51,037 matches
-
În consecință, trupele rusești erau pregătite să treacă Dunărea. „Este dovada cea mai clară”, scria Ledoulx, „că atât generalul Kutuzov, cât și guvernul rus doresc să continue acest război, chiar dacă, pentru ei, cu siguranță va fi un faliment total. Hazardată intenție, dar tipică pentru spiritul lor sălbatic.” Mulțumit de această concluzie, consulul își pipăi iarăși măseaua cu limba. Nu mai simțea gaura, nu mai simțea nici o durere. Plutea. Aproape de miezul nopții, încă plutind, păși în îmbelșugata casă a zarafului filofrancez. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să-ți faci datoria! ― Nu, nu! Rămân și chiar mă așez aici, între perne. Scrisorile acelea mai pot să aștepte puțin. Intermezzo informativ: Uneori, atât soțul, cât și soția râvnesc la serviciile aceleiași persoane, fără să știe însă unul de intențiile celuilalt. În cursul serii, feciorul primi două bilete. Unul, vârât cu de-a sila în palmă de către domnul conte, celălalt, strecurat cu discreție sub cămașa tânărului, aproape de inima acestuia, de către doamna contesă. După toate probabilitățile, asta se întâmpla în timpul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
grăbea. Babic călărea tăcut alături de el. Se îndreptau spre marginea orașului, spre un loc indicat de D’Autrey. Acceptase, în cele din urmă, invitația acestuia, mai mult din curiozitate. Dorea să se convingă dacă loja avea într-adevăr posibilități și intenții serioase legate de înlăturarea lui Napoleon, dușmanul lor comun. Dar, mergând spre adunarea masonică, se gândea mai ales la evoluția ultimelor negocieri. Era profund nemulțumit. Nimeni nu mai avea răbdare să asculte pe nimeni. De fapt, asista doar la înfruntarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cineva care m-a ajutat să văd mai bine. ― Acel cineva are și un nume? Prințul formulase întrebarea alb, deosebit de clar, deși își simțea gâtul dureros de uscat. Privi atent singurul ochi al celuilalt, dar nu descoperi în el nici o intenție agresivă. ― Alteța Voastră cunoaște deja acea persoană. Este vorba de Marioritza. ― Iubita ta? Manuc înghiți în sec. Îi scăpase pur și simplu. Pictorul sesiză graba, dar și regretul prințului pentru acea grabă. Ridică sprânceana și, amuzat, își propuse să mai întârzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Doar Iancu îi mai aducea o rază de bucurie. Ceva, însă, se schimbase și în privința nepotului. Simțea că el nu mai era cel pe care îl condusese pe drumul surghiunului. Îi văzuse teancurile de fișe de lectură, îi cunoștea planurile, intenția de a învăța temeinic și nu pe jumătate, dorința de a traduce cât mai mult. Îl simțea așezat în sine, cumințit, așa cum ar fi spus clucereasa Elenca. Dar nu era numai asta. Iancu gândea și acționa de parcă tocmai descoperise un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o prind de zbor cu ușurință, mi-o pun apoi în sân și alerg după altele, pe care le culeg uneori de sub oiștea birjarilor cu gloabele în trap. Avea un fel liniștit de a se umfla în pene, cu vădită intenție să predomine, ceea ce îi și îngăduiam, cu atât mai mult, cu cât l-am surprins odată la rampa du gunoaie, scormonind ca o cârtiță sub pământ. Acolo a înghemuit el, în noaptea aceea de groază, pe regele voiajorilor comerciali care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dreptate, interveni piticul împăciuitor, trecând fățiș de partea ei. - Te-am îmbrățișat ca pe scândura corăbiei mele, sfărâmată de destin. - Nu o meriți, ticălosule! guiță încă o dată mica pocitanie, repezindu-și piciorușul ce-l ținea pe inimă, spre laringe, cu intenția de a-mi înăbuși cuvintele. - Fiindcă ocna la care m-ai îndrumat era pustie, continuai cu vorba sugrumată, te-am prefăcut în pat și scaun, în taler și ciomag. Pentru că nu m-am priceput niciodată să mânuiesc rindeaua, așchiile tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
violenta lor aromă. Era în mănunchiul lor o explozie de alb și un cartonaș pe care am scris: „Flori și vis, Marianei”. Se înserase de-a binelea, când reîntors în sufrageria comună, întrebai, nevinovat, pe doamna Pipersberg, dacă mai are intenția să joace mult, deoarece, în curând va trebui să se schimbe pentru „inspecția de noapte”. Ochii ei, ca de miel, se umplură de lacrimi și un plâns de madonă pângărită produse o consternare generală. Pe chipurile domnilor se citea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
