51,037 matches
-
să aplaude și să scandeze. Singurii ziariști cărora li s-a permis să fie ziariști au fost... doar cei auotrizați. Cei cu epoleți ascunși. Ceilalți, adică cei de la “Scânteia tineretului”, au trebuit să se confunde cu masele despre care aveau intenția să scrie, așa că au luat loc în front, evident, după ce li s-au “repartizat”, cam la nimereală, două târnăcoape. Altădată, aceeși clasă a XI-a C a primit ordin să asigure “cadrul sonor necesar” unui interviu pe care urma să
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
aferente. Cum am ajuns aici? Încet, se deschide ușa. Intră doctorul Silviu Georgescu și soția mea. Vreau să întreb ce e cu mine. Încerc s-o fac, dar nu reușesc să scot un cuvânt. Bunul meu prieten Silviu îmi ghicește intențiile. Își duce arătătorul mâinii drepte la buze și-mi face semn să stau cuminte. Ai pățit un mic necaz, un accident cerebral, Paule dragă. Era să-ți fie fatal. Se pare că e ceva ce are legătură cu accidentul acela
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Cum altfel să se afle de existența ei? Al treilea cerc Ce să spun mai întâi? Cum să spun mai întâi? Nu vreau să vorbesc deloc despre mine, eu sunt numai vocea, ecoul faptelor lor, al gândurilor, al uneltirilor, al intențiilor, eu sunt cel de lângă, apropiatul, prietenul, ascultătorul, martorul care a strâns întreaga informație și o livrează acum din preaplinul său. Eu sunt cel cu care discuta în nopțile în care mă îmbătam într-atât, încât nu-mi mai aminteam decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu există conciliere, că noi voiam să ne lămurim și să înțelegem de ce s-au creat atâtea probleme în ceva ce nu pricepeam cum de-a ajuns la o asemenea stare de tensiune și doream să facem asta cu bune intenții, în timp ce ceilalți urmăreau altceva, aveau o sarcină clară să obțină capul cuiva sau capetele câtorva, nu știam exact ale cui, dar tot ce se petrecea acolo îi împiedica să ajungă la rezultatul dorit și Rodica Dumitrescu mi-a întins registrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
îi vorbise adjunctului și nici măcar închipuindu-și că desfășurările, la care nu se gândea din lipsă de timp, fuseseră altele. Sau poate de la început pasul fusese greșit. Adică îi spusese adjunctului: vezi ce faci cu cazul ăsta, vorbe rostite cu intenția să se rezolve, și celălalt nu înțelesese; adică vorbele erau ambigue, nu cum sunt rostirile noastre în general, ci ambigue pur și simplu, poate rostite și într-un moment de oboseală care accentuase ambiguitatea și celălalt a înțeles ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
din jur, indiferente și inutile, exact cum simțise cu câteva seri mai înainte. Asta-i disperare, își spunea. Vreau să vorbesc și sunt incapabil, un nod oribil așezat în gât mă împiedică. Ar trebui s-o convingă să renunțe la intențiile ei. Nu, n-are rost, își spunea, nu te mai umili, își va râde de tine, privește-o, privește-o ce calmă este, n-o poți convinge, nu mai e femeia pe care o știai. „Lasă măcar o portiță, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o viață de spălat rufe. Urmărindu-le cum trăgeau masa de toaletă, Jim știa că Îi plăteau ceva ce el sau băieții Raymond le făcuseră. Jim așteptă pînă ajunseră la ultima treaptă. CÎnd una dintre femei veni spre el, cu intenția vădită de a-l lovi din nou, se urcă pe bicicletă și Începu să pedaleze de zor, Îndepărtîndu-se. Dincolo de aleea casei familiei Raymond, doi băieți germani de vîrsta lui se jucau cu o minge, În timp ce mama lor descuia Opelul familiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și Hungjao erau mai puternice, În timp ce armatele naționaliste rivale se strîngeau În jurul Shanghai-ului. Va termina conserva și apoi va face un ultim efort să se Întoarcă la Shanghai. Era sigur că Basie și grupul lui de bandiți nu avuseseră intenția să se reîntoarcă la Buick și Îl lăsaseră pe bancul de nisip ca să atragă orice soldat chinez care i-ar fi urmărit spre rîu. În iarba din apropiere, un cap se clătină de două ori, aprobîndu-i strategia. Jim Împietri, ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
plec, sper că... e în regulă, stai tu liniștit, nu se întâmplă nimic, nu e nimic atât de grav, ba chiar m-ai ajutat să înțeleg. Red își culege cu greu bijuteriile, insignele, șepcile, el în fond e plin de intenții bune, fumează toate țigările rămase, opresc una pentru deliciul singurătății asumate, în sfârșit înțeleg, nu se poate oricum și nici așa disperată nu sunt, spăl tot ce am, mâini, picioare, față, păr, sex, limbă, dinți, pun așternuturile la aerisit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
