47,172 matches
-
amestecurilor de pudre ale diferitelor elemente în parte, iar mulți compuși rezultați sunt non-stoichiometrici și au compoziția nominală SmX, unde raportul b/a variază între 0,5 și 3. Se cunoaște că acetilacetonatul de samariu (III) reacționează cu unul dintre acizii organofosfinici (acid difenilfosfinic, acid difeniltiofosfinic sau acid difenilditiofosfinic), iar reacția are loc pe o perioadă de timp de 2 ore. Se obțin în urma reacției următorii compuși ai samariului, difenilfosfinatul, difeniltiofosfinatul și difenilditiofosfinatul de samariu (III), care sunt substanțe solide, de
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
pudre ale diferitelor elemente în parte, iar mulți compuși rezultați sunt non-stoichiometrici și au compoziția nominală SmX, unde raportul b/a variază între 0,5 și 3. Se cunoaște că acetilacetonatul de samariu (III) reacționează cu unul dintre acizii organofosfinici (acid difenilfosfinic, acid difeniltiofosfinic sau acid difenilditiofosfinic), iar reacția are loc pe o perioadă de timp de 2 ore. Se obțin în urma reacției următorii compuși ai samariului, difenilfosfinatul, difeniltiofosfinatul și difenilditiofosfinatul de samariu (III), care sunt substanțe solide, de culoare galbenă
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
diferitelor elemente în parte, iar mulți compuși rezultați sunt non-stoichiometrici și au compoziția nominală SmX, unde raportul b/a variază între 0,5 și 3. Se cunoaște că acetilacetonatul de samariu (III) reacționează cu unul dintre acizii organofosfinici (acid difenilfosfinic, acid difeniltiofosfinic sau acid difenilditiofosfinic), iar reacția are loc pe o perioadă de timp de 2 ore. Se obțin în urma reacției următorii compuși ai samariului, difenilfosfinatul, difeniltiofosfinatul și difenilditiofosfinatul de samariu (III), care sunt substanțe solide, de culoare galbenă, greu solubili
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
parte, iar mulți compuși rezultați sunt non-stoichiometrici și au compoziția nominală SmX, unde raportul b/a variază între 0,5 și 3. Se cunoaște că acetilacetonatul de samariu (III) reacționează cu unul dintre acizii organofosfinici (acid difenilfosfinic, acid difeniltiofosfinic sau acid difenilditiofosfinic), iar reacția are loc pe o perioadă de timp de 2 ore. Se obțin în urma reacției următorii compuși ai samariului, difenilfosfinatul, difeniltiofosfinatul și difenilditiofosfinatul de samariu (III), care sunt substanțe solide, de culoare galbenă, greu solubili în solvenți organici
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
chimici. Acești reactivi pe bază de samariu ajută la descompunerea materialelor plastice, la decloruarea poluanților ca bifenilii policlorurați și la deshidratarea și deshidrogenarea etanolului. Triflatul de samariu (III) (Sm(OTf), care înseamnă Sm(CFSO)) este unul dintre cei mai eficienți acizi Lewis pentru o reacție Friedel-Crafts a halogenilor cu alchenele. Iodura de samariu (II) este un agent reducător destul de utilizat în sinteza organică, ca și în cazul reacției Barbier. În obișnuita forma sa oxidată, samariul este adăugat în materiale ceramice și
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
compus din rășini vegetale, balsam de diferite compoziții, ceară, uleiuri eterice, fier, microelemente - cupru, zinc, mangan, cobalt-, la care se adaugă polen, flavonoide, secreții ale glandelor salivare ale albinelor. Compoziția chimică reprezintă un amestec de substanțe, în special: derivații flavonici, acidul ferulic (activ contra germenilor Gram pozitiv și Gram negativ), ceruri, aminoacizi, balsamuri, fermenți, microelemente (siliciu, magneziu, cupru, molibden, arsen, staniu, aluminiu, vanadiu, wolfram, fier, aur, iridiu, calciu, cadmiu, cobalt, stronțiu), substanțe antibiotice, rășini, acizi aromatici, acizi. Compoziția propolisului variază în funcție de
