47,905 matches
-
de cumpărare. Hard drive-urile sunt foarte lente față de UCP. RAM-ul funcționează mai rapid decât hard drive-urile, totuși, viteza lor este de până la 5 ori mai mică decât cea a UCP-ului. În schimb, RAM cache-ul poate funcționa la aceeași viteză cu a microprocesorului. Prin comparație, cache RAM este de aproape 5 ori mai rapid decât RAM-ul. Un dezavantaj major al memoriei RAM cache față de RAM îl reprezintă costul unității de stocare. Un megabyte de RAM are un preț, pe
Memorie cache () [Corola-website/Science/309548_a_310877]
-
stocare este reținerea rezultatului unor calcule care vor fi foarte probabil utilizate din nou, sau "memoizarea". Un exemplu de astfel de tip de cache este cacheul C, un program ce ține in cache rezultatul procesului de compilare pentru a crește viteza următoarei complilări. Termenii nu se exclud reciproc și funcțiile sunt deseori combinate; oricum, există o diferență în intenție. Un tampon este o locație temporară de memorie, care este utilizată în mod tradițional deoarece instrucțiunile UCP-ului pur și simplu nu
Memorie cache () [Corola-website/Science/309548_a_310877]
-
experimentală și a revizuit conceptul aristotelian al vacuumului), Evangelista Torricelli (barometrul), Blaise Pascal (a clarificat principiile barometrului, presei hidraulice și transmiterea presiunii precum și unele elemente de hidrostatică), Isaac Newton (viscozitatea), Henri de Pitot (a inventat un dispozitiv de măsurare a vitezei apei - tubul Pitot). Dezvoltarea hidraulicii a fost continuată de Daniel Bernoulli cu descrierea matematică a dinamicii fluidelor în lucrarea sa "Hydrodynamica" (1738), unde a enunțat și celebra ecuație a lui Bernoulli. Fluidele nevâscoase au fost studiate de matematicieni precum Leonhard
Mecanica fluidelor () [Corola-website/Science/309561_a_310890]
-
complex al cărui studiu impune, pentru fiecare aplicație în parte, o serie de ipoteze simplificatoare. Ipoteza fundamentală în mecanica fluidelor este aceea a continuității: la scara de studiu a fenomenului, care este una macroscopică, toate funcțiile atașate proprietății de curgere (viteze, presiuni, densități etc.) sunt de clasă C1 (funcții continue și derivabile) pe domeniul considerat, cu excepția unor suprafețe de discontinuitate. Fluidele se consideră a fi medii continuu deformabile și izotrope, posedând un set de proprietăți care caracterizează comportamentul lor real. Forțele
Mecanica fluidelor () [Corola-website/Science/309561_a_310890]
-
excepții, gravitația. Poate fi folosit pentru a descrie plasmele cu densități mici, necolizionale. Concentrațiile fiind mici, se pot neglija interacțiunile dintre particule. Mișcarea particulelor încărcate se studiază pe baza ecuației diferențiale a mișcării unde formula 28, formula 29, și formula 30 reprezintă masa, viteza, respectiv, sarcina particulei, iar formula 31 și formula 32, intensitatea câmpului electric și inducția câmpului magnetic. Modelul nu poate da informații despre particulele neutre. Modelul macroscopic prezintă plasma ca un fluid. Modelul este preluat din mecanica fluidelor la care se adaugă interacțiunea
Plasmă () [Corola-website/Science/309563_a_310892]
-
vitezelor sunt de tip maxwellian, dacă timpul mediu dintre două ciocniri consecutive ale particulelor este mai mare decât timpul în care variază considerabil parametrii plasmei. În acest fel se asigură atingerea unei stări de ehilibru, caracterizată de distribuția Maxwell a vitezelor. Modelul poate fi aplicat și plasmelor necolizionale. Plasma poate fi considerată ca fiind alcătuită din mai multe fluide. Spre exemplu, o plasmă simplă conține un fluid electronic și unul ionic care interacționează prin intermediul câmpurilor electric și magnetic și a ciocnirilor
