44,331 matches
-
1975), face figură aparte în proza lui L. prin problematică, prin formula narativă și prin arhitectură: este un roman social camuflat într-un metaroman. Protagonistul, Dumitru Ghețea, un scriitor bătrân și ratat, își rememorează viața și compromisurile sociale sau politice săvârșite de-a lungul carierei; țelul său este conceperea unei cărți mântuitoare, Caloianul. Dorindu-și înfrigurat identificarea cu eroul mitic din titlu, simbol al fertilității, nu reușește decât să caligrafieze, pe zeci de file, titlul operei pe care o plănuiește. Subiectul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
leziuni corporane, fac Încercări suicidale sau chiar suicide tragic terminate. Personalitățile anacaste frecvent au disperare cu sentimentul inferiorității, sentimentul lipsei securității. La trăirile psihotraumatizante trenante acestea dau reacții cumulativ-explozive, care se soldează cu erupții afective puternice În vremea cărora ele săvîrșesc acte agresive Trăirile acestora poartă un caracter stagnant. La apogeul erupțiilor afective la ei au loc Îngustări pronunțate ale conștiinței, Încetinirea și chiar barajul proceselor asociative, cauză din care nu Își controlează acțiunile, acestea purtînd caracter spontan, impulsiv. Aceste acțiuni
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by M.Revenco () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1478]
-
masivă a tensiunii afective. Mare se dovedește a fi influența factorilor nocivi exogeni care sensibilizează personalitatea patologică față de factorii psihogeni. Printre aceștea pe primul loc se situează alcoolismul. Din totalul de 600 cazuri cercetate, În 276 actele agresive au fost săvîrșite sau În ebrietatea alcoolică, sau de personalități cu semne de alcoolism cronic În diferite stadii ale acestuia, predoninînd cei cu stadiul I (82 personalități) și stadiul II (167 personalități). Predominarea personalităților cu alcoolism de gradul II se explică prin faptul
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by M.Revenco () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1478]
-
i se indică exact numele, este de fapt un substitut al trupului alcătuit dintr-un material mai durabil decât cel organic, cu un aspect idealizat care face mai plăcută supraviețuirea. Pe această reprezentare se Împlinește ritualul „deschiderii gurii”, care se săvârșește și asupra mortului și care oferă celor doi capacitatea de a se reintegra În dialectica lumii vii. Defunctul, care „e predestinat pământului” și este „devorat de porțile lui Gebxe "Geb"” (zeul pământului), după cum spun Textele Piramidelor opunându-i destinul ceresc
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mult scenele care ilustrează funeraliile, care culminează cu intrarea În mormânt, reprezentată schematic În „deschiderea gurii” acelei „ființe” complexe care este sarcofagul antropoid În care este Închis corpul devenit nepieritor prin mumificare (care atinge acum perfecțiunea). „Deschiderea gurii”, care se săvârșește prin atingerea gurii cu o mică nuia, este un rit care ajută la dotarea atât a defunctului, cât și a statuilor cu o viață ascunsă, diferită de cea practică, dar nu mai puțin reală. Astfel, defunctul devine capabil să se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Maiestatea Sa l-a vizitat pe Berbecul Viu, fiind aceasta prima oară când a vizitat animalele șsacreț de când urcase pe tronul tatălui său... Maiestatea Sa a luat funia de la prora bărcii zeului... cum făcuseră și regii dinaintea sa care au săvârșit, fiecare, ceremonia vizitei după cum era scris... Un asemenea comportament privind o uzanță străină de gândirea greacă, și deja obiect de batjocură, vorbește destul de clar despre dorința regilor de a se integra Într-un sistem antic. Mai important este Însă impulsul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vina este ereditară Zeuxe "Zeu" al furtunii din ¾atti, stăpânul meu, zei, stăpânii mei! Mereu se Întâmplă astfel și păcatul nu se oprește! Și tatăl meu a păcătuit și a Încălcat cuvântul zeului furtunii din ¾atti, dar eu nu am săvârșit nici un păcat. Mereu se Întâmplă astfel și păcatul tatălui cade asupra fiului. Iar păcatul tatălui meu a căzut asupra mea (KUB XIV + 11 III 25-31) și se declară gata să o ispășească Ascultați ce vă spun! Pentru că eu nu am
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nouă. Când acțiunile și formulele magice se Încheie, magul are grijă să Înlăture urmele ritului, care ar putea provoca o nouă impuritate; acestea sunt Îngropate, arse sau duse În locuri neprimitoare sau nelocuite. Un tip special de ritual este cel săvârșit cu ocazia morții unui rege sau a unei regine, care poartă numele „când În Hattușaș s-a săvârșit un mare păcat” (Otten, 1958). Într-adevăr, moartea regelui produce un dezechilibru În ordinea lucrurilor, deci un „păcat” ce trebuie Înlăturat; dar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
