44,331 matches
-
zoroastrism, este pozitiv și benefic (Duchesne-Guillemin, 1962a, p. 73). La sfârșitul recitării capitolelor din Yasna, apa binecuvântată, care fusese folosită pentru purificare și extrasă dintr-un puț legat de locul de cult, este vărsată În același puț. Tot ritul este săvârșit, contra cost, În scopul realizării intențiilor credincioșilor care plătesc, după posibilități, uneia sau mai multor perechi de preoți (pentru o descriere detaliată a acestui cult, cf. Kotwal și Boyd, 1991). Focul are deci o poziție centrală În liturgia zoroastriană, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
private, explică practicile religioase; la ei vine un mare număr de tineri să Învețe. Druizii se bucură de mare cinste În fața galilor. Ei hotărăsc În aproape toate dezbaterile publice și private; dacă s-a comis vreo crimă, dacă s-a săvârșit vreun omor, dacă există vreun proces de moștenire sau hotărnicie, tot ei sunt aceia care dau sentințe, fixează despăgubirile și amenzile. Particularul sau tribul care nu se supune hotărârii lor nu mai are dreptul să aducă jertfe. La gali, aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
guvernată de aceștia. Despre acest lucru, care va Începe cu o perioadă de depravare morală a oamenilor, se vorbește pe larg În Völospá: Frații se vor lupta și se vor ucide, 45 rudele vor rupe legăturile de sânge, se vor săvârși fapte rele și adultere Îngrozitoare; va fi o epoca a spadelor și a scuturilor, se vor sfărâma scuturile, o epocă a vânturilor și a lupilor, Înainte de sfârșitul lumii: nimeni nu va dori să-și cruțe adversarul. Arborele universului se cutremură
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a Ivireanului. Originalitatea didahiilor stă în modul în care mitropolitul știe să cearnă și să prelucreze ideile sau tezele din care s-a inspirat, dar mai ales în stilul lor cuceritor. El nu se urcă la amvon doar pentru a săvârși un ritual. Vrea să instruiască, să educe, să deștepte conștiințele somnolente. Cu indignare, vehemență sau cu mustrări părintești, denunță păcatele obștei, îndeosebi ireligiozitatea și nesupunerea în fața cârmuitorului. În fond, A.I. e un moralist, auster, veghind cu ochi de Argus la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
fiecare individ trebuie considerat cel mai bun judecător al propriilor interese<footnote Pentru aceeași interpretare, vezi Miroiu (2006) și Tarrant (2004). footnote>. În cuvintele lui Mill: „[...] dar el însuși este judecătorul final. Toate erorile pe care este probabil să le săvârșească împotriva sfaturilor și avertismentelor sunt cu mult covârșite de răul de a le permite altora să-l constrângă la ceea ce ei consideră a fi binele lui” [Mill, 1859, 1869, p. 277]. Altfel spus, fiecare are dreptul să-și aleagă propriul
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
gestul subiacent al eliminării mele, în neantul posibilului condamnat să rămână posibil. Înființând, orice hotărâre desființează în jurul ei un potențial de ființă. Instituirea de ființă are loc pe spezele unei prealabile condamnări la a nu fi. Tocmai obligația de a săvârși această crimă ontologică îl blochează pe nehotărât. Și pentru că nu se poate hotărî să desființeze, nehotărâtul nu știe ce să înființeze. El este judecătorul care nu știe cui să confere semnul alegerii sale, dar nu din teama de a stârni
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
biserica nouă”, se îndrăgostește amarnic de o evreică, „splendidă și îmbătătoare”, Rahila, ce pare că ar vrea să treacă la creștinism. Patima „teribilă și arzătoare” îi întețește înnebunitor „vibrațiunile” inimii, împingându-l spre păcatul pe care nu ajunge să-l săvârșească. Puterea de neînvins a instinctului îi dă o surescitare învecinată cu sminteala. Luptându-se din greu cu propria senzualitate, idealistul Andronic, cel ce năzuise să fie un „popă reformator”, zbătându-se între căință și dorință, se prăvălește în marasmul unor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
studiile "ca să citesc abstracțiile și să pășesc pe drumul pietros și arid al silogismelor și sofismelor argumentelor lui Marx: legile cererii și ofertei, ale valorii surplusului care îi aparține muncitorului, ale lacomului capital exploatator și ale jafului pe care îl săvîrșește acesta în fiecare zi", ale viitoarei revoluții proletare și, la capătul drumului, ale salvării: o societate fără clase. A mers pînă la a accepta o "muncă de misionar", "să merg printre oameni, să mă întorc la Botoșani în vacanța de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