Plasmă () [Corola-website/Science/309563_a_310892]
-
între particulele de fluid. Modelul unifluid (sau magnetohidrodinamic) este folosit pentru studiul fenomenelor lent variabile în timp. Plasma va fi descrisă de parametri ce însumează mărimile fizice asociate fluidelor electronic și ionic. Modelul cinetic se aplică în cazul în care vitezele particulelor nu pot fi descrise de o funcție de distribuție maxwelliană. Calculul distribuțiilor se face cu ajutorul ecuației Maxwell-Boltzmann. Reprezentarea funcției formula 33 se face în spațiul fazelor, un spațiu cu șase dimensiuni, având drept coordonate componentele vectorilor de poziție formula 34 și a
Plasmă () [Corola-website/Science/309563_a_310892]
-
particulelor nu pot fi descrise de o funcție de distribuție maxwelliană. Calculul distribuțiilor se face cu ajutorul ecuației Maxwell-Boltzmann. Reprezentarea funcției formula 33 se face în spațiul fazelor, un spațiu cu șase dimensiuni, având drept coordonate componentele vectorilor de poziție formula 34 și a vitezelor formula 29. Se estimează că aproximativ 99% din materia Universului este plasmă. Stelele sunt alcătuite din plasme dense, fierbinți, în timp ce materia interstelară este o plasmă rarefiată și rece. Temperaturile ridicate din interiorul stelelor permit formarea reacțiilor de fuziune nucleară ce asigură
Plasmă () [Corola-website/Science/309563_a_310892]
-
este folosită adesea pentru a determina timpul mediu de acces raportat al unei unități de disc. Timpul mediu de acces este durata normală a deplasării capetelor de la o pistă oarecare la alta. Motorul de antrenare este dispozitivul care rotește discul. Viteza normală de rotație este fie de 300, fie de 360 rpm, în funcție de tipul de unitate. Unitatea de 5 1/4 inch de densitate mare (HD) este singura care se rotește la 360 rpm; toate celelalte, incluzând unitățile de 5 1
Dischetă () [Corola-website/Science/309467_a_310796]
-
celelalte, incluzând unitățile de 5 1/4 inch cu dublă densitate (DD), 3 1/2 inch DD, 3 1/2 inch HD și 3 1/2 inch cu densitate foarte mare (ED), se rotesc la 300 rpm. Aceasta este o viteză destul de mică față de o unitate de hard-disc, ceea ce ne ajută să înțelegem de ce unitățile de dischetă au rate de transfer mult mai mici. Totuși, această viteză scăzută permite capetelor unității să fie în contact fizic cu discul în rotație fără
Dischetă () [Corola-website/Science/309467_a_310796]
-
inch cu densitate foarte mare (ED), se rotesc la 300 rpm. Aceasta este o viteză destul de mică față de o unitate de hard-disc, ceea ce ne ajută să înțelegem de ce unitățile de dischetă au rate de transfer mult mai mici. Totuși, această viteză scăzută permite capetelor unității să fie în contact fizic cu discul în rotație fără a pricinui defecțiuni prin frecare. Cele mai multe dintre primele modele de unități foloseau un mecanism prin care motorul de antrenare rotea axul discului printr-o curea de
Dischetă () [Corola-website/Science/309467_a_310796]
-
disponibilă pentru a roti un disc mai aderent, datorită factorului de multiplicare a forței introdus de curea. Pe de altă parte, cele mai multe dintre unitățile noi cu antrenare directă utilizează o facilitate automată de compensare a puterii de torsiune, care menține viteza de rotație la 300 sau 360 rpm și oferă o putere de torsiune mai mare pentru discuri mai aderente, respectiv mai mică pentru cele mai alunecoase. În ciuda compensării a diferite valori de fricțiune, această combinație elimină necesitatea de a ajusta
Dischetă () [Corola-website/Science/309467_a_310796]
-
