46,314 matches
-
același timp altele, cum ar fi structura familială și cultura de obediență față de stat. Unii observatori au privit perioada de după înființarea Republicii Populare în 1949, ca o continuare a dinastiilor tradiționale chineze, în timp ce alții au afirmat faptul că mandatul Partidului Comunist a deteriorat bazele culturii chineze, în special prin mișcări politice, cum ar fi Revoluția Culturală din anii 1960, care a distrus multe aspecte tradiționale ale culturii, și au denunțat aceste politici drept „regresive și dăunătore” sau „vestigii ale feudalismului”. Multe
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
promovată și se susținea că puterea bolșevică se sprijină pe voința colectivă a acestor soviete, reprezentând o împlinire a sloganului "Toată puterea - consiliilor muncitorilor". Termenul a fost folosit de către unele mișcări marxist-leniniste și în afara Uniunii Sovietice, exemplu fiind eforturile Partidului Comunist Chinez în Republica Sovietică Chineză imediat înaintea Marșului cel Lung. Bazat pe imaginea bolșevică asupra implicării termenului în viața statului, cuvântul "soviet" s-a extins în mod natural, sau a fost extins ca o consecință la toate grupurile de putere
Soviet () [Corola-website/Science/298173_a_299502]
-
în paginile revistei ""L'Invention collective"", în care pictorii și scriitorii belgieni se străduiesc să pună capăt tăcerii artiștilor din țările afectate de război. Ei se pronunță în mod deschis în favoarea "revoluției proletare". Magritte, de altfel, va adera la partidul comunist belgian în anul 1945, dar se va retrage câteva luni mai târziu. Sub influența atrocităților războiului, Magritte își schimbă stilul, pictând în manieră impresionistă sau expresionistă, fără a se bucura de prea mult succes, revine însă la suprarealism și, în
René Magritte () [Corola-website/Science/298187_a_299516]
-
lui a oferit în 1918 să cedeze Macedonia Pirinului pentru acest scop după Primul Război Mondial, dar Marile Puteri nu au adoptat această idee, pentru că Serbia și Grecia s-au opus. În 1924, Internaționala Comunistă a sugerat ca toate partidele comuniste din Balcani să adopte o platformă de pentru „Macedonia Unită”, dar propunerea a fost respinsă de comuniștii bulgari și greci. ORIM a declanșat un război de insurgență în banovina Vardarului, împreună cu , care a efectuat și atacuri de gherilă împotriva administrației
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
administrații și prezenței armate bulgare. Comisiile erau în mare parte formate din foști membri ai ORIM, dar au participat și unii comuniști, cum ar fi , Strahil Ghigov și . Ca lider al comuniștilor din Macedonia Vardarului, Șatorov a trecut de la Partidul Comunist Iugoslav la și a refuzat să înceapă acțiuni militare împotriva armatei bulgare. Autoritățile bulgare, sub presiunea germană, s-au făcut responsabile de deportarea a peste 7.000 de evrei din Skopje și Bitola. Regimul dur de ocupație i-a încurajat
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
militare împotriva armatei bulgare. Autoritățile bulgare, sub presiunea germană, s-au făcut responsabile de deportarea a peste 7.000 de evrei din Skopje și Bitola. Regimul dur de ocupație i-a încurajat pe mulți macedoneni să sprijine mișcarea de rezistență comunistă a partizanilor conduși de Josip Broz Tito după 1943, și a urmat astfel , forțele germane fiind alungate din Macedonia până la sfârșitul anului 1944. După , trupele bulgare din Macedonia Vardarului, înconjurate de forțele germane s-au luptat să-și facă drum
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
