otomană, în care sultanul consemna că atâta vreme cât va fi plătit tributul, ar putea fi pe viață domn al Moldovei "și după moartea lui îi va urma fiul". Simion însă, a uzurpat tronul lui Constantin, iar Elisabeta împreună cu fiii săi au părăsit țara, fără a apuca să pună o piatră funerară pe mormântul soțului ei decedat. Exilul Elisabetei nu a durat mult, deoarece Simion a încetat din viață la 14 septembrie 1607. Astfel, Elisabeta a început lupta împotriva Marghitei, văduva lui Simion
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
construit această casă, a reformat-o, a așezat-o în fericita stare în care se află. A fost șaizeci și doi de ani Călugăriță, cincizeci și patru de ani Stareță, șaptezeci și șapte de ani în viață, pe care a părăsit-o în a noua zi a lui iunie 1662. Va trăi etern în gloria lucrărilor sale, memoria sfințeniei sale, recunoștința fetelor sale, posesia Gloriei. În anul 1670 Doamna Gabrielle Marie de Livron Bourbonne, Damă & Stareță a acestui loc, nepoată & succesoare
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
descoperit o cometă care-i poartă de altfel numele. Curând, regimul comunist de la București a început la ordinul Moscovei vânătoarea basarabenilor refugiați, urmărind deportarea lor în lagărele din URSS; ca urmare, în vara lui 1945 familia Olinescu a trebuit să părăsească în grabă Gorjul, ajungând la București. Doar o întâmplare i-a ajutat să scape și de data aceasta din ghearele sovieticilor. Din toamnă lui 1945 și-a continuat studiile la Liceul “Mihail Eminescu” din București, pe care l-a absolvit
Andrei Olinescu () [Corola-website/Science/335692_a_337021]
-
Imunoglobulinelor”. În 1976, doctorul Andrei Olinescu a preluat conducerea Laboratorului de Imunologie Celulară. De pe această poziție, a reorganizat laboratorul, atrăgând totodată tineri valoroși, așa cum făcuse și în anii ’60 la Stațiunea Dârvari. Din păcate, multi dintre aceștia au ales să părăsească ulterior România, emigrând în Occident, unde au urmat cariere de prestigiu în domeniul didactic universitar, precum și de cercetare. Un an mai tarziu, împreună cu alți doi specialiști, obține brevetul de invenție OSIM nr. 73667 pentru un “procedeu de obținere a serului
Andrei Olinescu () [Corola-website/Science/335692_a_337021]
-
a reușit să producă izomeri β stabili, fenomen pe care Joliot-Curie l-a numit „fosforescență nucleară”. Prin Joliot-Curie și Marianne se apropiase de ideologia comunistă; după semnarea pactului Ribbentrop-Molotov s-a înscris în Partidul Comunist Italian. Pontecorvo, împreună cu familia, a părăsit Parisul la 13 iunie 1940, cu o zi înainte de ocuparea acestuia de către armata germană. S-a îmbarcat în Portugalia pentru Statele Unite și a ajuns la New York la 20 august 1940. Vreme de doi ani, a lucrat pentru firma Well Survey
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
la sud de Ierusalim, așezarea Migdal Eder, numită așa după un loc amintit în Biblie (Facerea, 35,21). dar ca urmare a dificultăților economice și mai ales a tulburărilor arabe din anul 1929, locuitorii ei au fost nevoiți să o părăsească. O a doua încercare de așezare în acelaș loc a fost organizată de societatea „El Hahar” creată de Shmuel Tzvi Holzmann, care cumpărase de la localnici arabi pământuri de pe Muntele Hebron. Așezarea s-a numit Kfar Etzion Și această încercare a
Gush Etzion () [Corola-website/Science/335680_a_337009]
-
a fost o principesă feniciană, despre care Biblia ebraică (Regi I, 16:31) povestește că era fiica regelui Ishbaal (Etbaal) al Sidonului și soția regelui Ahab (Ahav) al Israelului. După narațiunea biblică, l-a ațâțat pe soțul ei, Ahab, să părăsească cultul lui Iahve și să încurajeze în schimb cultele zeilor Baal și Așera. Izabela i-a prigonit pe prorocii lui Yahve și a fabricat dovezi de blasfemie împotriva unui proprietar nevinovat de pământ care refuzase să-și vândă moșia regelui
Izabela () [Corola-website/Science/335705_a_337034]
-
