45,675 matches
-
cu lacrimi și părere de rău că trebuie să plec și poate nu o voi mai vedea niciodată. Regretam plecarea mea de acolo, că nu o să le mai văd. Meditând la tristă despărțire mi-a venit un gând tainic care, parcă îmi spunea: deja ai luat tot ce-i bun și valoros în acest pelerinaj la Sfintele Locuri. Primisem de două ori Sfintele Taine: o dată la Sfanțul Mormânt al Domnului Iisus Hristos și după o perioadă la Sfanțul Mormânt al Maicii
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ce am adus cu inima și doresc să împart la toti acest sentiment de bucurie lăuntrica. Ies afară pe alee și mă opresc în fața unui măslin milenar. Admir grosimea lui. Arată, împovărat de ani, ca un om obosit de vremuri, parcă îți spune ceva tainic, ca a văzut multe și a auzit multe. Apoi mă opresc la o stâncă nu prea înaltă care are reprezentat pe ea chipul Mântuitorului cu Crucea în spate, căzut în genunchi și privind spre trecători. E
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
alb de fier forjat. Este o lespede de piatră pe care a stat Domnul când îl judecau. Iar deasupra pietrei, pe un suport, este o icoană care înfățișează pe Domnul cum stă să fie judecat. E atat de smerit și parcă transmite lumină în inimile celor care privesc. Se produce o transformare în inimile privitorilor. Și arde o candela tot timpul. Curtea este pavata cu pietre. Se află acolo și locul unde a stat Pilat. Ne gândim la curtea cu lume
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ce preț îi punem? El a dat o Jertfă unică. Cea mai mare din lume, dar cât prețuiește la noi? Ce valoare are în inimile noastre cele împietrite și lacome? Oare merită un atât de mare Sacrificiu? Că pe noi parcă nici nu ne interesează, ci mai mult apreciem un meci câștigat sau pierdut. Ne mai putem numi creștini sau fii ai lui Dumnezeu? Noi cei de azi suntem mai răi că păgânii care nu L-au cunoscut pe Domnul. Ei
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Evanghelistul. Este mare întristare ce poți vedea. Este totul din aur. Am îngenuncheat rugându-ne tainic, am privit stâncă, am atins-o prin acea rozeta de aur special făcută. Am privit cu duioșie și smerenie pe Domnul și Sfântă Mama, parcă i-am îmbrățișat cu inima, cu sufletul. Ei mi-au dat ceva tainic: întărire și sfințenie. Nimeni nu-mi poate lua ce mi-au dat mie personal, este al meu și simt ceva bun. Eu mă bucur, dar bucurați-vă
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Așezământ nare finanțe cu cel termină. Nu-i lucru ușor să treci prin o astfel de situație grea și sensibilă. De altfel, a făcut cunoscut și la conducerea țării, la mai multe ministere și la cei în drept dar totul parcă în zadar. Dacă ar fi un stadion, sala de sport sau o discotecă atunci nu se pune problema, imediat se găsesc bani. Și pentru biserică, nu. Ce să zic!? Gândiți-vă domniile voastre la această situație. Și veți găsi un
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Inseamna ca trăiești, Iar unui întristat, Arata-i milă ta, Si alunga-i durerea să, O Mamă de-o vezi plângând, Milos apropie-te de ea, Imbratiseaz-o, n-o lasă, Ca mult poate zidi, Inima ta, Daruindu-i încrederea, Dar, parcă n-am făcut de-ajuns, O, suflet păcătos ce am, Încearcă să mergi, Pe calea Lui Hristos, Oricât va fi de greu, La capătul cărării, Ne-asteapta Domnul Hristos, Să facă plata Creștinilor de jos. Procesiune de Florii 14.04
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
vioi, stimulator, calități pe care memorialul bătrânului om de teatru le are din plin, în chip irezistibil. Emană din cartea lui o frăgezime extraordinară, ceva genuin, niște arome, un farmec, un gust al existenței, o vivacitate, prin care trecutul evocat parcă s-ar ivi prima oară abia acum, nou-nouț și strălucitor. Prospețime tinerească pe care, paradoxal, tocmai vârsta târzie are darul de a o stârni, căci ea, vârsta târzie, deține esența savuroasă, nostalgică, fortifiantă, a ̀înțelegerii vieții. Craig a folosit
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
oarecare exercițiu filologic, o anumită familiarizare cu biblioteca. Dar mai cu seamă e necesar neastâmpărul gândului, gustul, dispoziția și, above all, buna dispoziție. Există, e adevărat, și monștri de erudiție, ca Iorga, Pico della Mirandola, atâția alții, fenomene amețitoare care parcă ar fi înghițit ca niște zmei toată știința lumii, dar și ei au, fatalmente, lacune enorme ; noi vedem numai știința lor uriașă, care ne dă gata, nu și ignoranța lor inevitabil nu mai puțin uriașă. Nu spun aceasta ca să-i