provoca o nouă impuritate; acestea sunt Îngropate, arse sau duse În locuri neprimitoare sau nelocuite. Un tip special de ritual este cel săvârșit cu ocazia morții unui rege sau a unei regine, care poartă numele „când În Hattușaș s-a săvârșit un mare păcat” (Otten, 1958). Într-adevăr, moartea regelui produce un dezechilibru În ordinea lucrurilor, deci un „păcat” ce trebuie Înlăturat; dar, pentru că, potrivit concepției hitite, după moarte, regele „devine zeu”, riturile care Însoțesc funeraliile au trăsăturile unor ritualuri magice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
funeraliile au trăsăturile unor ritualuri magice sau ale celebrării sărbătorilor: acestea trebuie să elibereze Hattușaș de impuritate, să favorizeze trecerea suveranului de la condiția umană la cea divină și să confirme divinizarea. Funeraliile regale durau paisprezece zile, În timpul cărora riturile magice săvârșite de „bătrână” se uneau cu acțiunile rituale tipice sărbătorilor, cum ar fi „băutul” divinității și cântarea cu instrumente muzicale. Unele ceremonii magice aveau scopul de a crea pentru defunct un patrimoniu bogat, format din pământuri cultivate, animale domestice, pajiști și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vedere că reflectă Într-o bună măsură patrimoniul de credințe ale popoarelor cananeene cu care s-a Întâlnit și s-a confruntat civilizația iudaică. Panteonul din Ugarit este bine ilustrat de texte rituale, În care sunt notate și descrise sacrificiile săvârșite În onoarea diferiților zei În cadrul unui complex calendar liturgic. Riturile, articulate Într-o tipologie uneori dificil de Înțeles, constau În jertfirea de animale (bovine, ovine și păsări), În ofrande de alimente, solide și lichide (vin, ulei, miere), de metale prețioase
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și-i vor oferi un sprijin decisiv. În primul rând, trebuie amintită „Fecioara Anatxe "Anat"”, soră și iubită a lui Baal, care se află de partea sa În situațiile cele mai riscante; mai ales, ea va fi cea care va săvârși un fel de distrugere simbolică a lui Motxe "Mot", ale cărui puteri se for Împrăștia, risipindu-se pe pământ și pe mare, la fel cum se va Întâmpla și cu resturile sale sfâșiate de zeiță. Personaj războinic, tânără și totodată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ideologia curții regale. În orice caz, Într-o analogie deloc Întâmplătoare cu legenda lui Baalxe "Baal", și moartea lui Aqhat provoacă Încetarea fenomenelor din natură, iar tatăl său Danil va trebui să-i caute rămășițele, să-l Îngroape și să săvârșească ceremonii funerare ritualice pentru restabilirea ciclului natural. Odată Îndeplinite aceste datini, Aqhat va fi primit În rândurile strămoșilor binefăcători, Rapi/aumaxe "Rapi/auma", alături de care va lucra În favoarea celor vii oferindu-le fecunditate și protecție. Și aici trebuie recunoscută tema
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Republica, X, 600 C); Platon, În schimb, Îi refuza acest rol și Îndepărta din cetatea lui ideală mitul și poezia, deoarece poezia provoca aproape o mutilare a gândirii (ibidem, 607 B), iar mitul putea să Îi Împingă pe tineri să „săvârșească răul” (ibidem, III, 392 A). Odată cu Critias, unul dintre cei treizeci de tirani, critica mitului fusese Împinsă până la afirmarea caracterului de pretext al povestirilor despre zei, deși se recunoștea faptul că ele aveau scopul de a-i sustrage pe oameni
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
naștere părților constitutive ale universului. Dacă am admis acum că, În Grecia, sacrificiul repeta actul cosmogonic descris În mitul lui Prometeuxe "Prometeu", el reproducea În mod necesar separarea, stabilită prin chiar acest sacrificiu Între zei și oameni. Astfel, deși era săvârșit pentru a-i Îmblânzi pe zei, actul de sacrificiu Îi Îndepărta. Oamenii În schimb, consumând părțile care le erau oferite din victimă, confirmau și recunoșteau legătura socială care Îi unea și care se reflecta În unicitatea victimei; o legătură ce
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a mâinilor sau prin așezarea unor semințe de cereale pe altar pentru a-l Îmbia să-și aplece capul - ascundeau un sentiment de vină În fața uciderii prin violență, despre care, de altfel, nu vorbește nici măcar Hesiod atunci când descrie Împărțirea prototipică săvârșită de Prometeuxe "Prometeu". Există totuși un simț al vinii pe care dispozițiile oficiale ale cetăților grecești care se refereau la actul sacrificial nu Îl lasă să se Întrezărească. Legea jertfelor din Cos, de exemplu, databilă deja În secolul al IV
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zeilor, preotul apare de cele mai multe ori, ca un funcționar al statului, ales și numit de cetățeni, a cărui activitate este reglementată de legi emise de polis. Dincolo de unele Însușiri generale, ca integritatea fizică, cetățenia sau faptul de a nu fi săvârșit nici un omor, ori mai specifice, ca sexul masculin, prevăzut pentru slujirea zeităților masculine, și cel feminin, pentru slujirea zeităților feminine, sau fecioria, obligatorie În cazul preadolescenților, preoților greci nu li se cereau cunoștințe deosebite, nici nu existau structuri sau școli
