47,696 matches
-
mereu vizibilă pe cerul de noapte. Crucea Sudului este uneori confundată cu Crucea falsă. Crucea Sudului are o formă de zmeu, si mai are o a cincea stea (ε Cruciș). Crucea falsă este în formă de diamant, are doar patru stele și nu are cele două stele proeminențe prezente la Crucea Sudului. Acrux (alfa Cruciș) este cea mai strălucitoare stea din constelație. Cu o magnitudine aparentă de 0.77, este pe locul 22 pe lista celor mai luminoase stele. Acrux este
Crucea Sudului (constelație) () [Corola-website/Science/306231_a_307560]
-
Crucea Sudului este uneori confundată cu Crucea falsă. Crucea Sudului are o formă de zmeu, si mai are o a cincea stea (ε Cruciș). Crucea falsă este în formă de diamant, are doar patru stele și nu are cele două stele proeminențe prezente la Crucea Sudului. Acrux (alfa Cruciș) este cea mai strălucitoare stea din constelație. Cu o magnitudine aparentă de 0.77, este pe locul 22 pe lista celor mai luminoase stele. Acrux este o stea binara, compusă din două
Crucea Sudului (constelație) () [Corola-website/Science/306231_a_307560]
-
doar patru stele și nu are cele două stele proeminențe prezente la Crucea Sudului. Acrux (alfa Cruciș) este cea mai strălucitoare stea din constelație. Cu o magnitudine aparentă de 0.77, este pe locul 22 pe lista celor mai luminoase stele. Acrux este o stea binara, compusă din două supergigante fierbinți albastre, α1 Cru (magnitudinea 1.4) și α2 Cru (magnitudine 1.9). La o distanță de 320 ani-lumină de noi, ele sunt 25 000 și 16 000 de ori mai
Crucea Sudului (constelație) () [Corola-website/Science/306231_a_307560]
-
nu are cele două stele proeminențe prezente la Crucea Sudului. Acrux (alfa Cruciș) este cea mai strălucitoare stea din constelație. Cu o magnitudine aparentă de 0.77, este pe locul 22 pe lista celor mai luminoase stele. Acrux este o stea binara, compusă din două supergigante fierbinți albastre, α1 Cru (magnitudinea 1.4) și α2 Cru (magnitudine 1.9). La o distanță de 320 ani-lumină de noi, ele sunt 25 000 și 16 000 de ori mai luminoase decât Soarele și
Crucea Sudului (constelație) () [Corola-website/Science/306231_a_307560]
-
știe doar că acestea au o perioadă de revoluție de 76 de zile, fiind o distanță între ele de mai puțin de 1 UA. Mimosa (beta Cruciș), cu magnitudinea de 1.25, este o giganta albastră. Este, de asemenea, o stea variabilă de tip Beta Cephei, cu o magnitudine care variază între 1.23 și 1.31. Mimosa este o stea dublă. Cele două stele au o perioadă de revoluție de 5 ani, dar nu pot fi distinse la telescop. Gacrux
Crucea Sudului (constelație) () [Corola-website/Science/306231_a_307560]
-
puțin de 1 UA. Mimosa (beta Cruciș), cu magnitudinea de 1.25, este o giganta albastră. Este, de asemenea, o stea variabilă de tip Beta Cephei, cu o magnitudine care variază între 1.23 și 1.31. Mimosa este o stea dublă. Cele două stele au o perioadă de revoluție de 5 ani, dar nu pot fi distinse la telescop. Gacrux (gamma Cruciș), magnitudine 1.59, este o giganta roșie, de 113 de ori mai mare decât Soarele, a 24-a
Crucea Sudului (constelație) () [Corola-website/Science/306231_a_307560]
-
Mimosa (beta Cruciș), cu magnitudinea de 1.25, este o giganta albastră. Este, de asemenea, o stea variabilă de tip Beta Cephei, cu o magnitudine care variază între 1.23 și 1.31. Mimosa este o stea dublă. Cele două stele au o perioadă de revoluție de 5 ani, dar nu pot fi distinse la telescop. Gacrux (gamma Cruciș), magnitudine 1.59, este o giganta roșie, de 113 de ori mai mare decât Soarele, a 24-a cea mai strălucitoare stea
Crucea Sudului (constelație) () [Corola-website/Science/306231_a_307560]
-
gamma Cruciș), magnitudine 1.59, este o giganta roșie, de 113 de ori mai mare decât Soarele, a 24-a cea mai strălucitoare stea de pe cer. delta Cruciș (magnitudinea 2.79) și eta Cruciș (magnitudinea 3.59) sunt alte două stele mai strălucitoare ale acestei constelații.