manifestă un interes deosebit pentru România, de care se zice că este indrăgostit. Începând din 1997, Prințul de Wales a vizitat în repetate rânduri România pentru a vedea și a evidenția distrugerea mănăstirilor ortodoxe și a satelor săsești în timpul regimului comunist al lui Nicolae Ceaușescu. Prin fundația "Mihai Eminescu Trust" din Londra, Charles se implică în păstrarea patrimoniului cultural românesc. Fundația a fost creată în octombrie 1989, când Charles a aflat de planurile lui Ceaușescu de a „sistematiza” 8.000 de
Charles, Prinț de Wales () [Corola-website/Science/298189_a_299518]
-
apoi ca fondator și prim comandant al Armatei Roșii și Comisar al poporului pentru apărare. A fost de asemenea membru fondator al Politburo-ului. În urma luptei pentru putere cu Iosif Vissarionovici Stalin din anii 1920, Troțki a fost exclus din Partidul Comunist și deportat din Uniunea Sovietică. A fost în cele din urmă asasinat în Mexic de un agent sovietic. Ideile lui Troțki formează bazele teoriei comuniste cunoscute sub numele de troțkism. Data nașterii sale conform calendarului gregorian este 7 noiembrie - aceiași
Lev Davidovici Troțki () [Corola-website/Science/298198_a_299527]
-
pentru putere cu Iosif Vissarionovici Stalin din anii 1920, Troțki a fost exclus din Partidul Comunist și deportat din Uniunea Sovietică. A fost în cele din urmă asasinat în Mexic de un agent sovietic. Ideile lui Troțki formează bazele teoriei comuniste cunoscute sub numele de troțkism. Data nașterii sale conform calendarului gregorian este 7 noiembrie - aceiași zi cu a izbucnirii Revoluției ruse din 1917. După ce calendarul iulian a fost înlocuit în 1918, data decesului se exprimă folosind calendarul gregorian. S-a
Lev Davidovici Troțki () [Corola-website/Science/298198_a_299527]
-
a editat ziarul social-democrat "Pravda" ("Adevărul"), care era introdus prin contrabandă în Rusia. A fost unul dintre numeroasele ziare revoluționare ruse care au purtat același nume și nu a avut nici o legătură cu ziarul oficial de mai târziu al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, "Pravda". Cum se apropia războiul, Troțki s-a mutat în Elveția neutră, iar mai apoi în Franța. A fost expulzat din Franța și trăia în orașul nord-american New York, când în februarie 1917 a izbucnit Revoluția rusă și
Lev Davidovici Troțki () [Corola-website/Science/298198_a_299527]
-
special în problema Testamentului politic al lui Lenin care cerea îndepărtarea lui Stalin, Troțki a pierdut orice șansă să -l învingă pe Stalin care, sprijinit de Lev Kamenev și de Grigori Zinoviev, a fost în stare să preia controlul Partidului Comunist. Troțki și susținătorii săi au format Opoziția de stânga, care a luptat în interiorul Partidului Comunist câțiva ani împotriva conducerii lui Stalin și a platformei sale politice. Troțki a emis teoria 'revoluției permanente' într-o perpectivă internaționalistă, ceea ce era într-un
Lev Davidovici Troțki () [Corola-website/Science/298198_a_299527]
-
pierdut orice șansă să -l învingă pe Stalin care, sprijinit de Lev Kamenev și de Grigori Zinoviev, a fost în stare să preia controlul Partidului Comunist. Troțki și susținătorii săi au format Opoziția de stânga, care a luptat în interiorul Partidului Comunist câțiva ani împotriva conducerii lui Stalin și a platformei sale politice. Troțki a emis teoria 'revoluției permanente' într-o perpectivă internaționalistă, ceea ce era într-un contrast evident cu politica lui Stalin de construire a 'socialismului într-o singură țară'. El
Lev Davidovici Troțki () [Corola-website/Science/298198_a_299527]
-
industrializarea rapidă a economiei și abandonarea Noii Politici Economice (NEP), în vreme ce Stalin, aliat cu Buharin, aducea argumente pentru o industrializare graduală și pentru continuarea NEP. Această luptă politică s-a încheiat înfrângerea lui Troțki și cu excluderea lui din Partidul Comunist (12 noiembrie 1927). Astfel, Stalin a rămas conducătorul de necontestat al Uniunii Sovietice. Troțki a fost deportat în Kazahstan la Alma Ata pe 31 ianuarie 1928. A fost exilat din Uniunea Sovietică în 1929. După înfrângerea lui Troțki, Stalin i-