Propolis () [Corola-website/Science/305452_a_306781]
-
de substanțe, în special: derivații flavonici, acidul ferulic (activ contra germenilor Gram pozitiv și Gram negativ), ceruri, aminoacizi, balsamuri, fermenți, microelemente (siliciu, magneziu, cupru, molibden, arsen, staniu, aluminiu, vanadiu, wolfram, fier, aur, iridiu, calciu, cadmiu, cobalt, stronțiu), substanțe antibiotice, rășini, acizi aromatici, acizi. Compoziția propolisului variază în funcție de specia vegetală de pe care s-a cules, dar, în medie, acesta conține 55% rășini și balsamuri, 30% ceruri și 10% uleiuri eterice, proporții care sunt asemănătoare pentru orice fel de propolis. Având în vedere
Propolis () [Corola-website/Science/305452_a_306781]
-
o duce într-un depozit gol. În timp ce Lauren se balansa din tavan, Vaughn afirmă că o iubește pe Sydney mai mult decât o urăște pe ea și de aceea nu o va omoarî acum. El plănuia să o desfigureze cu ajutorul acidului clorhidric, dar mătușa lui Sydney, Katya Derevko, îl înjunghie în spate. Când Sydney află ce a pățit Vaughn, ea insăși, merge după Lauren. Vaughn merge după ea și ajunge la timp pentru a o salva pe Sydney spre a nu
Sydney Bristow () [Corola-website/Science/303449_a_304778]
-
este un nutrient esențial vieții, solubil în apă, implicat în producția de glucocorticosteroizi și de anumiți neurotransmițători (substanțe care permit transmisia influxului nervos), în metabolismul glucozei, al colagenului, al acidului folic și al anumitor aminoacizi, în neutralizarea radicalilor liberi și a nitrozaminelor, în reacții imunologice, care facilitează absorbția fierului la nivelul tubului digestiv. Nevoia de a include plante proaspete sau carne crudă în alimentație pentru a preveni bolile a fost
Vitamina C () [Corola-website/Science/301457_a_302786]
-
componente ale hranei esențiale sănătății. Apoi, din 1928 până în 1933, echipa de cercetători maghiară compusă din Joseph L. Svirbely și Albert Szent-Györgyi și, independent, americanul Charles Glen King, au izolat pentru prima dată vitamina C și au arătat că este acid ascorbic. În 1928, antropologul arctic Vilhjalmur Stefansson a încercat să demonstreze teoria sa precum că eschimoșii (inuiți) sunt capabili să evite scorbutul fără aproape nici o plantă în dieta lor. Acest lucru a fost mereu o întrebare, pentru că boala i-a
Vitamina C () [Corola-website/Science/301457_a_302786]
-
În 1959, americanul J.J. Burns a arătat că motivul pentru care unele mamifere sunt susceptibile scorbutului este imposibilitatea ficatului lor de a produce o enzimă activă, numită L-gulonolactonă oxidază, care este ultima din cele patru enzime care intervin la sintetizarea acidului ascorbic. Biochimistul american Irwin Stone a fost primul care a exploatat vitamina C pentru proprietățile ei de conservare și a obținut patente pentru aceasta. A dezvoltat teoria conform căreia vitamina C este un nutrient esențial deficitar la oameni, ca rezultat
Vitamina C () [Corola-website/Science/301457_a_302786]
-
100 grame de fruct sau legumă: Majoritatea speciilor de animale și plante își sintetizează singure vitamina C. Prin urmare, nu este o vitamină pentru ele. Sinteza este obținută printr-o secvență de pași, bazați pe enzime, care convertesc glucoza în acid ascorbic. Acest lucru are loc fie în rinichi, la reptile și pasări, sau în ficat, la mamifere și păsări ciripitoare (Passeriformes). Ultima enzimă din proces, l-gulonolactonă oxidază, nu poate fi fabricată de organismele umane deoarece gena care aparține enzimei nu