Crucea Sudului (constelație) () [Corola-website/Science/306231_a_307560]
-
Iepurele (pe latinește, Lepus) este o constelație din emisfera sudică apropiată de ecuatorul ceresc. Constelația Iepurele poate fi văzută chiar sub Orion, sub cele două stele sudice - Rigel și Saiph - ale acestuia. Iarna constelația - văzută din zona noastră - se află destul de sus deasupra orizontului. Două dintre stelele sale - α Lep (Arneb) și β Lep (Nihal) - au o magnitudine aparentă mai mică de 3. În Iepurele se
Iepurele (constelație) () [Corola-website/Science/306235_a_307564]
-
constelație din emisfera sudică apropiată de ecuatorul ceresc. Constelația Iepurele poate fi văzută chiar sub Orion, sub cele două stele sudice - Rigel și Saiph - ale acestuia. Iarna constelația - văzută din zona noastră - se află destul de sus deasupra orizontului. Două dintre stelele sale - α Lep (Arneb) și β Lep (Nihal) - au o magnitudine aparentă mai mică de 3. În Iepurele se găsește și roiul stelar globular trecut în Catalogul Messier cu denumirea M79. Iepurele este o constelație veche. Astronomii egipteni o considerau
Iepurele (constelație) () [Corola-website/Science/306235_a_307564]
-
Corbul (pe numele ei latin - Corvus) este o mică constelație din emisfera sudică. Corbul se află în partea de nord a constelației Hidra de care este și legată mitologic. Cele mai luminoase 4 stele (γ, β, δ și ε Crv) ale ei, care au o magnitudine aparentă între 2,5 și 3, formează un asterism , cu forma de trapez neregulat, ușor identificabil cu ochiul liber în sudul celei mai luminoase stele din Fecoiara - α
Corbul (constelație) () [Corola-website/Science/306230_a_307559]
-
mai luminoase 4 stele (γ, β, δ și ε Crv) ale ei, care au o magnitudine aparentă între 2,5 și 3, formează un asterism , cu forma de trapez neregulat, ușor identificabil cu ochiul liber în sudul celei mai luminoase stele din Fecoiara - α Virginis (Spica) . Acest asterism este cunoscut ca „Brigantina Spicăi” sau - simplu - „Vela”, γ și δ Crv aflându-se pe aceeași linie cu Spica. Cel mai bun timp pentru observare din Europa este primăvară, în lunile martie și
Corbul (constelație) () [Corola-website/Science/306230_a_307559]
-
că rezoluția unghiulară (unghiul cel mai mic, sau puterea separatoare cea mai mare pentru care două obiecte să fie văzute distinct) va fi limitată doar de difracție, nu și de turbulențele atmosferice de pe Pământ, care dau efectul de sclipire al stelelor. Telescoapele de pe Pământ sunt limitate la rezoluții de 0,5 - 1,0 secunde de arc, prin comparație cu rezoluția teoretică limitată doar de difracție, de 0,1 secunde de arc pentru un telescop cu o oglindă de 2,5 m
Telescopul spațial Hubble () [Corola-website/Science/306181_a_307510]
-
Orbiting Astronomical Observatory" ("OAO") - Observator astronomic orbital. Primului Observator astronomic orbital i s-a stricat bateria după numai 3 zile, iar ca urmare misiunea spațială a trebuit terminată. A fost urmat de Observatorul astronomic orbital nr. 2, care a observat stelele și galaxiile în ultraviolet, de la lansarea lui din 1968 până în 1972, mult peste durata de viață estimată. Misiunile Observatoarelor astronomice orbitale au demonstrat rolul important al telescoapelor spațiale în astronomie, iar în 1968 NASA a planificat construirea de telescoape spațiale
