47,905 matches
-
zburat către Mexico City și Acapulco cu ocazia diferitelor curse charter. Între 1984 și 1991, British Airways a operat 3 zboruri Concorde pe săptămână între Londra și Miami, cu escală la Washington. Parcursul dintre Washington și Miami se efectua cu viteză subsonică până în punctul Carolina Beach; urma apoi o accesiune rapidă la 18.000 metri (circa 1.800 m pe minut) grație greutății scăzute a aeronavei: circa 25-30 de pasageri și combustibil doar pentru sectorul Washington - Miami. După 6-8 minute la
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
monitoare video, scaune rotative sau înclinabile, erau absente la Concorde. Însă, timpul de zbor între Londra și New York - de circa 3 ore și jumătate - compensa aceste lipsuri. Exista un afișaj cu plasmă în fața cabinei care indica altitudinea, temperatura aerului și viteza curentă în mile pe oră cât și în numere Mach. (Air France avea un singur afișaj ce indica doar viteza în numere Mach.) Pentru a compensa lipsa confortului, serviciul la bord era la standardele cel mai înalte. Pasagerilor le era
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
3 ore și jumătate - compensa aceste lipsuri. Exista un afișaj cu plasmă în fața cabinei care indica altitudinea, temperatura aerului și viteza curentă în mile pe oră cât și în numere Mach. (Air France avea un singur afișaj ce indica doar viteza în numere Mach.) Pentru a compensa lipsa confortului, serviciul la bord era la standardele cel mai înalte. Pasagerilor le era oferită șampanie gratuit și mâncare aleasă servită cu tacâmuri de argint în miniatură. Experiența trecerii barierei sunetului era însoțită de
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
convențional, determinând formarea de ample turbioane de presiune scăzută pe întreaga suprafață superioară a aripii, creând portanță. Această presiune scăzută făcea ca avionul să dispară într-un văl de ceață în zilele cu umiditate crescută. Turbioanele se formau doar la viteze mici, în timpul ascensiunii sau coborârii, aeronava experimentând atunci turbulențe ușoare. Concorde zbura destul de rapid astfel încât greutatea pasagerilor se reducea temporar cu 1% când se zbura spre est. Acest lucru se datora forței centrifuge rezultate din cumularea vitezei de deplasare și
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
formau doar la viteze mici, în timpul ascensiunii sau coborârii, aeronava experimentând atunci turbulențe ușoare. Concorde zbura destul de rapid astfel încât greutatea pasagerilor se reducea temporar cu 1% când se zbura spre est. Acest lucru se datora forței centrifuge rezultate din cumularea vitezei de deplasare și cea de rotație a Pământului. Zburând spre vest, greutatea creștea cu 0,3%, deoarece anula rotația normală și, o dată cu ea, forța centrifugală normală și o înlocuia cu o rotație mai mică în direcția opusă. De asemenea, greutatea
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
0,3%, deoarece anula rotația normală și, o dată cu ea, forța centrifugală normală și o înlocuia cu o rotație mai mică în direcția opusă. De asemenea, greutatea celor de la bord era redusă cu încă 0,6% datorită depărtării de centrul Pământului. Viteza avionului Concorde o depășea pe cea a crepusculului, putând să egaleze sau să depășească viteza de rotație a pământului. La zborurile spre vest, era posibilă sosirea la o ora locală mai devreme decât ora de plecare. Pe anumite zboruri transatlantice
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
cu o rotație mai mică în direcția opusă. De asemenea, greutatea celor de la bord era redusă cu încă 0,6% datorită depărtării de centrul Pământului. Viteza avionului Concorde o depășea pe cea a crepusculului, putând să egaleze sau să depășească viteza de rotație a pământului. La zborurile spre vest, era posibilă sosirea la o ora locală mai devreme decât ora de plecare. Pe anumite zboruri transatlantice cu plecare din Heathrow sau Paris, puteai să decolezi chiar după apusul soarelui și să
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
dovezi că avionul Concorde era supraîncărcat, combustibilul nu era distribuit uniform și că terenului de aterizare îi lipsea o componentă vitală. S-a ajuns la concluzia că aparatul a deviat de la cursul său normal încă de pe pistă, ceea ce a redus viteza de decolare sub valoare minimă critică. Înaintea acestui accident, Concorde a fost cel mai sigur avion comercial în funcțiune în termeni de victime per kilometru, adică zero. Totuși, siguranța unui avion nu poate fi măsurată cu precizie de la singur incident
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