o crimă, a vărsat sângele unui rege. De aceea își va deplânge soarta care îl împinsese la săvârșirea unui act criminal și va plănui un pelerinaj purificator „pentru a-și curăța mâna vinovată de sângele pe care îl vărsase”. În ciuda intențiilor însă, nici tatăl și nici fiul nu vor înscrie pe răbojul istoriei o perioadă de răgaz, o epocă a iertării. Chiar dacă nu provoacă apariția vreunei fantome, sângele vărsat cheamă inevitabil la răzbunare. La Shakespeare, trupul însângerat al câte unui rege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
se poate observa în numeroase piese ale lui Shakespeare. Moartea aparentă, moartea adevărată și „efectul de fantomă”tc "Moartea aparentă, moartea adevărată și „efectul de fantomă”" Cum se explică abundența de morți iluzorii în dramaturgia shakespeariană? Motivul ar putea fi intenția de a da scenelor de recunoaștere toată intensitatea, toată forța confruntării cu indeterminabilul, de a strecura în ele ceva din amețitorul efect al întâlnirii cu fantoma. În Pericle, presupusa moarte transformă scenele de recunoaștere în veritabile scene de apariție a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Minune cu nimic mai prejos decât aceea a aparițiilor; iar din cele două personaje, veritabile figuri ale dublului, Shakespeare nu a făcut cu totul întâmplător oameni despre care se crede că ar fi murit (în timpul unei furtuni pe mare), căci intenția lui vădită a fost aceea de a insista, o dată mai mult, asupra relației ascunse dintre dublu și fantomă. Regăsit, Sebastian este perceput ca o fantomă care se întoarce: „Cu hainele astea era îmbrăcat când s-a scufundat în vârtejul unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
o fac personajele despre univers, o idee „nițeluș buimacă”, a cărei „singură calitate” este „o oarecare armonie, sumbră și copleșită de spaimă”. Cât despre Pelléas și Mélisande, aici contează „credința oamenilor în existența unor uriașe puteri invizibile, fatale, ale căror intenții nu sunt cunoscute, dar pe care spiritul dramei le presupune a fi răuvoitoare, atente să nu le scape vreo mișcare de-a noastră, ostile surâsului, vieții, păcii și liniștii”. Totuși, nici în Prințesa Maleine și nici în Pelléas și Mélisande
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
înghesuiți înăuntrul său, printre maldăre de saci. De fapt, este vorba despre o întreagă rețea de relații pe care Kantor le stabilește între cutia-dulap și materia brută, între obiectul inanimat, corpul inert și hainele acestuia - resturi ale corpului îmbrăcat -, în intenția de a sugera bascularea, oricând posibilă, a materiei de orice fel spre inform, spre anularea oricăror diferențe. Partitura regizorală 2 descrie amănunțit funcționarea sistemului de raporturi. În afară de dulap și de un sertar încăpător, acoperit cu o prelată, în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
încheierea unei alianțe între Franța, Turcia și Prusia împotriva Rusiei, iar pe de altă parte viza slăbirea Imperiului Otoman, ceea ce le-ar fi oferit francezilor poziții strategice pentru cucerirea Indiei, lovind, astfel, în interesele Angliei. Puțini știau însă despre aceste intenții, împăratul păstrând în continuare relații de prietenie cu sultanul, lăsându-l să viseze încrezător la grandoarea și prosperitatea imperiului său. Napoleon își făcea, în mod alternativ, dușmani sau aliați, după cum îi dictau interesele față de inamicul său major, Anglia. Și toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Cum era și firesc, țarul Alexandru ordonase imediat generalului Michelson să treacă Nistrul și să ocupe cele două principate. Așa începuse războiul ruso-turc, război menit să slăbească cele două imperii și, în același timp, să le rețină atenția de la adevăratele intenții ale împăratului Napoleon. Pentru asta, abilul său slujitor, Sebastiani, fusese răsplătit cu gradul de mareșal și ajunsese ministru. Ledoulx oftă. De-ar reuși și el măcar jumătate din ceea ce reușise prietenul său! De-ar fi și el la fel de hotărât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
abilitatea lui sau despre relațiile sale cu cercurile conducătoare ale celor trei imperii, otoman, rus și austriac, dar și despre importanta lui rețea de informatori care, se zvonea, depășea în eficiență rețeaua ilustrului ministru Fouché. Omul cunoștea astfel nu numai intențiile multor personalități politice importante de la București, Istanbul, Sankt Petersburg, Viena și chiar de la Paris, dar putea să prevină sau să declanșeze, după caz, anumite evenimente, așa cum încercase, de pildă, prin predarea fortăreței de la Giurgiu. Și dacă intenția fusese, în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