Vitamina C () [Corola-website/Science/301457_a_302786]
-
reptile și pasări, sau în ficat, la mamifere și păsări ciripitoare (Passeriformes). Ultima enzimă din proces, l-gulonolactonă oxidază, nu poate fi fabricată de organismele umane deoarece gena care aparține enzimei nu funcționează. Pierderea unei enzime care este importantă pentru producerea acidului ascorbic a avut loc frecvent pe scara evoluției și a afectat majoritatea peștilor, multe păsări, unii lilieci, cobaii și majoritatea primatelor, incluzând oamenii. Mutațiile nu sunt încă letale, deoarece acidul ascorbic se regăsește din abundență în sursele alimentare (se poate
Vitamina C () [Corola-website/Science/301457_a_302786]
-
nu funcționează. Pierderea unei enzime care este importantă pentru producerea acidului ascorbic a avut loc frecvent pe scara evoluției și a afectat majoritatea peștilor, multe păsări, unii lilieci, cobaii și majoritatea primatelor, incluzând oamenii. Mutațiile nu sunt încă letale, deoarece acidul ascorbic se regăsește din abundență în sursele alimentare (se poate spune că multe dintre aceste specii se hrănesc, sau se hrăneau, în principal cu fructe). De exemplu, o capră adultă produce mai mult de 13000 mg de vitamina C pe
Vitamina C () [Corola-website/Science/301457_a_302786]
-
gătitului să fie micșorate, iar apa folosită la preparare nu ar trebui aruncată, de exemplu prin gătitul cu aburi sau prin supe. Vitamina C din alimente este identică cu cea din suplimente. Structura vitaminei C este foarte bine înțeleasă (vezi acid ascorbic) și nu există nici o diferență între beneficiile aduse de forma naturală și cea sintetică (deși fructele și legumele mai conțin și diferiți alți nutrienți, deci vitamina C nu este singurul lor avantaj). Observații recente sugerează faptul că efectul temperaturii
Vitamina C () [Corola-website/Science/301457_a_302786]
-
Acidul ascorbic este un acid organic cu proprietăți antioxidante. Apare sub forma unei pudre sau unor cristale albe spre galben deschis. Este solubil în apă. Enantiomerul L al acidului ascorbic este cunoscut sub numele comun de vitamina C. În 1937, Premiul
Acid ascorbic () [Corola-website/Science/301468_a_302797]
-
Acidul ascorbic este un acid organic cu proprietăți antioxidante. Apare sub forma unei pudre sau unor cristale albe spre galben deschis. Este solubil în apă. Enantiomerul L al acidului ascorbic este cunoscut sub numele comun de vitamina C. În 1937, Premiul Nobel pentru Chimie a
Acid ascorbic () [Corola-website/Science/301468_a_302797]
-
Acidul ascorbic este un acid organic cu proprietăți antioxidante. Apare sub forma unei pudre sau unor cristale albe spre galben deschis. Este solubil în apă. Enantiomerul L al acidului ascorbic este cunoscut sub numele comun de vitamina C. În 1937, Premiul Nobel pentru Chimie a fost decernat lui Walter Haworth pentru munca sa în determinarea structurii acidului ascorbic (împărțit cu Paul Karrer, care a primit premiul său pentru munca
Acid ascorbic () [Corola-website/Science/301468_a_302797]
-
cristale albe spre galben deschis. Este solubil în apă. Enantiomerul L al acidului ascorbic este cunoscut sub numele comun de vitamina C. În 1937, Premiul Nobel pentru Chimie a fost decernat lui Walter Haworth pentru munca sa în determinarea structurii acidului ascorbic (împărțit cu Paul Karrer, care a primit premiul său pentru munca depusă în domeniul vitaminelor), iar premiul pentru Fiziologie și Medicină, din același an, a fost acordat lui Albert Szent-Györgyi pentru studiile sale în privința funcțiilor biologice ale L-acidului
