44,692 matches
-
1970), Nebula și Locus (1972), iar al doilea, "Inginerii Lumii Inelare", a fost nominalizat la premiile Hugo și Locus (1981). Seria cuprinde patru romane, precum și un ghid al Lumii Inelare, scris în 1994 în colaborare cu Kevin Stein: În introducerea "Inginerilor Lumii Inelare", Niven declară că nu intenționa să creeze o serie, dar reacția fanilor după apariția primului roman, "Lumea Inelară", l-a convins să își revizuiască opinia. Cartea a devenit repede foarte populară, fiind apreciată de însuși Freeman Dyson, cel
Lumea Inelară (serie) () [Corola-website/Science/322569_a_323898]
-
ar lovi cu suficientă energie cinetică ar putea deforma podeaua Lumii Inelare, creând o gaură; în realitate, un asteroid numit de localnici "Pumnul-lui-Dumnezeu" a creat o asemenea gaură (înaintea evenimentelor prezentate în roman), dând naștere unei formațiuni similare unui munte. Inginerii Lumii Inelare foloseau un dispozitiv, numit pe limba lor "cziltang brone", pentru a trece prin "scrith", din vidul spațioporturilor lor către suprafașa locuibilă a Lumii Inelare. Compoziția fizică a "scrithului" nu este clară, dar pare a prezenta caractericile unui metal
Lumea Inelară (serie) () [Corola-website/Science/322569_a_323898]
-
eficient pentru o șarjă de cavalerie. Există unele dispute privind cursul șanțului la vremea bătăliei. Unele relatări contemporane sugerează că el nu exista în flancul drept al regaliștilor. Pe de altă parte, un plan cvasicontemporan al dispunerii regaliștilor, realizat de inginerul lui Rupert, Bernard de Gomme, arată șanțul în aliniamentul său actual. Este în general acceptat că șanțul era cel puțin un obstacol mai puțin semnificativ în partea dreaptă a regaliștilor. Flancul stâng al regaliștilor era comandat de Lord Goring. El
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
(n. 3 ianuarie 1916, Romani, județul Vâlcea, d. 23 iulie 1990, București) a fost o scriitoare, publicistă și traducătoare română. Fiica Leliei (născută Orleanu) și a lui Constantin Marinescu, inginer silvic. Urmează școala primară (1922 1926); liceul (primele două clase) în același oraș (Râmnicu Vâlcea), apoi la Constanța unde susține bacalaureatul în 1933. Urmează Facultatea de Litere și Filosofie a Universității. București (1933 - 1938; licența cu monografia comunei Broșteni - Vâlcea
Ada Orleanu () [Corola-website/Science/322602_a_323931]
-
(1 iulie 1872 - 2 august 1936) a fost un aviator francez, inventator și inginer. În 1909, el a efectuat primul zbor complet deasupra unei întinderi mari de apă într-un aparat mai greu decât aerul, când a traversat Canalul Mânecii. Pentru această realizare el a primit un premiu de lire (5.000 dolari; SUA 1910
Louis Blériot () [Corola-website/Science/322615_a_323944]
-
numeroși meșteșugari, precum și avântul demografic vor determina ca la 1765, în centrul așezării să se contureze o stradă principală mai largă, viitorul Bulevard. Construirea noii fortărețe, aflată pe malul sudic al Mureșului, a marcat adânc istoria orașului. O echipă de ingineri militari condusă de Ferdinand Philipp Harsch a proiectat cetatea în stil Vauban-Tenaille. Lucrările au durat peste 20 de ani (1763 - 1783) și s-au efectuat de mii de șerbi. Încă din secolul al XVIII-lea, locuitorii Aradului au încercat să
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
seriale de comedie. A apărut în mai multe filme, dintre care Blades of Glory, sau The Promotion. S-a născut la Fort Wayne, Indiana, dar a crescut într-o suburbie a Manchesterului, St. Louis, Missouri. Este fiica lui Jim, un inginer, și a lui Anne, o profesoară de istorie. Mai are o soră mai mică, care și ea la rândul ei este profesoară. A gustat pentru prima oară din această meserie la vârsta de șase ani, atunci când a participat la un
Jenna Fischer () [Corola-website/Science/322678_a_324007]