Telescopul spațial Hubble () [Corola-website/Science/306181_a_307510]
-
de Agenția Spațială Europeană în timp ce spectrograful pentru obiecte neclare a fost construit de Corporația Martin Marietta. Ultimul instrument era Fotometrul de mare viteză, proiectat și construit la Universitatea Madison Wisconsin. A fost optimizat pentru lumina vizibilă și în ultraviolet a stelelor variabile și altor obiecte astronomice care variază în strălucire. Putea efectua până la 100 000 de măsurători pe secundă cu un fotometru (astronomic) cu o acuratețe de aproximativ 2% sau mai bună. Sistemul de direcție a Telescopului spațial Hubble putea fi
Telescopul spațial Hubble () [Corola-website/Science/306181_a_307510]
-
11 mai 2009. Hubble a ajutat la rezolvarea unor vechi probleme din astronomie, și a furnizat date care au necesitat elaborarea de noi teorii care să le explice. Printre primele misiuni efectuate a fost cea de măsurare a distanțelor până la stelele variabile numite "cefeide" cu mai mare precizie decât fusese măsurată înainte, dând o mai mare precizie aproximării constantei Hubble, măsura vitezei de extindere a universului, care la rândul ei este legată de vârsta sa. Înainte de lansarea lui Hubble, estimările constantei
Telescopul spațial Hubble () [Corola-website/Science/306181_a_307510]
-
fost folosit și pentru a studia obiecte aflate în regiunile îndepărtate ale Sistemului Solar, inclusiv planetele pitice Pluto și Eris. Alte mari descoperiri realizate datorită datelor de la Hubble includ discurile proto-planetare din Nebuloasa Orion; dovezi ale prezenței planetelor extrasolare în jurul stelelor similare cu Soarele; și corespondentele în lumină vizibilă ale încă misterioaselor explozii de raze gamma. Un rezultat unic al telescopului Hubble îl constituie imaginile "Hubble Deep Field" și "Hubble Ultra Deep Field", care au utilizat sensibilitatea lui Hubble în domeniul
Telescopul spațial Hubble () [Corola-website/Science/306181_a_307510]
-
de Charles de Gaulle, Zhou En Lai, Mohammad Reza Pahlavi Aryamer - șahinșahul Iranului, Nichita Sergheevici Hrusciov, Cevdet-Sunai, Francois Mitterrand, Alain Poher, Jaques de Larosiere, Michel Camdessus, Pierre Beregovoy, Anatoli Karpov ș.a. 45. Volumul de versuri "„Rătăcitor prin lume și prin stele”" cuprinde poezii scrise în perioada anilor ’80, aflate până la data apariției în manuscris. 46. Prefețe, studii introductive, ediții îngrijite de către Petre Gigea-Gorun: · Gh. Vraciu "“ În grădina visurilor"”, versuri; · Mihai Rădoi: “"Imposibila întoarcere"”, versuri, 2001 ; · Adina Valase: “"Romanțe adolescentine"”, 2001; · Mihai
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
Rapsodie de dragoste”"; · Nicolae Popa: „"Biet trubadur"”; · Any Drăgoianu: "„Prin păcate împreună"”; ·.Dumitru Botar: „"Năravuri și moravuri"”; · Gheorghe Burdușel: „"Puntea suspinelor"”; · Sorin George Vidoe: „"Cuvinte în piatră"”; · Ion Văleanu: „"Cugetări printre hazlâcuri"”; · Florea Florescu: „"Clinica de iubire"”; · Sorin George Vidoe: „"Stele de ceară"”; · Marin M. Vârtosu: „"Bârca-Dolj, monografie etnografică"”; · Marius Robu: „"Carte de bucăți"”. 47. Scriitorul Petre Gigea-Gorun are și alte cărți în manuscris, pregătite pentru publicare: · "Pe valurile vieții" (memorii - 2 volume); · "Peisaje africane", însemnări de călătorie; · "Jurnal literar"; · "Însemnări