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
570-470 Î.Hr.) a formulat o argumentație care a devenit una dintre obiecțiile cele mai frecvente Împotriva concepțiilor antropomorfe ale divinului (Clement din Alexandria, Stromateis, 5, 110): „Dacă boii, caii și leii ar avea mâini și ar putea desena sau săvârși lucruri asemenea oamenilor, caii ar desena chipuri de zei asemănătoare cailor, boii, asemănătoare boilor și ar face trupuri de aceeași formă cu care fiecare dintre ei este Înzestrat”. În sfârșit, În școala filozofică Înțeleasă ca instituție și În jurul fiecărui filozof
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
găsesc acel loc plăcut și Își stabilesc În el reședința. 3. RELIGIONESTC "3. RELIGIONES" 1. Clasificarea cultelor romanetc "1. Clasificarea cultelor romane" a) Clasificări teritoriale și personale 1. Acțiunile simbolice pe care cetățenii Romei, atât bărbați, cât și femei, le săvârșesc În poziția lor socială și În diferitele lor funcții și roluri (personae), subliniază și Întăresc granițele biologice, sociale și politice, ca și depășirea lor. Ele creează o autentică identitate pentru grupuri deosebite Între ele prin vârstă, noblețe, sex, apropierea sau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui Cato pentru proprietarul de pământ, pentru arendaș (vilicus) și soția lui se găsesc printre rețete de bucătărie și simple instrucțiuni despre arat, semănat, cumpărarea și vânzarea sclavilor și a animalelor. De obicei, ritualurile indică (a) Împrejurarea În care este săvârșit ritul, (b) materialul necesar pentru cult (tămâie, vin, felul de animal pentru sacrificiu), (c) persoanele care trebuie (sau nu pot) să Îndeplinească ritul și, În sfârșit, (d) beneficiarul (destinatarul) acțiunilor și rugăciunilor cultuale. Aceste ritualuri sunt unice În felul lor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dacă au Început să existe dintr-un anumit punct al timpului sau dacă ei sunt dintotdeauna; dacă sunt făcuți din foc, din numere sau din atomi. Cel de-al treilea tip de teologie Învață ce trebuie să cunoască și să săvârșească În oraș cetățenii și mai ales preoții; ea precizează și care zei trebuie să fie venerați din pricina Statului și prin ce fel de acțiuni (RD I fr. 6-10, În Augustin, De civitate Dei 4, 27; 6, 5). Teologia mitică este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a lui Attis, cu izbucniri orgiastice tipice riturilor Gallilor. Începând din 160 d.Hr. tot Imperiul cunoaște celebrarea unui rit de sacrificiu În cinstea Marii Mamexe "Mame", taurobolul (sacrificiul unui taur), adesea Însoțit de un criobol (sacrificiul unui berbec) care, săvârșit de către simpli indivizi și de comunități orășenești pentru sănătatea Împăratului și a familiei sale, constituie o manifestare a fidelității politice și religioase totodată. În evoluția profundă a obiceiului și a sentimentului religios al veacurilor următoare, acest rit accentuează conotațiile catarctice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cunoaște totuși cazuri analoage: cel al Pelerinului Proteus pentru care stă martor tot Lucian (De morte Peregrini) și cel al unui anume Neryllinus, căruia apologetul creștin Athenagoras Îi amintește cultul celebrat În Troada. O statuie a personajului dădea răspunsuri și săvârșea vindecări, iar În cinstea lui se celebrau sacrificii publice și se ofereau daruri prețioase (Solie pentru creștini, 26, 3). Figura ce răsare vie din paginile micului și prețiosului pamflet al lui Lucian, motivat În misiunea lui denigratoare și de extraordinara
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
individ (cf. Lankarany, 1985, p. 43, pentru fragmentele gathice care se referă la aceasta), un fel de karma care ia chipul unei copile minunate sau al unei vrăjitoare cumplite, În funcție de faptele bune sau rele pe care persoana respectivă le-a săvârșit de-a lungul vieții. Semnificația „religiei” (cf. Humbach, 1991, I, pp. 68 sqq.), care, tradițional, se exprimă cu un cuvânt echivalent, este probabil secundară: aceasta se poate explica probabil prin valoarea pe care ajung să dobândească, colectiv, toate da¶n³
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o va folosi pentru a pregăti jertfa escatologică (cf. supra, subcapitolul 2.4). Ceremonia yasna constă În două acțiuni rituale diferite: ritul preliminar (paragn³ sau paragra) și yasna propriu-zisă. Ritul preliminar este compus, la rândul lui, din șase acțiuni distincte, săvârșite În șase etape succesive care contemplă pregătirea și consacrarea ingredientelor care aparțin lumii vegetale și animale, cum ar fi (numele sunt citate În forma dată de Modi, 1922): barsom (În avestică, baresman), esențial pentru orice slujire liturgică În afara casei, constând
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]