KorAP: Find »[drukola/base=înăuntru & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...175 176 177 ...278 >

6,950 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659

În locul ei omul de serviciu bătuse în ținte un cort de-al meu pentru două persoane și peste foaia de cort niște scânduri în zigzag. Pe zigzagul de scânduri scrisese cu vopsea aurie pentru calorifere, care reflecta flacăra de la chibrit: „Înăuntru gol“. Fie cum o fi, cineva smulsese din ținte colțul de jos al foii de cort, făcând mansardei mele o ușă mică, triunghiulară, ca la intrările din colibele indienilor. M-am târât înăuntru. Când am apăsat pe comutator nici aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
pentru calorifere, care reflecta flacăra de la chibrit: „Înăuntru gol“. Fie cum o fi, cineva smulsese din ținte colțul de jos al foii de cort, făcând mansardei mele o ușă mică, triunghiulară, ca la intrările din colibele indienilor. M-am târât înăuntru. Când am apăsat pe comutator nici aici nu s-a aprins lumina. Lumina, câtă era, venea prin cele câteva ochiuri de geam nesparte. Cele sparte fuseseră înlocuite cu ghemotoace de hârtie, cârpe, haine și așternuturi. Vânturile nopții șuierau prin locurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
să mi-l imaginez pentru mine însumi. Ceea ce spusese Epstein, că o să găsesc israelieni câți poftesc a doua zi dimineață, era fără îndoială adevărat... Dar mai aveam de trecut printr-o noapte și nu puteam să mă mișc. Epstein discuta înăuntru cu mama lui. Discutau în germană. Am auzit doar frânturi din ce-și spuneau. Epstein îi povestea mamei lui ce se întâmplase. Un lucru pe care l-am auzit bine și care m-a impresionat a fost felul cum îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
mișcam, nu răspundeam, nici măcar nu clipeam, parcă nici măcar nu respiram, a început să priceapă că de fapt eram o problemă medicală. — Of, pentru numele lui Dumnezeu! s-a lamentat el. Ca un robot prietenos l-am lăsat să mă ducă înăuntru. M-a dus în bucătăria apartamentului și m-a așezat la o masă albă. — Mă auzi? m-a întrebat el. — Da, i-am răspuns. — Știi cine sunt eu - unde te afli? — Da, i-am răspuns. — Ai mai fost vreodată în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468

se-ntoarce și Wintris de la congresul ăla din Tanganica. S-a-ntâmplat că a picat încurcătura pe canicula asta că, altfel, nu e nici o problemă. O simplă formalitate, doar știți. Aulius oftă supus, resemnat. Simțea ceva neclar că-l supără înăuntru, ca un fel de hârjoană de purici, tot sărind dintr-o parte în alta a interiorului, undeva pe lângă inimă. Se scărpină greoi, cu mâinile aproape amorțite. - Am vorbit și cu nevasta lui Brandaburlea, bătrânul, continuă Vergilică. Garantează că i-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551

Ea s-a reîntors la bere, a luat o înghițitură, a tras din țigară și, după un timp, a aruncat fumul peste masă. Fața mi s-a încălzit. Fumul mă lua cumva la mișto, adică el avusese privilegiul, el fusese înăuntru, ce chestie de prost gust, mi se părea așa o chestie de prost gust. - Scuză-mă, scuză-mă, a spus și a fluturat mâna ca să împrăștie fumul. Uite, ți-am adus cărțile. Și, așa cum îmi închipuisem, mi-a întins peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
mișca ceva ca un animal. Mi-am frecat ochii cu pumnii. În sfârșit am văzut clar. Casa galbenă avea ferestrele deschise, trântite în lături cu atâta putere, încât una se desprinsese dintr-o balama și atârna jalnic, suflată de vânt. Înăuntru era vraiște; se vedea că proprietarii își abandonaseră locuința luând cu ei strictul necesar. Un dulap aproape plin cu rufe stătea într-un unghi imposibil - desigur îl ținea ceva la bază, ceva ce nu se zărea pe geam. Alături, drumul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
alta. Deja frunzele copacilor tremurau. Mi s-a părut că văd țeava unui tanc printre aracii grădinilor din depărtare. M-am întors la grajd. - Pleacă de aici, am auzit o voce stinsă care părea trezită din somn. Pleacă de aici... Înăuntru, Sonia încerca să alunge pisica neagră care îi dădea târcoale și începuse să miaune. Femeia se ridicase în capul oaselor și arunca neputincioasă în animal cu mănunchiuri de paie. Pisica se ferea, sărea în lături și voia cu încăpățânare să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
văzut că era un jeep elegant, cu geamurile fumurii și mânerele portierelor aruncând reflexe de argint. O muzică sfioasă răzbătea printr-un geam închis pe trei sferturi. M-am ridicat pe vârfuri și am întins gâtul să văd cine e înăuntru. Probabil arătam foarte caraghios, căci o voce abia ținându-și râsul a rostit câteva cuvinte pe care nu le-am înțeles, pe urmă geamul a urcat și muzica și mașina au luat-o la dreapta dispărând în noapte. Mi-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
și poarta se deschidea. Mama Mare mă întâmpina cu mâinile împreunate în poală, lăsându-se pe spate, mijind ochii pentru a mă vedea mai bine. Aștepta să-i spun „sărut mâna”, apoi mă săruta pe amândoi obrajii și mă primea înăuntru. Eram condus pe o alee care făcea un unghi de 90 de grade la dreapta și poftit să iau loc pe unul din cele două șezlonguri întotdeauna pregătite. Aleea cotea într-un nou unghi de 90 de grade, de data