-
în umbra unui "om celebru". Observând că tendința apare la ambele genuri, ea se întreabă de ce se folosește mereu titulatura "sindromul fiului omului celebru" și niciodată aceea de "sindromul fiicei omului celebru". Fratele ei este, la fel ca tatăl lor, inginer, ajutând-o cu detalii tehnice la scrierea cărții "Falling Free". În prezent, Bujold trăiește în Minnesota, are doi copii și este divorțată. Lois Bujold a scris trei cărți ("Cioburi de onoare", "The Warrior's Apprentice" și "Ethan of Athos") înainte
Lois McMaster Bujold () [Corola-website/Science/322693_a_324022]
-
la "École polytechnique" (Școala politehnică]. În 1799, în Passy, Gay-Lussac este avansat colonel și dă meditații de matematică pentru a câștiga un venit suplimentar, în afară de solda pe care o primea. După trei ani de la intrarea în școală, iese cu calificarea inginer de poduri și drumuri. În timpul cursurile de chimie practică și aplicată în arte, Gay-Lussac a fost remarcat de către Claude Louis Berthollet. Astfel, începând cu anul 1800 este preparatorul lui, renunțând la funcția de colonel adjunct; în 1802 descoperă faptul că
Joseph Louis Gay-Lussac () [Corola-website/Science/322682_a_324011]
-
largă în diferite industrii (aerospațială, de automobile etc.), soluții cu aplicare largă în întreprinderi (PDM, ERP, SCM etc.), module de aplicații (CAD, CAM, CAE etc.). Faza finală a ciclului de viață implică managementul informațiilor asupra service-ului, oferind clienților și inginerilor din service informații suport pentru reparații și mentenanță, precum și informații referitoare la gestionarea deșeurilor și reciclare. Aceasta implică instrumente software ca de exemplu "MRO" ("Maintenance, Repair and Overhaul" -în traducere: Mentenanța, Reparații și Revizii generale). Una dintre funcțiunile software MRO
Managementul ciclului de viață al produsului () [Corola-website/Science/322695_a_324024]
-
(n. 17 octombrie 1833 - d. 11 noiembrie 1886) a fost un fiziolog și politician francez. Născut la Auxerre, se înscrie inițial la Școala Tehnică din Paris cu intenția să devină inginer, dar abandonează cursurile și obține un doctorat în drept în 1857. Sub influența unui zoolog celebru al vremii, Louis Pierre Gratiolet (1815-1865), este interesat de fiziologie, devine student al lui Claude Bernard, unul dintre cei mai mari fiziologi din secolul
Paul Bert () [Corola-website/Science/322737_a_324066]
-
Mân...”, care a fost difuzat într-un format reeditat că al treilea episod al seriei, a folosit doar personajul Spock din episodul pilot „The Cage” și a introdus pe William Shatner în rolul căpitanului Kirk, pe James Doohan în rolul inginerului șef Scotty și pe George Takei în rolul fizicianului (mai tarziu, timonier) Sulu. DeForest Kelley și Nichelle Nichols se alătură echipajului ca ofițer medical dr. McCoy și ofițer de comunicații Uhura în „The Mân Trap”, primul episod difuzat al seriei
Lista episoadelor din Star Trek: Seria originală () [Corola-website/Science/322752_a_324081]
-
(n. 13 decembrie 1960, Ploiești, Prahova) este un politician român, membru al PSD. s-a născut la 13 decembrie 1960, în Ploiești, Prahova. A absolvit Facultatea de Aeronave București (1985). A urmat „Colegiul Național de Apărare” (2008). A fost inginer la Întreprinderea de Construcții Aeronautice Brașov (1985-1991) și la Institutul de Cercetări Aerospațiale M.Ap.N., Crângu lui Boț (1991-1992). Înainte să se înscrie în PSD, în 2000, Daniel Savu a fost ofițer, Serviciul Român de Informații Prahova (1992-1999).. În perioada 1999-2000
Daniel Savu () [Corola-website/Science/322836_a_324165]
-
pe care l-a câștigat la 11 iulie 1970. A fost căsătorită de trei ori, primul ei soț este fostul model masculin Butch James. Al doilea soț muzicianul Corky Stroman, cu care are o fiică, Sasha. Al treilea soț este inginerul cubanez Frank Cue.
