4,770 matches
-
La Constantinopol, își amintește Țamblac cu nostalgie, zidul lui Teodosie era el gros, dar îl măcinaseră veacurile; l-am ținut mai mult cu inima. Și-apoi, loviturile monștrilor lui Orban erau nimicitoare. Nici nu vreau să-mi amintesc... Ștefan privește îndelung apa Limanului, albastră, lucie ca oglinda; numai la țărm, valuri mici, înspumate, bat în stâncile pe care se înalță cetatea. Respiră adânc. Un vânticel ce adie dinspre mare aduce cu el gust de sare și miros de alge încinse în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
palmele lui o mângâiau ușor, alunecând de pe cap peste umerii ce se zbuciumau, peste spatele încovoiat, peste picioarele strânse sub ea... Maria zvâcni, îl îmbrățișă cu disperare, se lipi de el cu tot trupul, cu tot sufletul, cu tot dorul îndelung adunat în ea. Mi-a fost dor de tine, Maria, îi șoptește Ștefan înlănțuind-o cu brațele ca și cum ar fi voit s-o absoarbă, s-o fărâme. Maria își culcă fruntea pe umărul lui plângând încetișor și de prea mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în pojarul dragostei, pierdut în adâncul unor ochi albaștri ca marea! N-am timp de dragoste, Voichițo!! strigă deodată, brutal, să se convingă singur Pleacă!! Du-te la mânăstire!! Se smulge din îmbrățișare și pleacă. Din prag, o privește lung, îndelung, cu inima strânsă, cu o privire învăluitoare, să-i ia cu el imaginea din urmă: așa cum stă, în mijlocul paraclisului, cu ochii plecați, slăbuță, mică, mică, tremurând toată. Șoptește: Altfel nu se poate, Voichițo... Și pleacă fără să se uite înapoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și care mi se părea că sună indecent: „Vaisal”, numele, după cum am înțeles mai târziu, al unui sat din sudul Basarabiei unde ea lucrase cândva ca tânără învățătoare și unde se întâmplase ceva, ceva care o inculpa grav. Se certau îndelung, până la istovire. Mă puteam socoti norocos când, epuizat de emoții, reușeam să adorm înainte ca scandalul să se fi potolit de tot. * Ce liniștitoare erau, în schimb, diminețile de pocăință și de împăcare... Îmi amintesc de o asemenea dimineață de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nici nu l-aș fi observat poate. Revăzându-le, mi-am amintit „totul”. Profund tulburat, m-am aplecat, am luat de jos una și am băgat-o în servietă. Acum, când scriu, se află pe birou, în fața mea; o contemplu îndelung, o iau în mână, o cântăresc și o pipăi. Nu s-a schimbat deloc din vremea copilăriei: compactă, dură, lucioasă, netedă ca o piatră vegetală, maroniu-roșcată, având „la bază” un cerculeț imperfect de culoare cafeniu-alburie. Ce mister ascunde acest fruct
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
populare și tot citea dintr-o cărțulie adusă de acasă, de la țară, de unde era. O impresiona mai ales balada despre moartea lui Constantin Brâncoveanu. Observând, în dormitor, fotografia mare a tatei, făcută pe la vreo 30 de ani, a admirat-o îndelung: „Ce frumos e aici domnul”, a spus, cumva visătoare. Era aproape încă un copil și totuși deja o femeiușcă foarte îndrăzneață. Dormea în fundul bucătăriei, într-o cămăruță fără ușă. Într-o seară a venit s-o vadă un unchi de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
o secvență dintr-o simplă (dar oricum nepermis de brutală) operație de curățire a „Centrului” de cerșetori? Sau cerșetorul nu era cerșetor, și securiștii puseseră mâna pe un ins pe care îl căutau de mult, reușiseră să apuce o pradă îndelung jinduită? Fusesem cumva de față la capturarea unui spion sau agent deghizat? Îmi amintesc că am rămas consternat de violența micului spectacol derulat în viteză, plin până la greață de un sentiment de indignare neputincioasă și de arzătoare umilire. Îmi reproșam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ținut minte până la moarte o imaginară jignire pe care i-aș fi adus-o. Regret că nu am avut tăria să mă explic cu el.) Într-o după-amiază, la Gazeta literară și-a făcut apariția un ofițer care a inspectat îndelung spațiile redacției în căutarea celui mai bun loc pentru amplasarea unei „guri de foc”. Se pare că, până la urmă, a optat pentru balconașul ce da spre curte, de deasupra intrării în clădire. Într-o altă după-amiază am fost îmbarcați în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mine, mi s-ar arăta în vis, ar fi un semn rău? Ar însemna că mi se apropie și mie ceasul, că mă cheamă? Cu orice risc, vreau s-o visez pe mama! * Ceaiurile mamei, slabe, decolorate, aproape albe, băute îndelung, cu înghițituri rare, din același pahar, din paharul ei, cu o feliuță de lămâie zdrențuită de atâta întrebuințare, peste care turna, o dată și încă o dată, apă fierbinte din ceainic, diluând o esență aproape inexistentă... Îmi este dor de ceaiurile palide
