4,842 matches
-
câte știu eu, dovedindu-se o adevărată forță a nopții. Ca după două săptămâni să-i tragă un raid peste ocean, să smulgă fusta de pe Selina. Iisuse, e scandalos. E un scandal. Dar așa sunt și banii. Nu poți să înfrângi conspirația banilor. Nu poți decât să intri și tu în horă. Am condus-o pe Martina acasă, pe jos, după care amândoi l-am plimbat pe Shadow. Momentul de beție vrăjită se risipise și eu redevenisem ceea ce fusesem dintotdeauna, savurând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
înjuri? Da, am putut să mă las de înjurat. De fapt, sunt convins că nici nu va fi chiar așa de greu. Singura chestie e - și, probabil că aici ai intuit esența problemei - singura chestie e că nu pot fi înfrânt. Simțindu-mă într-o formă de invidiat, am ascultat sfatul producătorului meu și am început repetițiile cu câte doi actori: Lorne și Butch, Spunk și Caduta, Butch și Spunk - ai priceput ce vreau să spun. Dacă e să pun problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Angir pe căpitan. Tânărul se întoarse contrariat spre Birmaq dar acesta nu dădu nici un semn că ar fi auzit intervenția secundului sau întrebările lui Angir. În locul răspunsului așteptat, întrebări. - Ai mai făcut vreodată o astfel de călătorie? nu-și putu înfrânge curiozitatea secundul. - Nu, recunoscu simplu Angir. - Și niciodată nu ți-ai dorit? N-ai vrut să vezi cum e acolo, afară? N-ai mai fost în nici un alt loc în afară de Sagius II? îl bombardă secundul fără să răsufle. - E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
gând pe care l-a avut a fost să sară de la masă și să-l ia la pumni pe Siboiu. A golit cana de vin pe nerăsuflate, tristețea Însă Îl legase de mâini și de picioare, iar vinul nu poate Înfrânge nici odată tristețea. Tremura de furie acolo, cu fața la zid, lângă , dar fără să știe prea bine de ce: pentru că Siboiu Îl desconsiderase În fața chitaristei pe care o condusese acasă În noapte, cu timiditatea novicelui, nesigur pe el și complexat, sau pentru că
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
bogatul învingător al lui Mithridates - medicii întrerupseră călătoria împăratului, iar acesta trecu repede de la boală la o agonie fără speranță. — Nu se mai termină odată, bolborosea Sertorius Macro cu cruzime. Mi-e teamă; dacă la Roma se pregătește altcineva... Și, înfrângându-și teama, așa cum făcuse Livia când Augustus agoniza la Nola, răspândea zvonuri despre o însănătoșire miraculoasă a lui Tiberius, în vreme ce acesta horcăia între perne, sub privirile îndurerate ale medicilor săi, care aveau să-și piardă slujba și banii. Dar Sertorius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fără ironii, pînă și de un simbolism indigen, menit deopotrivă să treacă, dimpreună cu noi, scribi ai momentului, în patrimoniul clasic al națiunii. (...) sîntem mari, sîntem admirabili, fiindcă numai așa vom corespunde necesității de a crede în noi, și care înfrînge orice protestări ale gustului. În spațiul unui veac românesc am condensat evoluția literaturii, întreagă. Avem, de pildă, un Homer în Budai-Deleanu, un Racine în Grigore Alexandrescu, un Hugo în Vasile Alecsandri. Echivalenți am găsit și pentru Baudelaire și Tolstoi, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
catolic Henri Massis din cunoscuta sa carte-manifest Défense de l’Occident, iar solidaritatea sa din finalul lucrării cu tradiționalismul „latin” al lui Charles Maurras exprimă un veritabil credo: „Geniul creator al acestui neam va avea atîta vitalitate încît să poată înfrînge rătăcirile și să poată asimila, din marea răzvrătire a epocei contemporane, numai elementele sănătoase și viabile. Pentru descendenții Romei antice, oricît de îndepărtați ar fi ei, asemenea elemente nu-și pot avea izvorul în anarhie. La cause latine est la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Nu-mi pot lua gândul de la ea Căci mare este temerea mea. Mi-e teamă să nu pierd Și mi-e teamă să cred Că temerea-mi se va adeveri Când curând eu voi sfârși. Supraviețuiește sau cedează Câteodată suntem înfrânți Și totul dispare, Dar ne ridicăm din nou Și încrederea reapare. Eu te chem la mine Și-ți spun să mă iei de mână, Să mă scoți din întunericul Care mă desparte de tine. Vino și ia-mă din acest
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
albe ca neaua și ochii căprui, dar care te priveau cu dragoste și bunătate. A fost un om puternic, drept, mândru, cu dragoste pentru natură și oameni, credincios și mai ales cu o voință de fier. Nu s-a lăsat înfrânt de necazurile și greutățile vieții, nici atunci când părinții și chiar fiul au plecat spre nesfârșitele ceruri. În fiecare vară așteptam cu nerăbdare să sosească vacanța ca să-l vizitez. Intram pe poartă și strigam: Sărut mâna, bunicule! Am venit! Bunicul apărea
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
la luptă dreaptă pe zmeu, acesta a acceptat urmând să o elibereze pe prințesă dacă va fi învins. Lupta a durat trei zile și trei nopți, iar plânsul fetei de împărat îi dădea forță acestui tânăr inimos. Zmeul a fost înfrânt, rândunica i-a arătat intrările lui Stejărel pe care acesta le-a descuiat cu ajutorul baghetei magice. A vindecat aripa rândunicii și a mărit-o pe Niciodată de o sută de ori tot cu ajutorul baghetei. Apoi a urcat pe spatele ei