astfel nu numai intențiile multor personalități politice importante de la București, Istanbul, Sankt Petersburg, Viena și chiar de la Paris, dar putea să prevină sau să declanșeze, după caz, anumite evenimente, așa cum încercase, de pildă, prin predarea fortăreței de la Giurgiu. Și dacă intenția fusese, în cele din urmă, dejucată, acest lucru se întâmplase doar datorită boierului Constantin Filipescu. Ledoulx primise de la el toate planurile strategice cu date și cifre exacte despre armata rusă pe care el, apoi, le depusese în mâinile turcilor. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de a mânui evenimentele în sensul dorit de el. O veritabilă forță ocultă! Prudența lui este susținută de un curaj deosebit și învăluită într-o tăcere diabolică. Tace și le face! Nimeni nu reușește să-i cunoască adevăratele gânduri și intenții. Acțiunile lui ne iau, pur și simplu, prin surprindere. Exact așa cum s-a întâmplat și acum. Negocierile de pace dintre ruși și turci de la Giurgiu - unde noi aveam o grămadă de „ochi și urechi” - s-au mutat peste noapte la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se bagă. Și apoi, prietene, tare am chef să-i aplic o lecție rusească. Ș ― Desigur, desigur! Totuși, dragul meu prieten, poate că ar fi bine să iei în calcul și o variantă cu totul nedorită. Trecerea Dunării cu vădita intenție de a cuceri Constantinopolul l-ar putea determina pe Napoleon să încheie o alianță ad-hoc cu sultanul și să atace imediat Rusia, prinzând-o ca într-un clește sud-nord. Acest lucru, după părerea mea, n-ar trebui în nici un caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să redea creștinătății marele Constantinopol are, desigur, multe alte probleme, cu mult mai interesante. Cucerirea Constantinopolului este un lucru de-a dreptul grandios. Sper din toată inima să reușiți. (Hopa! De unde a aflat primadona asta abia sosită de la Londra de intenția mea de a cuceri Constantinopolul? Cu excepția prințului, n-am mai vorbit cu nimeni despre asta. Dar în prinț am totală încredere, chiar dacă atunci, la croitor, nu mi s-a părut prea entuziasmat... Să fi fost croitorul? Exclus! E deja verificat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
a ofițerilor mei... Să fie vreo legătură între el și văduvă?) Kutuzov o urmă preocupat pe Nanone în cabina ei. Era sau nu era agent? ― Mă simt flatat, daragaia maia! Probabil că lumea care mă iubește îmi atribuie și această intenție. Dar sunt numai zvonuri. Constantinopolul?... Ha, ha, ha!... Încă nu mi-am propus așa ceva. Fața primadonei Nanone era toată numai miere și strălucire. De mai multă vreme privea peste umărul generalului, spre ușa cabinei. Acolo, în picioare, învăluit în acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
noul an sau măcar în primele luni ale acestuia. Și, când colo, totul se amânase după semnarea blestematului de tratat. O dată mai mult decât incertă. Calendele grecești. Își înghiți oftatul. Da... Cam așa stau lucrurile... Mă pune pe gânduri, însă, intenția Marelui Komandir de a continua războiul. Așa mi se pare mie. Sau mă înșel? Manuc tăcea. Mângâia aripile șoimiței albe de pe mănușa lui. Era o excelentă vânătoriță. Pentru ea, prințul comandase cel mai frumos capișon din marochin, cu motive orientale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și să lăsăm timpul să hotărască dacă se va ceda sau nu acea bucățică din Moldova. Deci, oficial, delegația este presată să temporizeze, să mai aștepte... Dimitrie își mușcă buzele. Nu-i convenea deloc alternativa așteptării. Știți cumva ceva despre intențiile lui Napoleon? Va ataca Rusia? Prințul respiră de câteva ori. Aerul rece îi liniști sângele. ― Dă-mi voie, prietene, să mă îndoiesc că Napoleon va porni un război cu țarul acum, în miezul iernii. În schimb, există un plan european
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
înfioră, pentru că ultima lui scrisoare fusese și ultima răsuflare a demonului. I se arătase acea scrisoare scrisă chiar în temnița de la Tulcea. I se vorbise de multe ori și în multe ocazii despre ea. Cele câteva rânduri fuseseră scrise cu intenția de a zugrăvi cel mai dramatic moment din viața lui. În realitate, un fals moment dramatic, dacă erai atent mai ales la ultima frază, scrisă într-o nefiresc de corectă formă literară. Deci, un om aflat în situația tensionată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]