conține particule cu încărcătură energetică ridicată și au o temperatură mult mai mare decât radiația cosmică de fond CMBR. Spațiul extraterestru nu este supus suveranității vreunui stat. Pentru a efectua un zbor spațial orbital, o navă spațială trebuie să depășească viteza de zbor suborbitala. O navă spațială nu intră pe orbită până când acesta nu se deplasează cu o viteză suficient de mare, astfel încât accelerația să să fie mai mică sau egală cu accelerația centripeta cauzată de viteză să în mișcare circulară
Spațiul cosmic () [Corola-website/Science/309737_a_311066]
-
CMBR. Spațiul extraterestru nu este supus suveranității vreunui stat. Pentru a efectua un zbor spațial orbital, o navă spațială trebuie să depășească viteza de zbor suborbitala. O navă spațială nu intră pe orbită până când acesta nu se deplasează cu o viteză suficient de mare, astfel încât accelerația să să fie mai mică sau egală cu accelerația centripeta cauzată de viteză să în mișcare circulară. Deci, pentru a intra pe orbită, o navă spațială nu trebuie să ajungă doar în spațiul respectiv, dar
Spațiul cosmic () [Corola-website/Science/309737_a_311066]
-
spațială trebuie să depășească viteza de zbor suborbitala. O navă spațială nu intră pe orbită până când acesta nu se deplasează cu o viteză suficient de mare, astfel încât accelerația să să fie mai mică sau egală cu accelerația centripeta cauzată de viteză să în mișcare circulară. Deci, pentru a intra pe orbită, o navă spațială nu trebuie să ajungă doar în spațiul respectiv, dar, de asemenea, trebuie să atingă o viteză suficientă orbitala. Pentru a trece pe orbită joasă a Pământului o
Spațiul cosmic () [Corola-website/Science/309737_a_311066]
-
să fie mai mică sau egală cu accelerația centripeta cauzată de viteză să în mișcare circulară. Deci, pentru a intra pe orbită, o navă spațială nu trebuie să ajungă doar în spațiul respectiv, dar, de asemenea, trebuie să atingă o viteză suficientă orbitala. Pentru a trece pe orbită joasă a Pământului o navă trebuie să atingă viteza de 7,900 m/s (28,400 km/h sau 17,700 mph), pentru comparație cel mai rapid avion realizat vreodată a atins viteza
Spațiul cosmic () [Corola-website/Science/309737_a_311066]
-
Deci, pentru a intra pe orbită, o navă spațială nu trebuie să ajungă doar în spațiul respectiv, dar, de asemenea, trebuie să atingă o viteză suficientă orbitala. Pentru a trece pe orbită joasă a Pământului o navă trebuie să atingă viteza de 7,900 m/s (28,400 km/h sau 17,700 mph), pentru comparație cel mai rapid avion realizat vreodată a atins viteza de 2,200 m/s (7,900 km/h sau 4,900 mph) (în 1967, aeronava
Spațiul cosmic () [Corola-website/Science/309737_a_311066]
-
viteză suficientă orbitala. Pentru a trece pe orbită joasă a Pământului o navă trebuie să atingă viteza de 7,900 m/s (28,400 km/h sau 17,700 mph), pentru comparație cel mai rapid avion realizat vreodată a atins viteza de 2,200 m/s (7,900 km/h sau 4,900 mph) (în 1967, aeronava nord-americană X-15). Geospațiul este regiunea spațiului cosmic din apropierea Pământului. Geospațiul include regiunea superioară a atmosferei, precum și ionosfera și magnetosfera. Centura de radiații Van Allen
Spațiul cosmic () [Corola-website/Science/309737_a_311066]
-
și a devenit universal acceptată după ce a fost reintrodusă de Jacobi. Considerând volumul "V" al unui con, el depinde de înălțimea "h" și raza "r" a bazei conului, conform formulei: Derivata parțială a lui "V" în raport cu "r" este Ea descrie viteza cu care volumul unui con se modifică dacă raza sa este crescută, ținând înălțimea constantă. Derivata parțială în raport cu "h" este și reprezintă viteza cu care volumul se modifică dacă se modifică înălțimea, ținând raza constantă. Ecuațiile care implică derivatele parțiale
Derivată parțială () [Corola-website/Science/309756_a_311085]
-
raza "r" a bazei conului, conform formulei: Derivata parțială a lui "V" în raport cu "r" este Ea descrie viteza cu care volumul unui con se modifică dacă raza sa este crescută, ținând înălțimea constantă. Derivata parțială în raport cu "h" este și reprezintă viteza cu care volumul se modifică dacă se modifică înălțimea, ținând raza constantă. Ecuațiile care implică derivatele parțiale ale unei funcții necunoscute se numesc ecuații diferențiale cu derivate parțiale și sunt întâlnite în fizică, inginerie, și alte științe și discipline aplicate
Derivată parțială () [Corola-website/Science/309756_a_311085]
-
de podul Nijmegen, este problematică, de timp ce a dus la întârzierea cu câteva ore a cuceririi obiectivului ordonat. Generalul Lewis Hyde Brereton a ordonat ca podurile de pe ruta de deplasere a Corpului al 30-lea să fie cucerite cu „"viteză fulgerătoare"”. Atât generalul Browning cât și Gavin considerau că, păstrarea unor poziții puternice defensive de-a lungul drumului de deplasare a blindatelor, este o condiție obligatorie pentru succesul operațiunii. Gavin considerea că este de dorit să se efectueze parașutări cât