un pantof. — Domnișoară Trixie, strigă domnul Gonzalez. Domnul Levy vorbește cu dumneata. — Cine? mormăi domnișoara Trixie. Parcă spuneai că a murit. — Sper că veți constata niște schimbări foarte importante, când veți mai trece pe aici data viitoare, spuse Ignatius. Avem intenția să revitalizăm, ca să zic așa, întreprinderea dumneavoastră. — Foarte bine. Ia-o încet, spuse domnul Levy și trânti ușa după el. — Este un om minunat, afirmă cu convingere domnul Gonzalez. De la fereastră, priviră amândoi cum domnul Levy se urcă în mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de roșii, nu cu sânge. Poate că ultimul om care l-a purtat a fost înjunghiat de tâlhari. — Pune și asta pe cap. Omul îi dădu lui Ignatius o mică bonetă dreptunghiulară din hârtie, albă. — Te asigur că n-am intenția să port o bonetă de hârtie. Șapca pe care o am este cât se poate de bună și cu mult mai sănătoasă. — Nu se poate să porți o șapcă de vânătoare. Pune-o pe asta. Este uniforma vânzătorilor Paradisului. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o dată? — Cum? în halul în care mă vezi că sunt, te aștepți să o pornesc din nou pe străzi? Cei zece cenți pe care îi am vor fi încredințați unui conductor de tramvai de pe St. Charles Street. Restul zilei am intenția să-l petrec într-o cadă cu apă fierbinte, ca să mă pun cât de cât pe picioare. Atunci ce-ai spune să vii din nou mâine și să mai încerci o dată? întrebă plin de speranță bătrânul. Zău că am nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și Levy pentru plastografie. În mintea limitată a mamei sale, un sector psihiatric putea să pară o alternativă atrăgătoare. I se potrivea perfect să-și expună copilul cămășii de forță și electrocutării prin tratamente cu șocuri, având cele mai bune intenții. S-ar fi putut, firește, ca mamei lui nici să nu-i treacă prin gând asemenea lucruri. Totuși, când era vorba de ea, trebuia să fie pregătit pentru ce-i mai rău. Chiar minciuna spusă de Battaglia era un motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
istorie a presei (180 de ani de presă românească), prof. univ. I . Hangiu, care la aproape 90 de ani, realizează o nouă ediție a Dicționarului presei literare românești, a smuls ropote de aplauze participanților când și‐ a declarat vitalitatea și intențiile literare de viitor. Membrii Asociației Române de Istorie a Presei au fost entuziasmați și l‐au privit cu admirație și respect, deși majoritatea lor erau tineri. Să aibă profesorul sănătate! Tot mai des sunt prezent în sălile de lectură din
OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
În felul lor obișnuit: câțiva se târau de colo-colo Înfășurați În geci impermeabile, cu glugi pe cap și cu umbrelele ținute strâns Împotriva vântului tăios. Restul călca apăsat udându-se până la piele. Toți păreau Înrudiți Între ei și plini de intenții criminale. Când soarele strălucea, Își lepădau hainele groase de lână, Își scoteau fețele la lumină și zâmbeau. Dar iarna Întregul oraș arăta ca și cum ar fi dat probe pentru filmul Deliverance. Logan se uita morocănos pe geam, la oamenii care Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și zise: — Puteți continua. — Mulțumesc, onorată instanță, zise Șarpele. Martin, ai mai fost În fața acestei instanțe de treizeci și opt de ori, nu-i așa? Intrare prin efracție, tâlhărie, numeroase acuzații de posesie de droguri, o acuzație de posesie cu intenție de trafic, furt din magazine, incendiere, exhibiționism... Făcu o pauză. — Când aveai paisprezece ani, ai Încercat să faci sex cu o minoră și când aceasta te-a refuzat ai bătut-o În așa hal că a avut nevoie de patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să desfășurăm activitățile cognitive pe un fond emoțional optim, atunci elevul va refuza să lucreze, nu se va implica corect. Feedback-ul pozitiv este singurul care motivează elevul pe termen lung. Important este ca feedback-ul să fie oferit cu intenții pozitive: pentru a ajuta pe cineva să învețe ceva care îi va fi folositor. Feedback-ul poate să demoralizeze de asemenea și elevul să nu mai încerce. Pedeapsa creează anxietate și stres celui care știe că e posibil să o
Jocuri de dezvoltare a memoriei la copilul deficient de auz by Laura Lificiu,Andreea Matei () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84363_a_85688]
-