României. Numai țelurile în vederea atingerii cărora se presupunea că aceste metode realiste vor sluji drept instrumente erau absurde. Detașamentele teroriste ale legionarilor aveau această viziune a răului, dar după comiterea unor acte violente, se predau de obicei ca să ispășească încălcările săvîrșite în numele unui țel superior. Deși credincioșii n-ar trebui să fie convinși că țelurile mărețe pot fi atinse prin mijloace brutale. Legiunea apela la tinerii români dezorientați, zăpăciți și neglijați care se înscriau în număr exagerat la universitate. Ea apela
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
un mister. Acest fapt este cel mai bine exprimat de către medievistul Gheorghe Brătianu în titlul cărții sale, Une énigme et un miracle historique: le peuple roumain (București, 1942). Iorga merge mai departe cu formularea: "un miracol pe care l-am săvîrșit de unii singuri". Poziția lui Dománovszky se bazează pe lipsa de documente pe parcursul a aproape o mie de ani. Există, totuși, un document medieval autentic: scrierile cronicarului anonim al regelui Béla al III-lea al Ungariei din secolul al XII
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
conflictului decât spre sfârșit. Germania din timpul războiului era o lume urbană, electrificată, cu alimente, haine, magazine, bunuri de consum, cu femei și copii relativ Îndestulați. Pentru soldatul sovietic, diferența față de patria lui distrusă trebuie să fi fost incomensurabilă. Nemții săvârșiseră fapte cumplite În Rusia; acum era rândul lor să sufere, să li se răpească averea și femeile. Cu consimțământul tacit al comandanților, Armata Roșie s-a dezlănțuit asupra populației civile din teritoriile germane proaspăt ocupate. În drumul său către vest
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
improvizate - să permită unor bande Înarmate să cutreiere țara, arestând, torturând și ucigând după pofta inimii. Prima sarcină a noilor autorități era să-și asume fără echivoc monopolul forței, al legitimității și instituțiilor judiciare. Dacă cineva trebuia arestat pentru delicte săvârșite În timpul ocupației, aceasta era responsabilitatea autorităților În drept. Dacă urmau să aibă loc procese, ele trebuiau să respecte domnia legii. Dacă se cerea vărsare de sânge era apanajul exclusiv al statului. Tranziția a avut loc de Îndată ce noile puteri s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu cât 3 din 4 judecători de la procesele colaboraționiștilor francezi fuseseră ei Înșiși angajați ai statului colaboraționist. Până la urmă, numai 94 de oameni din 100.000 (mai puțin de 0,1% din populație) au fost condamnați la Închisoare pentru infracțiuni săvârșite În timpul războiului. Dintre cei 38.000 de Întemnițați, majoritatea au beneficiat de amnistia parțială din 1947, iar după cea din 1951 nu au mai rămas decât 1.500. Între 1944 și 1951, curțile judecătorești din Franța au condamnat la moarte
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1944-1945 și-au recăpătat slujbele sau au fost scutiți de plata amenzilor primite, iar majoritatea celor 50.000 de italieni Întemnițați pentru activități fasciste au ieșit rapid din Închisoare 1. Cel mult 50 de oameni au fost executați pentru crimele săvârșite În urma unui proces legal; li se adaugă 55 de fasciști masacrați de partizani pe 17 iulie 1945 În Închisoarea Schio. În timpul Războiului Rece, transformarea suspect de facilă a Italiei din putere a Axei În aliat democratic a fost pusă pe seama
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fost etape cruciale. Dar ele au pedepsit deopotrivă criminali de război și fasciști autentici. Astfel, printre persecuțiile care vizau Biserica Catolică din Croația, Tito l-a acuzat și pe rău famatul cardinal Alois Stepinac din Zagreb, apologet al oribilelor crime săvârșite de regimul ustaș din Croația, care a scăpat ușor, petrecându-și următorii 14 ani În arest la domiciliu, până În 1960, când s-a stins În patul lui. Draža Mihailoviæ, liderul cetnicilor, a fost judecat și executat În iulie 1946. După
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
război - Îndeosebi activiștii din regimurile progermane ale lui Döme Sztójay și Ferenc Szálasi din 1944. Procentul fasciștilor și al colaboraționiștilor condamnați În Ungaria nu l-a depășit pe cel din Belgia sau Olanda postbelică - deși nu Încape Îndoială că ei săvârșiseră crime grave, executând cu entuziasm (și chiar anticipând) programul german de expediere În lagăre a sute de mii de evrei maghiari. Abia ulterior, autoritățile maghiare au inclus delictele de „sabotaj” și „conspirație”, cu scopul evident de a acoperi o gamă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din punct de vedere politic; să propovăduiască (și cu atât mai mult să comită) acte homosexuale; să pună capăt unei sarcini, ca medici sau ca pacienți; să divorțeze (altfel decât cu mari dificultăți și cu prețul rușinii publice). Iar dacă săvârșeau o crimă sau altă infracțiune majoră, riscau spânzurătoarea. În 1959, edificiul convenției a Început să se surpe. Legea Publicațiilor Obscene din acel an stipula că o lucrare literară destinată adulților și necenzurată era la adăpost de acuzația de „obscenitate” dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