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
să-i strivească, dimpotrivă - tot El îi împovărează, lăsându-i pe ceilalți să se descurce cum pot. * În acel an, 13 decembrie cădea într-o duminică. Sâmbătă, pe 12, Marcel Mihalaș mi-a telefonat de două ori și am vorbit îndelung: mi s-a părut ușor agitat, dar cum așa era el de obicei în ultima vreme, starea lui nu m-a alarmat. A doua zi de dimineață, pe la zece, m-a căutat încă o dată la telefon, iar pe la amiază, probabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
alții, și pentru mine ziua de 22 decembrie 1989 a constituit vârful existenței mele în plan istoric. Am socotit-o un dar (ca orice minune), însă, în același timp, am considerat că am meritat-o din plin. Că am plătit îndelung, din greu pentru ea. Nu puteam bănui atunci că pentru extraordinarul, miraculosul 22 decembrie 1989 va trebui să plătesc și în continuare, cu alți ani grei, insuportabili. Să plătesc îndurând alte nedreptăți, alte persecuții, alte încercări (și mai agresive) de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
clipe, și îi cere foarte politicos prizonierului să-i aducă de pe o colină din apropiere o creangă de brad. Acesta se execută la fel de amabil și când ajunge numai la un pas de copac este împușcat pe la spate. Trupul se rostogolește îndelung până la vale, inert ca un sac. Dar nu numai prologul acestor tragedii cinematografice, care, mai înainte de a începe cu adevărat, sacrifică deja un om, este identic, identică este și tema, reluată obsedant, dureros. Prologul anunță tema, tema puterii, a vertijului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
provocatoare veselie: „Ce stradă e asta, băiete?”, „Iuliu Maniu, domnule!” a răcnit complice prietenul meu. „Trăiască!”, a pus punctul pe i studentul țărănist. Aflând de isprăvile mele electorale, tata, om cu vederi de stânga, m-a mustrat, m-a „prelucrat” îndelung (fără să bănuiască, sărmanul, că în curând va fi dat afară din partid și că așa va rămâne, exclus, toată viața). „Învățăturile” sale au dat probabil ceva roade din moment ce, în 1953, la moartea lui Stalin (tocmai împlinisem 16 ani) așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
populate de moldoveni, ci în Bugeacul rămas fără tătari, în parte pustiu. Familia tatălui meu locuia în Iambolskaia mahala, ceea ce ar putea indica descendența ei: cândva, predecesorii celor ce alcătuiau acea „mahala” veniseră probabil din orașul sau regiunea Iambol. Orbecăiesc îndelung pe o hartă a Bulgariei până descopăr localitatea respectivă, situată dincolo de Balcani, în câmpia Traciei, pe malul râului Tuijndja, nu foarte departe spre est de orașul și de golful Burgas, relativ aproape - spre nord - de un alt oraș așezat chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
propriu zis, decât cam trei luni pe an. E cam indecent să vorbesc acum de mine, după numele pe care le-am pomenit, dar întrebarea mă obligă. Eu mă apuc de scris în momentul în care ceea ce s-a acumulat îndelung mă somează implacabil la exprimare. Nu pot să scriu nimic fără o lungă gestație, în bună măsură subconștientă. Foarte des, chiar cel mai adesea, în timp ce sunt ocupat cu altceva, sau cu nimic (ocupat cu nimic), sau în conversație, îmi vin
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și-și impune autoritatea ei pe o anumită arie. O statuie sau o catedrală își impun dominația în spațiu, instaurându-și autoritatea pe-o anumită suprafață. Marele comic asta face. Gogol spune undeva, în Suflete moarte, următorul lucru : dacă contempli îndelung un spectacol comic, el devine trist. De ce ? Contemplarea îndelungă te face, pe tine, contemplatorul, să intri în devenirea acestei împrejurări cu toate elementele afective și cu toate elementele umane care-i sunt implicite și, prin urmare, este estompată demarcația izolantă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
câteva ore în una din cabinele metalice etanșe, ale unei mașini speciale, în care eram băgați câte doi. În întuneric, cu boccelele pe genunchi, băgați unul în altul la strânsoare, am stat mult de vorbă în șoaptă. Mașina a staționat îndelung până să pornească spre locul de destinație. Din timp în timp se auzeau bocanci, cizme, comenzi scurte : pe rând, mai erau introduși și alții în cabine. În tot acest timp, cu unele întreruperi (datorate, pe cât se părea, intervenției purtătorilor de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