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
de-a pururi", versuri; · "Oameni pe care i-am cunoscut"; · "Miniștrii de Finanțe de la Alex. Ioan Cuza până în prezent" 48. În activitatea sa, Petre Gigea-Gorun a fost distins cu importante ordine și medalii de stat, precum "Ordinul Muncii", cl. III, "Steaua României", cl. V, "Ordinul „Tudor Vladimirescu”", cl. III, "Ordinul „Steaua României"”, cl.IV, Medalia a XX-a aniversare a eliberării Patriei, Medalia a XXV-a aniversare a eliberării Patriei, Medalia 30 de ani de la eliberarea Patriei ș.a. Totodată, în ultima
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
Miniștrii de Finanțe de la Alex. Ioan Cuza până în prezent" 48. În activitatea sa, Petre Gigea-Gorun a fost distins cu importante ordine și medalii de stat, precum "Ordinul Muncii", cl. III, "Steaua României", cl. V, "Ordinul „Tudor Vladimirescu”", cl. III, "Ordinul „Steaua României"”, cl.IV, Medalia a XX-a aniversare a eliberării Patriei, Medalia a XXV-a aniversare a eliberării Patriei, Medalia 30 de ani de la eliberarea Patriei ș.a. Totodată, în ultima perioadă a primit mai multe distincții și diplome, printre care
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
Musca (în latină: Musca), inițial: Albina (în latină: Apis), este o mică constelație de pe cerul sudic. Musca este o mică dar ușor identificabilă constelație aflată în sudul Crucii Sudului. Conține o stea proeminentă (α Mus) de magnitudine aparentă 2. Prin constelație trece banda luminoasă a Căii Lactee. O caracteristică remarcabilă este nebuloasa întunecată, "Sacul de cărbuni", a cărui parte sudică pătrunde în Musca. Musca este una din cele 12 constelații create de Pieter
Musca (constelație) () [Corola-website/Science/306253_a_307582]
-
Pupa (pe latinește Puppis, numită în limba egipteană veche și "Stelele apei") este o constelație a cerului austral. Ea reprezintă pupa unei corăbii. Pupa este o constelație mare care se întinde în vestul și sudul Câinelui Mare. Patru din stelele ei ating o magnitudine aparentă mai mică de 3. Întrucât prin
Pupa (constelație) () [Corola-website/Science/306255_a_307584]
-
Pupa (pe latinește Puppis, numită în limba egipteană veche și "Stelele apei") este o constelație a cerului austral. Ea reprezintă pupa unei corăbii. Pupa este o constelație mare care se întinde în vestul și sudul Câinelui Mare. Patru din stelele ei ating o magnitudine aparentă mai mică de 3. Întrucât prin partea ei vestică trece banda luminoasă a Căii Lactee, în Pupa se găsesc mai multe roiuri stelare deschise precum M46, M47, M93. Datorită poziției sudice constelația nu poate fi văzută
Pupa (constelație) () [Corola-website/Science/306255_a_307584]
-
trei noi constelații rezultate. Pentru a găsi Pupa, imaginați-vă o linie care unește Sirius (α Canis Majoris) și Canopus (α Carinae). Pupa se găsește de la 10° până la 20° la est de această linie. Denumirile cu litere grecești fiind atribuite stelelor cu mai mult de un secol înainte de divizarea Navei Argo, fiecare din constelațiile rezultate din partiție a moștenit mai multe litere din vechea constelație. ζ Puppis se numește Naos, ceea ce semnifică în greaca veche „navă” și-și definește aparteneța la
Pupa (constelație) () [Corola-website/Science/306255_a_307584]