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ei, exorcizarea ticăloșiei și crimei. Iar Eryniile nu devin Eumenide, adică „binevoitoare”, decât după. Nisipul și jungla Ca Hamlet meditând cu craniul lui Yorick în mână, Paul Valéry ridică de pe plajă o cochilie și îi contemplă uimit structura geometrică, efect, parcă, al unei torsiuni helicoidale impuse unei forme conice. „Comme un son pur, ou un système mélodique de sons purs, au milieu des bruits, ainsi un cristal, une fleur, une coquille se détachent du désordre ordinaire de l’ensemble des choses
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de „artă” ; dovadă cele câteva „stângăcii” păstrate, desigur deliberat, în unele dintre antume) ; e însă mai mult decât probabil că partea „realizată”, deci cu audiență largă, ar fi fost mult mai întinsă. Chiar antumele existente, considerate din perspectiva postumelor, dobândesc parcă un relief mai puternic ; se face simțită amplitudinea „valurilor de fund”. Separația radicală (falsă, după părerea noastră) între antume și postume o ia I. Negoițescu drept un dat incontestabil. El face din această separație o opoziție, iar din opoziție o
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
portret niciodată, decât în reproducere. Mi-a rămas în amintire ca o capodoperă. Pe cât ̀ mi amintesc, e un tablou în acuarelă, însă de dimensiuni neobișnuit de mari pentru atare tehnică, și, cu toată transparența și fluiditatea acuarelei, având totuși parcă o soliditate, o aparentă consistență, pe care o dă probabil aerul impunător al modelului. Citindu-i apoi volumele de poezii pe care le am găsit în biblioteca de acasă, Poeme cu îngeri, Destin și Urcuș, nu am rămas de loc
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
au ascultat muzică și atunci când Costică nu mai putea suporta atmosfera din local, și dorea să meargă la culcare, l-a întrebat pe unchiul Anton. „Mai vrei ceva tată”? Iar bătrânul i-a răspuns cu sfiială: „Eu știu, măi Costic? Parcă aș mai bea o țuiculiță”. Urmarea povestirii nu mai are nici-o noimă. La însemnările din noembrie 1989 adaog: „Moș Anton a plecat de mult dintre noi. Ionică e tot la Galați pensionar, iar bietul Costică stă paralizat de trei ani
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
atunci i-a zis: „Da’ nu-mi dai ceva de învelit”?. Mama, în ritmul glumelor de până atunci, i-a răspuns: „Ce-ți trebuie învelitoare, că doar casa e învelită”. La acest răspuns unchiul Ion i-a zis „Fă țață, parcă nu erai așa de proastă, cum îmi spui mie că-i acoperită casa?!. Vorbea puțin pe nas. . . Și unchiul Ion și soția sa Maria erau foarte primitori și darnici. În drumurile mele, am fost de foarte multe ori găzduit și
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
1985-86 de am făcut pomenire pentru bunici la cimitirul din Corbeni și am găsit-o pe fiica unchiului Scarlat, femeie de peste 40 de ani. Am fost surprins de vocabularul pe care-l folosea, de delicatețea gesturilor ei, de politețea ei. Parcă ar fi fost absolventă de pension, parcă ar fi trăit într-un mediu de intelectuali, și cu un bun simț ieșit din comun. După despărțire, am comentat cu unchiul Constantin acest caz, atât de deosebit de mediul înconjurător și de
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
la cimitirul din Corbeni și am găsit-o pe fiica unchiului Scarlat, femeie de peste 40 de ani. Am fost surprins de vocabularul pe care-l folosea, de delicatețea gesturilor ei, de politețea ei. Parcă ar fi fost absolventă de pension, parcă ar fi trăit într-un mediu de intelectuali, și cu un bun simț ieșit din comun. După despărțire, am comentat cu unchiul Constantin acest caz, atât de deosebit de mediul înconjurător și de posibilitățile modeste de trai. Asupra acestei verișoare
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
trebuit să-și facă altă fântână la noua ei locuință. Sunt cincisprezece ani de când a trecut pragul în veșnicie, dar eu am aminitrile proaspete, calde, încălzite de lacrimi care ard obrazul, și o văd clar, ca atunci când veneam de departe. „Parcă văd acas- pe mama, Chip de sfântă-ntr-un pervaz, Slabă, slabă sărăcuța Și cu lacrimi pe obraz”. Am văzut-o plângând când a murit fatele Neculai; am văzut-o purtând parastasele bunicilor Vasile și Iordana. Am văzut-o speriată