Marisol Malaret () [Corola-website/Science/322840_a_324169]
-
desemnat ca reprezentant al civililor la MApN, din partea Frontului Salvării Naționale. După ce a absolvit Facultatea de Energetică, Secția de Electroenergetică, a fost repartizat la CIC Valea Călugărească de unde, după cei trei ani de stagiu a fost transferat la UCECOM, ca inginer energetic șef. Din 1979 până în 1987 a fost inginer proiectant la Institutul de Studii și Proiectări Hidroenergetice, ajungând către final șef de proiect pe partea electrică a hidrocentralelor. În martie 1987 i s-a desfăcut contractul de muncă, pe motiv
Mihail Montanu () [Corola-website/Science/322863_a_324192]
-
Salvării Naționale. După ce a absolvit Facultatea de Energetică, Secția de Electroenergetică, a fost repartizat la CIC Valea Călugărească de unde, după cei trei ani de stagiu a fost transferat la UCECOM, ca inginer energetic șef. Din 1979 până în 1987 a fost inginer proiectant la Institutul de Studii și Proiectări Hidroenergetice, ajungând către final șef de proiect pe partea electrică a hidrocentralelor. În martie 1987 i s-a desfăcut contractul de muncă, pe motiv că avea rude în străinătate, pe sora sa, plecată
Mihail Montanu () [Corola-website/Science/322863_a_324192]
-
apoi la șantierul Montaj Instalații Automatizări Punere în Funcțiune, cu sediul lângă CET Sud. A lucrat acolo până în 1988, apoi a fost trimis să ajute la verificarea proiectelor de montaj la Cernavodă. În septembrie 1989 a revenit în București, ca inginer proiectant la CET Progresul, în cartierul Berceni. În 22 decembrie 1989, în clădirea CC al PCR, între orele 13.00-13.30, în studioul TV de la Comitetul Central, s-au întâlnit Petre Roman și care au hotărât să compună textul unei
Mihail Montanu () [Corola-website/Science/322863_a_324192]
-
Aristide Traian Teodorescu (n. la 18 septembrie 1924 în București, d. la 7 iulie 2010 în București a fost un inginer hidrotehnician român care a făcut parte din echipa de pionerat, pentru România, în această disciplină. A colaborat la realizarea Planului Național de Amenajare a Apelor din România prin proiectarea schemelor de amenajare complexă a mai multor sisteme hidrotehnice, precum și a
Aristide Teodorescu () [Corola-website/Science/322002_a_323331]
-
Politehnice din București pe care a absolvit-o în 1948 specializându-se în domeniul hidrotehnicii, domeniu spre care a fost îndreptat de profesorii Dorin Pavel și Cristea Mateescu. După absolvirea Politehnicii, s-a angajat la antrepriza Aurel Ioanovici, lucrând ca inginer pe șantierul microhidrocentralei de la Zărnești, avându-l ca șef și îndrumător pe Radu Prișcu. În vara anului 1949, la chemarea profesorului Dorin Pavel, Aristide Teodorescu s-a transferat la Institut de Studii și Proiectări Energetice (ISPE) din București înființat pentru
Aristide Teodorescu () [Corola-website/Science/322002_a_323331]
-
la Institut de Studii și Proiectări Energetice (ISPE) din București înființat pentru elaborarea documentațiilor tehnice ale centralelor electrice și rețelelor de distribuție prevăzute în Planul de Electrificare. În domeniul hidroenergetic, acest institut a reușit să atragă un grup de tineri ingineri, aparținând aceleiași generații, entuziaști și bine pregătiți, care, sub îndrumarea profesorilor Dorin Pavel și Cristea Mateescu au a constituit nucleul tehnic prin care a elaborat primele proiecte pentru centralele hidroelectrice și lucrările hidrotehnice aferente. Inginerului Aristide Teodorescu a primit însărcinarea