a învățat să cânt „Tatăl nostru” și câteva noțiuni de religie creștină, câteva parabole spuse de Mântuitorul. Vizita medicală am trecut-o ușor, dar la verificarea aptitudinilor muzicale, preotul profesor Gheorghe Marinescu, absolvent al Conservatorului din Viena, m-a verificat îndelung și cu greu mi-a dat aprobare. Nu știam să cânt. Am cântat emoționat, cu frică, „pe nas”. Proba scrisă la aritmetică m-a făcut „celebru”. A mai copiat și un alt candidat rezolvarea dată de mine, dar supraveghetorii au
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
pune căptușală la sacoul acela și-a dat singura cămașă pe care o mai avea, din cânepă țesură. În inima mamei mele am aflat împlinirea, trăirea tuturor însușirilor iubirii adunate de sfântul apostol Pavel în sublimul imn al dragostei. „Dragostea îndelung rabdă, dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
să te înalți ca să-l privești sau să te îndepărtezi ca să realizezi imaginea calului și a călărețului ca o unitate de nedivizat. Nichita îmi povestise cel mai mult despre această statuie, după prima lui călătorie la Roma. Cu multe amănunte, îndelung, așa încât, atunci când am văzut-o cu propriii mei ochi, am avut impresia că o văzusem pentru a doua oară. Meditațiile lui Marcus Aurelius au stat mereu pe noptiera mea, alături de manualul lui Epictet. Împăratul filozof m-a instruit de mult
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în arta oamenilor. Ceața parcă mă învăța despre adevăratul spirit al măreției. Arcurile de triumf, al căror număr nu l-am știut vreodată, făceau porți de aer, adevărate sculpturi de vibrații și irizări, punând în umbră arta arhitecturii în piatră, îndelung gândită de oameni. Era parcă pusă în lumină adevărata proporție a ideilor în comparație cu tot ce trecea dincolo de gânduri și sentimente. Arco di Tito, Arco di Settimo Severo, Arco di Galieno, Arco di Druso (cu iarbă bogată ca un păr prerafaelit
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
voinței - a-i urma pe alții e periculos. Îi văd pe prietenii mei ca „hoți de energie”, aruncându-și pe mine „umanitatea”, adică mizeriile propriei vieți, în loc să se ocupe singuri de ele. Uneori, la plecare, unii nu uită să țină îndelung mâna pe mine, ca și cum „s-ar descărca” de tot ce e rău în ei, asta îngreunându-mă cu povara unui terapeut de profesie. Sunt aproape toți, cu mici excepții, fără credință, deci fără puterea de a se „vindeca singuri”, și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Ultima zi a anului. E alb peste tot. Am în mine parcă toate „zăpezile de altădată”. Zăpezi care s-au amestecat cu pământul, ascunzându-se în hrana de toate zilele, cu tot aerul respirat, călătorind prin flori, frunze și fructe îndelung contemplate și mirosite. Zăpezile devenite coline pe strada Amaradiei și pe alte străzi iubite de mine, acolo unde locuia și pe care trecea băiatul drag mie. Chiar dacă el nu era acasă, acea stradă și străzile învecinate cu ea aveau magia
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
convins că micii artiști amatori, componenți ai corurilor de cameră, soliștii vocali, grupurile vocale și ansamblurile folclorice, vor păstra în timp o plăcută amintire pentru debutul lor, uitând sau neobservând scena improvizată. Această fază zonală desfășurată într-un edificiu public, îndelung comentat și pus astfel în valoare, continuă în felul acesta niște vechi tradiții, menite să determine prin practicarea genurilor artistice de către cei care au înclinații la lărgirea orizontului de cunoaștere și la apropierea fiecăruia de actul de cultură atât de
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Mehta a vrăjit pe cei 3000 de spectatori care urmăreau cu respirația tăiată dialogul partidelor de instrumente ce păreau că dialoghează aidoma unui limbaj comun, articulat). Dacă bogăția de nuanțe inerent perceptibile, apoi cuceritoare, până la izbucniri în forte, controlate și îndelung studiate (pe care le-am urmărit, având șansa să mă număr printre spectatorii serii), se va menține, atunci fericiții participanți la Festivalul Artelor vor păstra viu în suflet ecoul acestei prestigioase manifestări! Aplauzele sincere, generoase, parcă nesfârșite, au aureolat o
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]