carnetul de partid, o sumă de bani, cupoane (pentru o mașină, de exemplu) și, În unele cazuri, chiar apartamentul. Soțiile și copiii lor puteau din nou să aibă serviciu și să se ducă la școală. Dar, deși recunoșteau concret nedreptățile săvârșite În trecut, partidul și conducerea din era stalinistă au rămas neschimbate și pe poziții. Precum liderul comunist francez Maurice Thorez, prim-secretarul Antonín Novotný a așteptat mulți ani ca să afle exact din ce parte bate vântul, Înainte de a urma exemplul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe toți (7.400). Soldații olandezi s-au Întors teferi acasă. Srebrenica era cel mai grav caz de omucidere În masă din Europa după al doilea război mondial: o crimă de război de factura celor de la Oradour, Lidice sau Katîn, săvârșită sub privirile observatorilor internaționali. În câteva zile, În lumea Întreagă au fost difuzate informații despre ce se petrecuse la Srebrenica. Dar singura replică promptă a venit din partea NATO, care a avertizat că va relua bombardamentele dacă sârbii violau alte „zone
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ci au dus Belgia la un pas de falimentul Întregului aparat de stat, inclusiv al sistemului judecătoresc. În alte țări, cu excepția cazului italian menționat mai sus, semnele de corupție personală erau remarcabil de puține (cele mai multe infracțiuni și delicte au fost săvârșite literalmente pentru binele partidului 26); cu toate acestea, câteva figuri foarte marcante au fost excluse brusc din viața publică. Printre ele se numărau oameni precum González, fostul premier francez Alain Juppé și liderii venerabili ai creștin-democraților italieni, dar și fostul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
al sângelui lui Hristos: "Vinul, rodul viei și al ostenelii omului". Astfel, lucrarea naturii și cea a omului se află mereu în legătură. Chiar și cel mai modest dintre oameni, atunci când gustă sau oferă vin, duce mai departe milenarele tradiții, săvârșind astfel actul ritualic. Istoria vinului, scrisă de Jean-François Gautier, reprezintă toată această bogăție culturală care scoate la iveală din subconștientul nostru unul dintre ingredientele ce se regăsesc în personalitatea noastră profundă. Dacă în timpul amplei sale călătorii de la est la vest
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
prezența în templul său situat în Insula Andros, una din Ciclade, prin schimbarea apei în vin. Simbolistica pe care o are vinul în mistica creștină provine mai ales din misterele lui Dionisos. Prefacerea apei în vin a fost prima minune săvârșită de Iisus Hristos la nunta din Cana (Ioan, II: 1-12): A fost nuntă în Cana Galileii și era și Maica lui Iisus acolo. Și a fost chemat și Iisus și ucenicii Săi la nuntă. Și sfârșindu-se vinul, a zis
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
apa știau a chemat nunul pe mire și i-a zis: "Toată lumea pune întâi vinul cel bun; apoi, după ce oamenii au băut bine, pune vinul cel slab. Dar tu ai păstrat vinul până acum." Aceasta a fost prima dintre minunile săvârșite de Iisus în Cana Galileei. Prin aceasta, și-a arătat Iisus slava Sa și ucenicii Săi au crezut în El. Înaintea cunoscutului capitol VI din Evanghelia după Ioan, apostolul Pavel relatează în Prima Epistolă către Corinteni ultima Cină a lui
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
la Noe Din India vedică, zeul Sôma se identifică treptat cu divinitățile locale ajungând să se suprapună cu cultul lui Dionisos. Legenda spune că acest zeu străin ajuns târziu pe pământul grecesc ar fi fost în Caucaz, apoi ar fi săvârșit o călătorie lungă și misterioasă în India, până la malurile Gangelui, într-un car tras de pantere și, de acolo, ar fi parcurs lumea antică, transmițând cultura viței de vie. Această zeu grec al vinului și al beției se înrudește cu
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
venerată din Franța. "Capa" a servit drept patronaj mistic dinastiei Capețienilor, iar cuvântul "capelă" (din lat. capella) desemna la origine locul unde era păstrată capa sfântului Martin. Odată cu moartea lui Martin a apărut și legenda: se spune că sfântul a săvârșit o minune, transformând apa unei fântâni de la mânăstirea Marmoutier (Franța) în vin, într-un an în care viile nu au dat deloc roade; de asemenea, există o credință populară care spune că, în timpul slujbei sale funerare, în plină lună a
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]