am fost foarte legată de el și Încă de foarte mică. Numai că nu despre asta e vorba. Demn de reținut era faptul că el murise cu nici două luni Înainte de vizita mea În Suedia. Făcusem acea călătorie tocmai În intenția de a mai uita de suferința care mă copleșise. GÎndeam și eu, ca toată lumea, că schimbarea locului m-ar putea ajuta să-mi uit durerea, ca și cum n-am purta-o În noi. Rezemată cu umerii de rafturile de lemn povîrnite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mi-e martor, iar de-acum Îmi veți fi și dumneavoastră, că am scris multe scrisori În viața mea. Și că aproape toate au fost adresate unei singure persoane, lui Mendel Osipovici. Dumneavoastră, cunoscător al operei sale (și nu am intenția de a vă reproșa acele inexactități În monografia pe care i-ați dedicat-o), nu va trebui să vă Încărcați memoria cu cine știe ce amănunte, așadar puteți reține ceea ce vi se pare esențial. În poezia cu titlu criptic „Canibalism stelar“ (vol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mi-ar veni, va trebui totuși să pomenesc de destinul acelei progenituri asupra căreia doamna Nina Roth-Swanson păstrează tăcerea, de parcă faptul că suferea de o boală congenitală ar fi putut arunca o umbră asupra lui Mendel Osipovici. N-am deloc intenția de a dezavua estimările arbitrare ale criticilor, cu atît mai puțin exegezele amintitei Nina Roth-Swanson - deși numai eu aș fi Îndreptățită s-o fac - dar am totuși o nedumerire: cum a fost posibil ca doamna N.R.-S., știind bine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
refugia În literatură. Pămîntul făgăduinței. (Și cînd Îmi amintesc că din pricina poeziilor sale a fost atît de dușmănit și atît de hulit!) La un moment dat am luat hotărîrea de a ne despărți. Și, precum un copil retardat, Îi presimțeam intențiile după țîrÎitul soneriei, după răsucirea cheii În broască. „Nu trebuie nimeni Îndurerat“, spunea el. „Eu nu am dreptul la dragoste.“ Astfel ne vom despărți de mai multe ori „definitiv“, rupînd legătura noastră precum se rupe firul mătăsii „cînd perlele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
numeroase variante - ultima fiind În cartea unui oarecare Igelet - Despre organizația MÎna neagră - din sursă austriacă, cam tendențioasă, sentimentalistă, oricum, bizară. Cartea regilor și a nebunilor va fi, În primă fază, concepută ca eseu, ceea ce-i va lăsa urme vizibile. Intenția mea era să expun succint substratul veridic și fantastic, „Incredibil de fantastic“, al istoriei apariției Protocolului Înțelepților Sionului, influența absolut dementă a acestuia asupra generațiilor de cititori, ca și consecințele tragice pe care le-a provocat; chestiunea care mă va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
stradă, avea să se prăbușească pe locul unde stătea. Voi veni la „Vanderbilt“ la prânz. A pornit grăbit și a cotit pe Fifth Avenue. Întors la hotel, s-a simțit mai bine, dar când s-a dus la frizerie, cu intenția de a cere un masaj la cap, mirosul loțiunilor și al pudrelor i-a amintit de zâmbetul lătăreț, sugestiv, al Axiei, așa că a ieșit numaidecât afară. În pragul ușii sale l-a Învăluit o beznă bruscă, ca apele despicate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cazuri -, ea stă aproape Întotdeauna sub pat. — Păi... a dat să vorbească Amory. Alec i-a făcut semn să tacă. — Se Înțelege că nu-i voie să te uiți. Stai În mijlocul Încăperii și, până nu-și dă seama fantoma ce intenții ai, sari de-a dreptul În pat. Niciodată nu mergi Încet spre pat. Gleznele sunt cele mai vulnerabile când vine vorba de strigoi. Odată vârât sub pături, ești În siguranță. Strigoiul poate să zacă sub pat până-n zori. Ție nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
EA: Între șase și două - strict. EL: Aș cumpăra și eu niște acțiuni la corporația ta. EA: O, dar nu e vorba de o corporație - e doar „Rosalind Unlimited“. Cincizeci și unu la sută din acțiuni, nume de firmă, bune intenții - totul valorând douăzeci și cinci de mii de dolari pe an. EL (dezaprobator): Cam calculată propunere. EA: Bine, Amory, dar nu te superi, nu-i așa? Când voi Întâlni un bărbat care să nu mă plictisească de moarte după două săptămâni, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
vreau eu. Trei, căpitanul Bledsoe e pe cale de a deveni senil. În urmă cu două seri a luat cuvântul la Clubul Kiwanis din Los Angeles și eșuat într-o serie de obscenități. A creat multă agitație atunci când și-a trâmbițat intenția de a-i „dona ciolanul” lui Rita Haywoorth să și-l „frece până-i dă sângele”. Procurorul Șef l-a contactat pe doctorul lui Bledsoe și a aflat că dragul nostru căpitan a avut o serie de atacuri cerebrale minore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]