Lev Davidovici Troțki () [Corola-website/Science/298198_a_299527]
-
instalațiile militare. Televiziunea a funcționat în Floreasca până în anul 1968, când s-a mutat în actualul sediu din Calea Dorobanților. Un al doilea canal a apărut în 1968. Emisia sa a fost suspendată în 1985 și repornită după căderea regimului comunist. În 1985, programul TVR a fost limitat la doar 2 ore pe zi, emisiunile fiind în cea mai mare parte dedicate cultului personalității lui Nicolae și Elenei Ceaușescu. Ulterior programul s-a mai mărit cu o oră. Decembrie 1989 a
Societatea Română de Televiziune () [Corola-website/Science/298194_a_299523]
-
începând din acel moment, și se crede că incidentul a contribuit la atacurile cerebrale de mai târziu. În martie 1919, Lenin și veteranii bolșevici s-au întâlnit cu revoluționarii socialiști din întreaga lume și au format Internaționala Comunistă. Membrii Internaționalei Comuniste, inclusiv Lenin și bolșevicii, s-au deprins din mai larga mișcare socialistă. Din acel moment ei au fost cunoscuți cu numele de comuniști. În Rusia, Partidul Bolșevic a fost redenumit „Partidul Comunist Rus (Bolșevicii)”, care a devenit mai apoi Partidul
Vladimir Ilici Lenin () [Corola-website/Science/298197_a_299526]
-
lume și au format Internaționala Comunistă. Membrii Internaționalei Comuniste, inclusiv Lenin și bolșevicii, s-au deprins din mai larga mișcare socialistă. Din acel moment ei au fost cunoscuți cu numele de comuniști. În Rusia, Partidul Bolșevic a fost redenumit „Partidul Comunist Rus (Bolșevicii)”, care a devenit mai apoi Partidul Comunist al Uniunii Sovietice. În această perioadă, în toată Rusia se desfășura cu furie un război civil. Un mare număr de forțe politice și sprijinitorii acestora au luat armele în mâini pentru
Vladimir Ilici Lenin () [Corola-website/Science/298197_a_299526]
-
inclusiv Lenin și bolșevicii, s-au deprins din mai larga mișcare socialistă. Din acel moment ei au fost cunoscuți cu numele de comuniști. În Rusia, Partidul Bolșevic a fost redenumit „Partidul Comunist Rus (Bolșevicii)”, care a devenit mai apoi Partidul Comunist al Uniunii Sovietice. În această perioadă, în toată Rusia se desfășura cu furie un război civil. Un mare număr de forțe politice și sprijinitorii acestora au luat armele în mâini pentru a sprijini, respectiv pentru a răsturna guvernul. Deși în
Vladimir Ilici Lenin () [Corola-website/Science/298197_a_299526]
-
Polono-Rus a început în 1919. Lenin a văzut Polonia ca pe un pod pe care Armata Roșie trebuia să-l traverseze pentru a face legătura dintre "Revoluția Rusă" și sprijinitorii comuniști din "Revoluția Germană", pentru a acorda ajutor altor mișcări comuniste din Europa Occidentală. Aceste planuri au fost însă abandonate după înfrângerea din bătălia de la Varșovia și pacea cu Polonia a fost semnată în 18 martie 1921, la Riga. Anii lungi de război și-au pus pecetea pe Rusia și, într-
Vladimir Ilici Lenin () [Corola-website/Science/298197_a_299526]
-
lui Konstantin Cernenko. Gorbaciov a instituit o serie de reforme politice cunoscute sub numele de "glasnost"; acestea includeau democratizarea, relaxarea cenzurii și a represiunii politice, reducând puterile KGB-ului. Reformele au fost gândite să doboare rezistența elementelor conservatoare din Partidul Comunist al Uniunii Sovietice la inițiativele economice novatoare ale lui Gorbaciov. Ca urmare a acestor reforme, multe alarmante pentru conservatorii partidului, au fost introduse alegeri competitive pentru posturile de conducere (pentru oamenii din interiorul Partidului Comunist). Dar relaxarea cenzurii și încercarea
Istoria Uniunii Sovietice (1985-1991) () [Corola-website/Science/298213_a_299542]
-