Aristide Teodorescu () [Corola-website/Science/322002_a_323331]
-
atragă un grup de tineri ingineri, aparținând aceleiași generații, entuziaști și bine pregătiți, care, sub îndrumarea profesorilor Dorin Pavel și Cristea Mateescu au a constituit nucleul tehnic prin care a elaborat primele proiecte pentru centralele hidroelectrice și lucrările hidrotehnice aferente. Inginerului Aristide Teodorescu a primit însărcinarea de șef de proiect pentru barajul și hidrocentrala Gureni de pe Râul Mare prima lucrare ce trebuia promovată pentru amenajarea hidroenergetica a barajului Râul Mare. De asemenea, a fost direct implicat în elaborarea primului plan de
Aristide Teodorescu () [Corola-website/Science/322002_a_323331]
-
hidroelectrica a fluviului Dunărea. Printre primele amenajări hidroenergetice a caror execuție a fost promovată imediat a fost centrală hidroelectică Sadu V (Sibiu), de pe râul Sadu. Pe lângă funcția de șef de proiect al lucrării, Aristide Teodorescu a îndeplinit și sarcina de inginer îndrumător a execuției, coordonând grupul de proiectanți de pe șantier. În perioada 1957 - 1960, recomandat de bună pregătire profesională și de experiența acumulată anterior în proiectarea și execuția de lucrări hidrotehnice, a activat în cadrul Comitetului de Stat al Apelor, instituție nou
Aristide Teodorescu () [Corola-website/Science/322002_a_323331]
-
resurselor de apă și contribuția să nemijlocita în stabilirea conținutului acestora și a numeroaselor normative de elaborare. Mărturisea că planurile de ameajare complexă a apelor au constituit domeniul preferat al activității lui. După anul 1960 până la pensionare a activat ca inginer șef de proiect complex și consilier în cadrul Institutului pentru Planuri de Amenajare și Construcții Hidrotehnice (IPACH), transformat ulterior în Institutul de Cercetări și Proiectări pentru Gospodărirea Apelor (ICPGA) revenind astfel la activități direct productive. În cadrul ICPGA - București, și-a adus
Aristide Teodorescu () [Corola-website/Science/322002_a_323331]
-
de 9,8 milioane m. Pentru evacuarea apelor mari, barajul este prevăzut cu un deversor pâlnie cu o capacitate de 132 m/s. Este de remarcat că primele deversoare de tip pâlnie ale barajelor din România au fost proiectate de inginerul Aristide Teodorescu. De la baraj, pornește o aducțiune din tuburi de beton precomprimat de 1000 mm diametru și 8 km lungime, care ajunge la stația de pompare din Copșa Mică a sistemului de alimentare cu apă. Barajul Măneciu, amplasat pe râul
Aristide Teodorescu () [Corola-website/Science/322002_a_323331]
-
un baraj de anrocamente , etanșat cu mască amonte din plăci de beton armat . Concepția aparține ing. Aristide Teodorescu ; finalizarea proiectului de execuție și a execuției lucrării, s-a făcut însă după pensionarea să. Pentru activitatea sa direct productivă în proiectare, inginerul Aristide Teodorescu a primit următoarele distincții: decernata în 2003. la împlinirea a 75 de ani de activitate a Comitetului Român al Marilor Baraje. -Diplomă de Onoare comferita post mortem de Guvernul Romaniei-jud. Prahova, în iunie 2011, la împlinirea a 40
Aristide Teodorescu () [Corola-website/Science/322002_a_323331]