schimbat de Arhiepiscopia Bucureștilor, iar slujbele în limba bulgară au fost reduse la minimum. În același timp, preotul bulgar Petăr Totev a fost supus la presiuni continue de către Patriarhia Română, primind apeluri telefonice de amenințare și un ultimatum de a părăsi biserica. La 30 mai 2009 preotul bulgar a predat cheile bisericii unei comisii speciale numite de Arhiepiscopia Bucureștilor. Arhiepiscopia Bucureștilor a explicat din nou membrilor comunității bulgare motivele invocate de patriarhul român Daniel pentru preluarea bisericii pe motiv că „biserica
Biserica Sfântul Ilie - Hanul Colței din București () [Corola-website/Science/335703_a_337032]
-
(n. 1967, Rostock) este un jurnalist independent german. a crescut în Republica Democrată Germană, pe care a părăsit-o în 1984. Începând cu anul 1991 a relatat ca jurnalist liber despre țările din Europa Centrală și de Est, concentrându-se pe Ungaria și România, unde a fost corespondent din 1991 până în 2000, lucrând în Budapesta, București, Cluj-Napoca, Brașov
Keno Verseck () [Corola-website/Science/335713_a_337042]
-
în anii 1930. În 1931 a întâlnit-o pe actrița franceză Simone Simon pentru care a turnat un prim film, "Le Chanteur inconnu". În 1935 a turnat un al doilea film cu ea, "Les Yeux noirs". Nathalie Kovanko l-a părăsit pe și s-a înapoiat la ea, în Ucraina. La sfârșitul anilor 1950, s-a instalat în Italia și a realizat mai multe filme italiene.
Victor Tourjansky () [Corola-website/Science/335718_a_337047]
-
fost învestit cu puteri depline pentru organizarea operațiunii care a primit numele de cod "Unternehmen Donnerkeil" (Operațiunea Lovitura de fulger). Operațiunea urma să fie une top secretă, iar Jeschonnek și Galland au trebuit să semneze angajamente secrete mai înainte să părăsească Bârlogul Lupului. Detaliile planului au fost stablite împreună cu colonelul Karl Koller, șeful statului major al Flotei aeriene a 3-a comandată de Hugo Sperrle. Pentru alcătuirea unei forțe suficient de numeroase, a fost nevoie de mobilizarea pentru luptă a unor
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
Ministry și cele trei comandamente RAF - RAF Coastal Command, RAF Bomber Command și RAF Fighter Command - au apreciat greșit că germanii vor dori să se folosească de întunerice pentru partea cea mai lungă și mai periculoasă a călătoriei și vor părăsi portul în timpul zilei. Din acest motiv, cele mai mulgte bombardiere au primit ordin să fie pregătite pentru atacuri nocturne. Traversarea grupului naval german avea să le prindă toatal nepregătite să atace în timpul zilei de 12 februarie. Apărarea de coastă urma
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
dovedit a fi defect. „Stopper” s-a reîntors la bază și a aterizat la 20:40. Un alt avion a decolat spre aceeași zonă de patrulare, ajungând în locație la 22:38. Era deja prea târziu - vasele comandate de Ciliax părăsiseră deja portul. Avionlul Hudson „Line SE” ar fi putut să detecteze flota germană, dar în jurul orei 20:55 radarul de la bord s-a defectat. Echipajul britanic a hotărât la 21:50, după mai multe încercări eșuate de reparare a radarului
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
și Finlay Boyd (14 victorii), au fost trimiși într-o patrulă de recunoaștere. Pilotându-și avioanele Spitfire deasupra Canalului, ei au descoperit grupul de avioane de vânătoare Bf 109, care asigura protecția aeriană a convoiului naval naval. Cei doi au părăsit rapid zona, au păstrat tăcerea radio până la aterizare și au comunicat desoperirea lor doar la aterizare. Ei au identificat poziția navelor inamice la 10:42 și au aterizat la 11:09. Au mai trebuit să treacă încă 16 minute până când
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
și formare, transport. Pe langă contribuția de 500 milioane de Euro pentru proiecte, s-au acordat și reduceri de dobândă la împrumuturi de pește 1.5 miliarde Euro la Bancă Europeană de Investiții (BEI). Când Finlanda, Suedia și Austria au părăsit AELS pentru a adera la UE la 1 ianuarie 1995, Comisia Europeană a preluat responsabilitatea contribuțiilor celor trei state.