rezistența elementelor conservatoare din Partidul Comunist al Uniunii Sovietice la inițiativele economice novatoare ale lui Gorbaciov. Ca urmare a acestor reforme, multe alarmante pentru conservatorii partidului, au fost introduse alegeri competitive pentru posturile de conducere (pentru oamenii din interiorul Partidului Comunist). Dar relaxarea cenzurii și încercarea de a crea o mai mare deschidere politică au avut efectul neașteptat de redeșteptare a sentimentelor anti-rusești și naționaliste, care fuseseră îndelung ținute sub control în republicile constituente. Pe durata anilor `80 s-au auzit
Istoria Uniunii Sovietice (1985-1991) () [Corola-website/Science/298213_a_299542]
-
care a distrus, până în cele din urmă, Uniunea Sovietică. La 15 februarie 1989, forțele sovietice au terminat retragerea din Afghanistan. Uniunea Sovietică a continuat să sprijine Republica Democratică Afghanistan cu un ajutor substanțial până la sfârșitul anului 1991. În 1989, guvernele comuniste ale sateliților Uniunii Sovietice au fost răsturnate unul câte unul, fără să se întâmpine rezistența notabilă a Moscovei. De la sfârșitul anilor `80, procesul de deschidere și de democratizare a început să scape de sub control și a mers mult mai departe
Istoria Uniunii Sovietice (1985-1991) () [Corola-website/Science/298213_a_299542]
-
procesul de deschidere și de democratizare a început să scape de sub control și a mers mult mai departe decât ar fi intenționat Gorbaciov. Relaxarea cenzurii a avut ca rezultat pierderea de sub control a mijloacelor de informare în masă de către Partidul Comunist. Mai mult, spre jena autorităților, media a început să arate gravele probleme economice și sociale cărora guvernul sovietic le negase îndelung existența și le mușamalizase. Probleme precum cea a lipsei de locuințe, a alcoolismului, a poziției de calitatea a doua
Istoria Uniunii Sovietice (1985-1991) () [Corola-website/Science/298213_a_299542]
-
naționaliștii au preluat conducerea. Cum Gorbaciov a slăbit sistemul intern de represiune, puterea guvernului central de la Moscova de a-și impune voința în republicile constituente ale URSS-ului a fost subminată semnificativ. Pe 7 februarie 1990, Comitetul Central al Partidului Comunist Sovietic a fost de acord să renunțe la monopolul puterii. Republicile constituente ale URSS au început să-și impună suveranitatea națională, începând cu guvernul central, „războiul legilor”, război în care guvernele republicilor constituente au respins toată legislația unională acolo unde
Istoria Uniunii Sovietice (1985-1991) () [Corola-website/Science/298213_a_299542]
-
structură de putere unională sau rusească nu a mai ascultat de comanda sa. Pe perioada toamnei anului 1991 guvernul rusesc a preluat ministerele unionale unul câte unul. În noiembrie 1991, președintele rus Boris Elțîn a dat un decret interzicând Partidul Comunist din Uniunea Sovietică pe tot întinsul republicii. După lovitura de stat, republicile au accelerat procesul obținerii independenței, afirmându-și suveranitatea una câte una. Pe 6 septembrie 1991, guvernul sovietic a recunoscut independența celor trei state baltice. Pe 1 decembrie 1991
Istoria Uniunii Sovietice (1985-1991) () [Corola-website/Science/298213_a_299542]
-
a abrogat declarația din 1922 care stabilea în mod oficial existența URSS. Până la sfârșitul anului, toate instituțiile oficiale sovietice își încetaseră activitatea. Cele patru elemente principale ale sistemului sovietic erau: ierarhia sovietelor, federalismul etnic, socialismul de stat și dominația Partidului Comunist. Programul gorbaciovist de "perestroika" a produs efecte rapide și neașteptate, care au doborât sistemul. Gorbaciov a creat, cu succes, o coaliție de lideri politici sprijinitori ai reformelor și a creat noi arene și baze ale puterii. Prin folosirea reformelor structurale
Istoria Uniunii Sovietice (1985-1991) () [Corola-website/Science/298213_a_299542]