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
cu gem de prune și diverse batoane de ciocolată. În congelator am descoperit o cutie albastră, de carton, care avea pe alocuri pojghițe subțiri de gheață. Era sigilată, așa că am scuturat-o ca să-mi dau seama ce ar putea fi înăuntru. Sunetul și greutatea erau neconcludente. Am pus cutia la loc. În cămară mi-am băgat nasul numai pentru o clipă, apoi am trecut mai departe. Niciodată nu mi-au plăcut cămările. Când eram mic și pătrundeam în debarale, cămări și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
cu mâncarea într-o grabă atât de mare încât a scăpat pe jos jumătate din conținut. Urmele duceau spre două rafturi metalice pe care fuseseră depozitate cutii de carton. În spatele cutiilor se vedea canatul unei uși. Dacă cineva mai era înăuntru și nu ieșise pe ușa aia, nu putea să se afle decât în spatele rafturilor. Acum că mă lămurisem în privința pericolului, opțiunile mi s-au clarificat: ori fug înapoi pe scări și trântesc ușa după mine, ori inspir o dată adânc, îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
simplu pocnetul șampaniei). Adormiră înainte de ora unsprezece. Apartamentul se potoli și pereții nu mai vibrară. Se auzeau doar chiotele obișnuite din vecini. Ceasul din perete ticăia cuminte, însoțind sonorul slab al televizorului uitat aprins. Perdelele fuseseră trase pe jumătate, așa că înăuntru abia pătrundea lumina orașului în sărbătoare. La miezul nopții, străluciri fantomatice se proiectară pe mobile și pe fețele celor două fete. Ioana adormise pe canapea, Elena - pe jos, cufundându-și nasul în carpeta pufoasă. Nici nu tresăriră când ușa apartamentului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
piept și să-i nimiciți cu totul, mă auziți? Nu se va termina aici! Vom învinge! Vocea îi hălăduiește prin coridoarele peșterii unde au găsit refugiu din calea lui Mallami. Apoi ea arată spre mormanul de femei împușcate și târâte înăuntru: Au murit ca niște amazoane. Nu le vom uita. Răzbunarea va fi a noastră. În lumina bolnavă a lanternelor, luptătoarele aprobă. Au părul strâns în coc și fețele desfigurate de oboseală și furie. Humphrey e mulțumită să vadă hotărârea camaradelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
mea își lipise obrazul de geamul ferestrei. A trebuit să o împing ca să nu strice cadrul. — Dă-te, i-am zis, n-o să văd nimic dacă stai așa. Sora mea întrebă de ce nu deschidem fereastra. Spunea că e foarte cald înăuntru și că ne coacem. - Ok, copii, cum vreți, zâmbi ghidul coborând plexiglasul. În clipa următoare, un șarpe se strecură înăuntru pe geamul deschis. Eu și sora mea începurăm să urlăm. Ghidul alerga prin savană cu sora mea în brațe. De-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
zis, n-o să văd nimic dacă stai așa. Sora mea întrebă de ce nu deschidem fereastra. Spunea că e foarte cald înăuntru și că ne coacem. - Ok, copii, cum vreți, zâmbi ghidul coborând plexiglasul. În clipa următoare, un șarpe se strecură înăuntru pe geamul deschis. Eu și sora mea începurăm să urlăm. Ghidul alerga prin savană cu sora mea în brațe. De-abia mă țineam după el. Uneori mă opream și izbucneam în plâns. Însă nu trebuia să mă epuizez, căci aveam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
era mecanismul? Bombă nu putea să fie, era mult prea ușor. L-am sucit pe toate părțile, l-am aruncat în perete, l-am scuturat. De-abia atunci când l-am apăsat foarte puternic cu o cărămidă am simțit o mișcare înăuntru. S-a auzit un clic și din mijlocul cutiei a țâșnit cu putere o lamă ascuțită și zimțată, ca la un briceag. M-am speriat. Am pus cap la cap toate detaliile pe care le găsisem atât de ușor de parcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
plasele și se apropie de marginea refugiului, să fie primii, să aibă loc. E frumos să-i vezi că s-au așezat strategic, că sunt gata, că adică nu mai trebuie decât să se deschidă ușile și or să tăbărască înăuntru, și când colo, ce să vezi, locurile sunt deja ocupate. Nu-i nimic, apar alte conflicte, dar nu vreau să vorbesc despre asta. Ideea e că nu-i interesează pisicile. Dacă văd câini, bine, îi mângâie, le dau oase, comentează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
domnule, fâș! Am îmbrăcat o haină destul de groasă și am urmat-o jos. Până să cobor zece trepte, începusem să transpir. Lângă intrarea în beci l-am văzut pe domnul Neacșu, care ducea gunoiul. Ușa apartamentului său era deschisă și înăuntru mirosea a rahat de pasăre și a mâncare de cartofi. Avea niște canari care făceau mereu gălăgie și la care ținea foarte mult, lucru care nu l-a împiedicat într-o zi să strice cuibul rândunicilor, în curte. Zicea că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390