Granturile SEE si norvegiene () [Corola-website/Science/335723_a_337052]
-
căderea administrației lui Ibrahim pașa în 1841, șeful local Abd ar-Rahman Amr a reluat în mâinile sale frânele puterii în oraș ca șeic al Hebronului. Din cauza taxelor exorbitante în bani peșin pcare le-a impus, majoritatea evreilor din Hebron au părăsit localitatea si s-au stabilit la Ierusalim. În 1846 guvernatorul otoman (serasker) al Ierusalimului, Kıbrıslı Mehmed Emin Pasha, a organizat o campanie militară împotriva șeicilor rebeli ai Hebronului. Soldații săi au primit permisiunea să jefuiască și ei orașul. Se zvonea
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
construiască cutii și cilindri care să asigure transportul sigur al tezaurului. Castelul a fost închis pentru public, sperându-se că astfel se va asigura secretul operațiunilor. Pregătirea pentru transport a luat mai mult decât se așteptaseră responsabilii polonezi. Tezaurul a părăsit Castelul la două zile după ce Germania declanșase invazia din Polonia. Din fericire, Hans Frank (Guvernatorul general al Poloniei) nu a ordonat atacarea cu prioritate a Castelului Wawel. Acesta a fost cucerit doar după ce tezaurul părăsise deja teritoriul național. Valorile poloneze
Evacuarea Tezaurului național polonez în timpul celui de-al doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/335728_a_337057]
-
așteptaseră responsabilii polonezi. Tezaurul a părăsit Castelul la două zile după ce Germania declanșase invazia din Polonia. Din fericire, Hans Frank (Guvernatorul general al Poloniei) nu a ordonat atacarea cu prioritate a Castelului Wawel. Acesta a fost cucerit doar după ce tezaurul părăsise deja teritoriul național. Valorile poloneze au fost încărcate în diferite mijloace de transport și au fost însoțite Stanislaw Zaleski și Jozef Polkowski, doi curatori de la Castelul Wawel, care cunoșteau foarte bine tezaurul. Tezaurul și însoțitorii acestuia au călătorit spre frontiera
Evacuarea Tezaurului național polonez în timpul celui de-al doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/335728_a_337057]
-
pentru aproximativ două săptămâni. Aici au încercat să găsească un adăpost sigur permanent. Aici au aflat despre eforturile francezilor care încercau să ascundă Colecția de Stat în diferite fabrici. Polonezii au hotărât de aceea să adăpostească tezaurul într-o fabrică părăsită din Aubusson. Acest adăpost nu s-a dovedit unul permanent, după șase săptămâni Zaleski și Polkowski fiind obligați să mute din nou tezaurul datorita atacului german împotriva țărilor Europei Occidentale. În acest moment, curatorii au ajuns la concluzia că singurul
Evacuarea Tezaurului național polonez în timpul celui de-al doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/335728_a_337057]
-
HMS Batory" s-a alăturat unui convoi mai mare, care călătorea sub numele de cod „Peștele”. Acest convoi asigura transportul în mare secret a mai multor valori europene în Canada, unde se considera că vor fi în siguranță. Convoiul a părăsit apele europene pe 4 iulie 1940. "Batory" a ancorat la Halifax, Nova Scotia pe 12 iulie 1940. Tezaurul a intrat în Canada fără plata taxelor vamale, fiind considerat proprietate privată a guvernului polonez. Toate valorile poloneze au fost transferate pe
Evacuarea Tezaurului național polonez în timpul celui de-al doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/335728_a_337057]
-
acestea fuseseră mutate din nou, în locuri necunoscute. Evident, mințeau cu toții. Polkowski sperase că, cerându-le să declare astfel, îl va face și pe Zaleski să păstreze secretul. Atunci când Polkowski a aflat că Fiderkiewicz știa de fapt că bunurile nu părăsiseră de fapt depozitele identificate de guvernul canadian, el a înțeles că Zaleski îl trădase și a hotărât în mare secret să transfere întreaga colecție în alte locuri. Acțiunile lui Polkowski erau cât pe ce să se încheie cu succes. Din
Evacuarea Tezaurului național polonez în timpul celui de-al doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/335728_a_337057]