de rotație la 300 sau 360 rpm și oferă o putere de torsiune mai mare pentru discuri mai aderente, respectiv mai mică pentru cele mai alunecoase. În ciuda compensării a diferite valori de fricțiune, această combinație elimină necesitatea de a ajusta viteza de rotație a unității - o operație necesară frecvent la unitățile mai vechi. O unitate de disc are întotdeauna una sau mai multe plăci logice, care conțin circuitele electronice pentru controlul dispozitivului de acționare a capului, al capetelor de citire/scriere
Dischetă () [Corola-website/Science/309467_a_310796]
-
deoarece nici un alt dispozitiv nu va încerca să folosească aceste resurse (ceea ce ar genera un conflict). Spre deosebire de interfața IDE, controlerul unității de dischetă nu s-a schimbat prea mult în ultimii ani. Practic, singurul lucru care s-a schimbat este viteza lui maximă. La fel cum densitatea și capacitatea dischetelor a crescut de-a lungul timpului, a trebuit să crească și viteza controlerului. Aproape toate controlerele de dischetă din calculatoarele existente în prezent oferă viteze de până la 1 Mbit/s, ceea ce
Dischetă () [Corola-website/Science/309467_a_310796]
-
de dischetă nu s-a schimbat prea mult în ultimii ani. Practic, singurul lucru care s-a schimbat este viteza lui maximă. La fel cum densitatea și capacitatea dischetelor a crescut de-a lungul timpului, a trebuit să crească și viteza controlerului. Aproape toate controlerele de dischetă din calculatoarele existente în prezent oferă viteze de până la 1 Mbit/s, ceea ce înseamnă că pot lucra cu toate unitățile de dischetă standard. Pentru instalarea unei unități standard de 1,44 MB de 3
Dischetă () [Corola-website/Science/309467_a_310796]
-
lucru care s-a schimbat este viteza lui maximă. La fel cum densitatea și capacitatea dischetelor a crescut de-a lungul timpului, a trebuit să crească și viteza controlerului. Aproape toate controlerele de dischetă din calculatoarele existente în prezent oferă viteze de până la 1 Mbit/s, ceea ce înseamnă că pot lucra cu toate unitățile de dischetă standard. Pentru instalarea unei unități standard de 1,44 MB de 3 1/2 inch într-un calculator mai vechi, s-ar putea să fie
Dischetă () [Corola-website/Science/309467_a_310796]
-
reciti discheta. Datorită acestui proces, sistemul poate să încarce conținutul tabelei de alocare a fișierelor (FAT) sau structura de directoare a unei dischete într-un buffer sau cache în memoria sistemului. Eliminând recitirile în plus ale acestor zone de pe disc, viteza aparentă a unității crește. Dacă acționați levierul ușii sau butonul de deschidere al unei unități care suportă semnalul Disk Change, este trimis semnalul DC către controller, resetând astfel registrul și indicând faptul că discul a fost schimbat. Această procedură determină
Dischetă () [Corola-website/Science/309467_a_310796]
-
de zonele pe care sistemul de fișiere FAT le rezervă pentru gestionarea fișierelor, lăsând numai 1.423,5 KB de spațiu propriu-zis pentru stocarea fișierelor. Unitatea lucrează la 300 rpm și, de fapt, este obligată să se învârtă la această viteză pentru a funcționa corect cu controllerele de mare și mică densitate existente. Pentru a folosi rata de date de 500 KHz (valoarea maximă pentru cea mai mare parte a controllerelor de dischetă standard de densitate mare și mică), aceste unități
Dischetă () [Corola-website/Science/309467_a_310796]
-
rotații pe secundă sau 200 ms pe rotație. Toate controlerele de dischetă standard suportă un factor de intercalare de 1:1, de aceea sectoarele unei anumite piste sunt numerotate (și citite) consecutiv. Pentru citirea și scrierea pe un disc la viteza maximă, controlerul trimite datele cu rata de 250.000 bps. Dischetele de 5 1/4 inch și 3 1/2 inch au fiecare proprietăți fizice și constructive aparte. Discul flexibil (sau discheta) este introdus(ă) într-o anvelopă de plastic