piesei scoțiene rostit într-un cimitir! Dă-te de trei ori peste cap și trage-i-o vicarului, ne sfătui Hugo. Altfel suntem toți blestemați. Mă ridicai în picioare, ștergându-mă de praf pe fund. Eu m-aș duce înapoi înăuntru, zisei, adăugând cu o nepăsare studiată: deși faza zilei fuse și se duse. Parcă-l vedeam pe Hugo ciulind urechile. —Sam? Îmi miroase a bârfă. Ne sări în față, împiedicându-ne, pe mine și pe Sophie, să ieșim pe poarta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
nu puteai să nu remarci absența Tabithei, și Helen, care mă amenința cu degetele încercând să mă salute, fără prea multă tragere de inimă. Era clar că plăcerea ei de a mă vedea scădea văzând cu ochii. Ne-au urmat înăuntru. Hugo îl lăsase pe Bill să-i scape din gheare pentru moment și cum stătea de vorbă cu Violet, care mânca cu simț de răspundere dintr-un pachet de biscuiți cu cremă. — Deci, cum a fost în Goa, dragă? Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
era destinată exclusiv. Dar am crezut că-l găsesc. Oricum, mă plimbam pe acolo și am trecut pe lângă biroul lui Philip, ușa era deschisă, așa că l-am salutat, el și-a dat seama imediat cine sunt și m-a invitat înăuntru, la o cafea. Foarte prietenos, după cum am spus. Mă văzuse în episodul ăla din Peak Practice 1 în care am jucat și eu. —Cel în care ai murit, întrebai eu. În care am intrat în comă, mă corectă Helen. Foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
vreun cuvânt. Lurch și cu mine ne uitarăm unul la altul; așteptam verdictul ei. Începu să-și dea jos obișnuitele-i straturi de jachete și pulovere cu care se înfofolea. Marie era ca o ceapă: foi peste foi și nimic înăuntru. — Ă, ce părere ai? zisei eu în cele din urmă, când ajunse la jambiere și costumul de gimnastică. Mă privii cu ochii goi. — Despre ce? A, mobilul! Păi nu știu până nu mă urc pe el. Așa fac cam cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
eu. Nu prea înțeleg de vreți să spuneți. Trecui pe lângă el cu mare demnitate. —Mă scuzați. Trebuie să mă duc să mă întind. Mă scotocii după chei. —Lasă-mă pe mine. Își înșfăcă cheile din mână și descuie ușa. Hai, înăuntru! Mă trase în sus, pe scările de la intrare. —Săriți, mă bate poliția! țipai eu, agățându-mă de tocul ușii. Mă bate poliția! La naiba, intră odată! Îmi desprinse mâna și mă împinse în studio. —Nenorocitule! Ai mandat? Ți-am zis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
ca subconștientul meu să mă bage cu adevărat în bucluc. Momentele exact de dinainte de trezire sunt întotdeauna cele mai înșelătoare. —Au! Futu-i! M-am luat cu amândouă mâinile de cap, ca să fac să tacă grămada de fiare care zdrăngănea înăuntru. Poftim! zise Hawkins întinzându-mi două pastile de solfadeină 1 și un pahar cu apă. —Laudă ție, zeiță Solfadeină! zisei eu, înghițind tabletele. Hawkins, ce nevastă bună o să fii tu într-o zi. N-ar fi trebuit să se întâmple

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]