Acid ascorbic () [Corola-website/Science/301468_a_302797]
-
acidului ascorbic (împărțit cu Paul Karrer, care a primit premiul său pentru munca depusă în domeniul vitaminelor), iar premiul pentru Fiziologie și Medicină, din același an, a fost acordat lui Albert Szent-Györgyi pentru studiile sale în privința funcțiilor biologice ale L-acidului ascorbic. Cei doi hidroxili (-OH) din partea de jos, de la legătura dublă sunt enoli. Un enol pierde o pereche de electroni, devenind o grupare oxoniu (=OH), prin crearea unei legături duble cu atomul de carbon. Simultan, legătura dublă carbon-carbon (dintre enoli
Acid ascorbic () [Corola-website/Science/301468_a_302797]
-
legătură dublă cu următorul carbon. Pentru a face loc, electronii legăturii duble a grupei carbonil sunt primiți de oxigenul carbonilului, pentru a forma un enolat. Oxoniul se deprotonează prompt pentru a produce un carbonil, iar această pierdere de protoni dă acidului ascorbic caracterul său acid. Întreaga reacție este deprotonarea enolului pentru a forma un enolat, unde sarcina negativă a enolatului rezultat este delocalizată de sistemul carbonil (C=O) și de dubla legătură (C=C). Această delocalizare face ionul mult mai stabil
Acid ascorbic () [Corola-website/Science/301468_a_302797]
-
un enolat, unde sarcina negativă a enolatului rezultat este delocalizată de sistemul carbonil (C=O) și de dubla legătură (C=C). Această delocalizare face ionul mult mai stabil și mai puțin probabil să își reprimească protonul. <br style="clear:left;"> Acidul ascorbic se convertește foarte repede în doi tautomeri instabili ai dicetonei prin transfer de protoni, deși este mai stabil sub formă de enol. Protonul enolului este pierdut și recâștigat de electronii dublei legături, producând o dicetonă. Aceasta este o recție
Acid ascorbic () [Corola-website/Science/301468_a_302797]
-
sub formă de enol. Protonul enolului este pierdut și recâștigat de electronii dublei legături, producând o dicetonă. Aceasta este o recție de enol. Există două forme posibile: 1,2-dicetonă și 1,3-dicetonă.<br style="clear:both;"> Concentrația unei soluții de acid ascorbic poate fi determinată prin mai multe metode, cele mai comune implicând titrarea cu un agent oxidant. Un agent oxidant des folosit este colorantul 2,6-diclorofenol-indofenol, sau, pe scurt, DCPIP. Colorantul albastru este introdus în soluția de acid ascorbic până când
Acid ascorbic () [Corola-website/Science/301468_a_302797]
-
soluții de acid ascorbic poate fi determinată prin mai multe metode, cele mai comune implicând titrarea cu un agent oxidant. Un agent oxidant des folosit este colorantul 2,6-diclorofenol-indofenol, sau, pe scurt, DCPIP. Colorantul albastru este introdus în soluția de acid ascorbic până când o culoare roz pal apare timp de 15 secunde. O altă metodă implică folosirea iodului și un indicator de amidon. Iodul reacționează cu acidul ascorbic, iar când tot acidul ascorbic este consumat, iodul, aflat în exces, reacționează cu
Acid ascorbic () [Corola-website/Science/301468_a_302797]
-
colorantul 2,6-diclorofenol-indofenol, sau, pe scurt, DCPIP. Colorantul albastru este introdus în soluția de acid ascorbic până când o culoare roz pal apare timp de 15 secunde. O altă metodă implică folosirea iodului și un indicator de amidon. Iodul reacționează cu acidul ascorbic, iar când tot acidul ascorbic este consumat, iodul, aflat în exces, reacționează cu amidonul, formând un complex de culoare albastră. Aceasta indică sfârșitul reacției de titrare. Metoda de mai sus care implică iodul necesită crearea și standardizarea soluției de
Acid ascorbic () [Corola-website/Science/301468_a_302797]