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
de 151.472 km și a lui Epimeteu este de 151.422 km, deci o separare de doar 50 km. Diametrul lui Epimeteu este de 115 km și Janus măsoară 178 km. Mergând pe acceiași orbită călătoresc aproape la acceiași viteza, dar satelitul interior merge ușor mai rapid decât exteriorul cea ce îl face să îl depășească ușor. Părea inevitabil să se ciocnească între ei, dar când se apropie între ei reciprocă atracție gravitatorie alterează mișcarea, satelitul interior câștiga mișcare și
EEditura Pimeteu (satelit) () [Corola-website/Science/310018_a_311347]
-
exteriorul cea ce îl face să îl depășească ușor. Părea inevitabil să se ciocnească între ei, dar când se apropie între ei reciprocă atracție gravitatorie alterează mișcarea, satelitul interior câștiga mișcare și se mișcă pe o orbită superioară și pierde viteza. Satelitul exterior pierde mișcare și se mișcă pe orbită interioară unde câștiga viteza. Deci cei doi sateliți schimba pozițiile între ei, satelitul interior se transformă în exterior și rămâne în urmă. Acest lucru se întâmplă la fiecre patru ani. Acest
EEditura Pimeteu (satelit) () [Corola-website/Science/310018_a_311347]
-
ciocnească între ei, dar când se apropie între ei reciprocă atracție gravitatorie alterează mișcarea, satelitul interior câștiga mișcare și se mișcă pe o orbită superioară și pierde viteza. Satelitul exterior pierde mișcare și se mișcă pe orbită interioară unde câștiga viteza. Deci cei doi sateliți schimba pozițiile între ei, satelitul interior se transformă în exterior și rămâne în urmă. Acest lucru se întâmplă la fiecre patru ani. Acest schimb este unicul care se cunoaște în tot Sistemul solar Epimeteu are mai
EEditura Pimeteu (satelit) () [Corola-website/Science/310018_a_311347]
-
aprilie 1827, Breslau, Silezia de Jos) a fost un fizician și muzician german. Chladni s-a născut în Wittenberg. Este considerat părintele acusticii, deoarece printre cele mai importante lucrări ale sale se numără studiile asupra vibrațiilor diferitelor plăci și determinările vitezei sunetului în diferite gaze. A dus o activitate de pionierat și în studiul meteoriților. Deși Chladni s-a născut în Wittenberg, Germania, familia sa locuia la Kremnica, un centru minier din Slovacia, pe atunci parte a Ungariei, drept care unele surse
Ernst Chladni () [Corola-website/Science/310044_a_311373]
-
este un automobil de tip GT produs de Bugatti Automobiles SAS, în Franța de Grupul VAG. Mașina poate atinge o viteză de 420,12 km/h și efectuează ciclul 0 - 100 km/h în 2,6 secunde. Acesta cântărește 2151 kg. Primul autoturism a ieșit pe piață în septembrie 2005 ca cea mai scumpă și rapidă mașină din lume (1,7
Bugatti Veyron () [Corola-website/Science/310057_a_311386]
-
came de a conduce vehicule două bănci de butelii astfel doar patru arbori cu came sunt necesare. Motorul are patru turbine și o capacitate cilindrică de 7993 centimetri cubi (cu 487.8 in). Transmisia este un dublu-ambreiaj direct-shift. Cutia de viteze are șapte rapoarte de transmisie și este controlată de computer. Padelele din spatele volanului sunt din magneziu. Timpul de schimbare este mai mic de 150 milisecunde. Transmisia e construită de Ricardo din Anglia. Veyron poate fi condus în modul semi-sau
Bugatti Veyron () [Corola-website/Science/310057_a_311386]
-
modul semi-sau complet automat. Înlocuirea transmisiei costă peste 120.000 dolari. Transmisia este conectată în permanență la cele patru roți folosind sistemul de tracțiune integrală Haldex. Bugatti Veyron utilizează anvelope speciale Michelin PAX proiectate special pentru a se adapta viteza de top Veyron, care costa raportat 25.000 dolari. Masa proprie este de 2.034,8 kg (4486 lb). Acest lucru conferă automobilului un raport putere/greutate de 446.3 cai putere (328 kW, 440 CP/tonă. Ampatamentul mașinii este
Bugatti Veyron () [Corola-website/Science/310057_a_311386]
-
A fost dezvăluit public pentru prima dată la "Pebble Beach Concours d'Elegance" în august 2010. Pilotul de teste oficial al Bugatti, Pierre Henri Raphanel, a condus versiunea Super Sport pe circuitul privat Volkswagen la Volkswagen Ehra-Lessien pentru a stabili viteza maximă a mașinii. La acest test au asistat reprezentanții Guinness Book of Records și cei ai agenției germane pentru inspecții tehnice (TÜV) pe o parte. Viteza maximă medie în ambele direcții a fost de 431,072 kilometri pe oră. Odată
Bugatti Veyron () [Corola-website/Science/310057_a_311386]