Dischetă () [Corola-website/Science/309467_a_310796]
-
utilitate formă sau serviciu, făcând viața mai ușoară, mai plăcută, mai sigură, dar uneori și mai dificilă, încărcată de tensiune și complexitate comportamentală. Enorma inventivitate ștințifică și tehnologică actuală produce un volum uriaș de utilități la prețuri scăzute, astfel ca viteza de schimbare și degradare fizică sau morală a unei utilități a crescut foarte mult, iar durata de viață a unei utilități a scăzut proporțional. Efectul consumului excesiv este o acumulare sufocantă de obiecte care nu mai plac sau nu mai
Utilitate () [Corola-website/Science/309583_a_310912]
-
un ac metalic (sau o mică furcă în cazul imprimării în relief) atașat de centrul unei membrane elastice, vibrațiile înscrise în discul de material dur sunt transformate din nou în vibrații sonore de aceeași intensitate și durată, cu condiția ca viteza de rotație la redare să fie aceeași cu cea din timpul înregistrării. Deși aparatul lui Cros nu a fost niciodată construit, lui îi revine meritul de a fi prima persoană care a sugerat o metodă realizabilă de înregistrare și redare
Începuturile înregistrărilor sonore () [Corola-website/Science/309558_a_310887]
-
lamb”, recitate de către inventator. Aparatul său conținea aceleași elemente ca cele ale fonoautografului Scott, însă ca mediu de înregistrare folosea un cilindru spiralat acoperit cu o foiță de cositor (asemănătoare foliei de aluminiu de mai târziu), imprimată în adâncime la viteza de 60 de rotații pe minut. Dezavantajul acestui mediu de stocare era faptul că după câteva ascultări, folia de cositor fie se rupea, fie se tocea. Deși încearcă să-și îmbunătățească aparatul, Edison părăsește cercetările în 1879 și se dedică
Începuturile înregistrărilor sonore () [Corola-website/Science/309558_a_310887]
-
este bogată în experimente. Tainter încearcă diverse metode de redare a sunetului, precum și diverse compoziții ale suportului pe care se făcea înregistrarea. După o scurtă vacanță, în august 1882 construiește un dispozitiv mecanic care îi va permite să obțină o viteză constantă de rotație a discului. Până în 1885 va încerca diverse metode de înregistrare și reproducere a sunetelor, căutând în principal să reducă uzura și zgomotele parazite. În primăvara lui 1885 Tainter construiește un aparat care înregistrează sunetul pe fâșii lungi
Începuturile înregistrărilor sonore () [Corola-website/Science/309558_a_310887]
-
a putea observa comportamentul unei sârme magnetizate proporțional cu semnalul unui microfon. Astfel, între doi pereți paraleli a întins o sârmă de oțel înclinată la un unghi care să permită unui mic electromagnet atașat de aceasta să coboare cu o viteză constantă. Electromagnetul era alimentat prin două fire de către o baterie care emitea o tensiune modulată după semnalul unui microfon. La redare, electromagnetul era din nou pus să alunece la vale, însă bateria era scoasă din circuit, iar microfonul înlocuit cu
Începuturile înregistrărilor sonore () [Corola-website/Science/309558_a_310887]
-
solicitat și primit patente în toată lumea (1899 - Marea Britanie, 1900 - SUA etc.) și a continuat, alături de inginerul Peder Olaf Pedersen, să își îmbunătățească aparatul. Așa a apărut versiunea următoare, ce utiliza două role pentru derularea firului de oțel. Acesta rula cu viteza de 213 cm/min în fața unui cap de citire/scriere electromagnetic. O altă variantă putea înregistra sunetele pe un disc rotativ de oțel cu diametrul de 11.43 cm, deasupra căruia se afla un electromagnet atașat de un braț acționat
Începuturile înregistrărilor sonore () [Corola-website/Science/309558_a_310887]