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
când se confiscau grâul, porumbul, și, mai ales când li s-a confiscat lemnul de salcâm de la vie, când erau zdrobiți cu procese penale pentru nepredarea integrală a cotelor de cereale, mi s-a plâns mămica: „Ne-a uitat Dumnezeu”. . „Parcă și Dumnezeu ține cu comuniștii”. Atunci mi-am adus aminte, cu înfiorarea că ni se poate întâmpla și nouă, ca și femeiei din Ucraina, căreia i se uciseseră șapte fii de către bolșevici, care, mamă zdrobită, a privit către cer, și
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
rămas o bătrânică, mică, slabă, cu ochi negri, mari, cu părul cărunt, căreia-i tremură puțn capul și care poartă tot timpul grijă să nu amețească și să nu cadă. Doamne, cât de mult a plâns-o Netuța pe mămica. Parcă se sfârșise lumea!. Da, Netuța avea în fața ochilor toate eforturile mămicii noastre pentru creștera copiilor ei . Oare câte lacrimi a vărsat neamul românesc în acele timpuri apocaliptice ? Lacrimile neamului meu mi se par a fi niște diamante, care, la șlefuit
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
dintre ei „să predice” în biserică. În timpul săptămânii am scris despre : „Biblia cartea de căpătâi a preotului”. Joi după amiază m-am întors acasă, la Suceava. Acasă, liniște rău prevestitoare, fețe triste, deznădăjduite. Soacră-mea bolnavă. Copilul palid. Marta slăbită, parcă făcea eforturi să pară bine dispusă. Ce pot face ? Cum îmi pot ajuta soția și copilul ? Când voi primi salariul ? Cât va trebui să plătesc pentru masă părintelui Vasiliu ? Ce mai rămâne? Sâmbătă, la ora 16 am plecat spre Volovăț
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
discernământ. În mintea mea pătrund contradicțiile cele mai destructive. Nu mai am putere de muncă. O, dacă m-aș putea învinge, dacă aș putea să fiu numai rațiune rece, numai voință de fier. Dar, . .toate acestea de care am nevoie parcă au rămas blocate la soția mea. I-am scris lui tata-socru-cotat neserios, poezie. I-am scris lui Marta,- cu ce rezultat?. O, cât de sărate îmi sunt lacrimile în gură !?. Se vede că eu — pentru prea multele mele păcate- trebuie
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
august. Astăzi port în suflet pe Marta. Pe Marta pe care am visat-o, pe Marta așa cum am dorit-o. O, Marta dacă ai ști ce-i aceea iubire !? Sunt ca un copil. Aștept clipă de clipă să te văd. Parcă ai fi ascunsă undeva ! O, dacă ai veni ! O, dacă n-ai întârzia prea mult ?! O, dacă nu mi se va împietri cândva inima ! O, dacă nu va fi odată prea târziu ! După masă am mers la biserică. M-am
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
voi avea ocazia s-o salut, dar cu vreo 30 de metri înainte de a ne întâlni, ea a trecut pe celălalt trotuar și n-am mai văzut-o. Astăzi, inima mea e freamăt de frunze vestejite, uscate, e tristețe, nostalgie. Parcă nu mai sunt eu. Nu-mi pot stăpâni gândurile. Socoteam un timp că instinctul mă determină să îndrept toate gândurile spre Marta, dar acum instinctul îmi este complet mortificat; de ce totuși gândurile stăruiesc în același loc.? Fapt este că Marta
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
paralizat orice putere; dacă în această situație ar fi cerut ajutor,-dacă și-ar fi analizat apoi gândurile și gesturile, . .numai așa ar fi găsit puterea de a înțelege durerea care mă obligă la strigăte disperate. Sâmbătă 20 august. Aștept, parcă simt că trebuie să vină cineva la mine, că trebuie să primesc o veste care să-mi schimbe radical gândurile și viața. Să fie aceasta presimțirea unor fapte reale, sau numai proecția în viitor a propriilor mele gânduri- o autosugestionare
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
alese din viața mea după moartea soțului meu, editorul René Coeckelberghs. În alegerea mea am încercat să dau prioritate acelor fragmente în care viața „m-a durut” cel mai mult, momente din coroana timpului și tensiunea lui poetică. Timpul însuși parcă m-a silit, în logica lui, să mă întorc în trecut, când viața mea, prin iubire, lua o altă formă - să aduc începutul în apropierea sfârșitului - prin „darul” scrisorilor lui René, prin acea viață tensionată și poetică din ele. Căci
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]