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nopți. În timpul luptei, pentru a-și potoli setea, Mex primea apă de la Izabel. Și zmeul Marcus i-a cerut apă fetei, dar ea nu i-a dat, lăsându-l să se usuce de puteri. După ce zmeul cel rău a fost înfrânt, iar Izabel și-a pus din nou coroana pe cap, regatul a reînviat, cerul s-a luminat, natura a reînverzit și florile au înflorit. După 12 ani de întuneric, totul revine la viața liniștită de dinainte. Desigur că ceilalți zmei
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ceilalți, se și vedea pe tron, fiindcă ceilalți aveau în stăpânire, focul, pământul, apa, întunericul sau lumina, iar el putându-se transforma în orice era cu neputință să nu învingă balaurul. Trebuia să-i găsească punctul slab și să-l înfrângă. Dar cum balaurul avea aceleași puteri, orice transformare era receptată și anulată cu puteri mai intense. Al cincilea vrăjitor, cel al întunericului, văzând nereușita celui dinaintea sa știa planul de atac: va lăsa un întuneric orbitor pe tot pământul și
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
prăfuită cu jucării stricate și vii, îndepărtate amintiri. O privesc distant și neputincios, pentru ca să eșuez mereu în aceleași erori și alegeri proaste și nechibzuite. Cu fiecare eșec o simt tot mai adânc îngropată înăuntrul meu, dar niciodată pierdută, oricât de înfrânt m-aș afla. Mâine dimineață, când am să mă scol, iarăși n-am să-mi pot aminti visul ce mi-a precipitat și înverșunat trezirea. Căci trezirea nu e posibilă decât în proximitatea unui vis întrerupt, deranjat sau demolat. Altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
aspiră o mică parte din conținut, pentru a o vărsa mai apoi Într-o fiolă. Alunecând pe pereții de sticlă, picăturile acelei substanțe păreau străbătute de o străfulgerare luminoasă, În timp ce un miros aspru se răspândea În aer. Poetul Întinse mâna, Înfrângându-și ultimele perplexități. Durerile de cap izbeau din nou ca niște ciocane. În clipa aceea, ar fi făcut orice, numai să Învingă durerea. Dar Teofilo părea să dorească să mai țină o vreme fiola. — Să respecți aceste doze, a căror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu băgare de seamă să nu dai de necaz. Nu cunoști infernul, dacă nu ne-ai vizitat niciodată temnițele. Cât despre Campaldino, armata noastră a dat puțin Înapoi, și numai la Începutul zilei, spre a se Întoarce apoi la asalt, Înfrângând obrăznicia aretină cu forța brațului nostru. — Așa o fi precum spui dumneata. Poate că nu mi-am dat seama că fugeai cu florentinii dumitale pentru că eram prea ocupat să-mi iau tălpășița cu sienezii mei. Dar de ce să ne amărâm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Sau Întreaga Florență, pe care eu o reprezint? — Dumneata nu reprezinți nimic, messer Alighieri. Iar foarte curând vei avea măsura exactă a acestui nimic. Dar, deocamdată, joci un rol care te impune atenției noastre. Și numai pentru asta mi-am Înfrânt mândria legitimă, urmând exemplul Domnului nostru, atunci când i-a spălat picioarele nedemnului Iuda. — De unde se trage atâta bunăvoință? Dorești oare revocarea exilului? Cine știe cine Îl informase pe câinele acela de o hotărâre ce trebuia să rămână secretă până la executare. Dar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să se predea, aducându-l la credința cea adevărată, și cu cât dușmanul va fi mai orbit, mai crud, mai sigur de el, mai zăvorit în credința lui, cu atât va fi mai mare biruința aceluia ce-l va fi înfrânt și al cărui nume îl va slăvi. Cât de jalnic era idealul preoților noștri, să aduci pe calea cea dreaptă câteva biete oi rătăcite, îi disprețuiam pentru că ar fi putut atât de mult și îndrăzneau atât de puțin, nu știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
vremuri De peste veacuri uitatele greșeli Și-un foc defunct ce-n inimă mi-l tremuri Și resemnarea și-atâtea îndoieli M-ajunge-un gând ce-n suflet se împlântă Și-mi dă fiori de-n veci își sapă locul Ascult tăcerea nopților înfrântă în ora când mocnește-n suflet focul Dacă Dacă totul ar fi ca și-altă dată Mi-aș face sufletul ca o fereastră Să intre-n ea ca șoaptă după șoaptă Privirea ta de liniște albastră Apoi sufletu-mi să
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
odată în a mai poza în omul fără pată, neprihănitul care nu știe ce se petrece în jurul său, oricine ar fi cedat, ai fi cedat și tu dacă mai erau doar cîteva zile, ți-ai fi luat inima în dinți, înfrînt frica, strigat în gura mare, gata cu destrăbălarea asta de doi bani, trebuie să trecem la fapte mai serioase, altfel n-o să ne putem ierta prostia de a lăsa să ne scape printre degete clipa asta de eternitate. Nu astea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cancer, NCI este primul care se lansează în acțiuni juridice pentru a împiedica persoana respectivă să continue. Cei care doresc să rupă cercul vicios al bolii și degenerării cauzate de folosirea exclusivă a „tratamentelor” chimice și chirurgicale și să-și înfrângă dependența de „oameni în halate albe” ar putea arunca o privire mai atentă asupra căii taoiste, ce oferă o abordare preventivă către sănătate și longevitate care poate fi urmată cu ușurință de orice persoană ce are suficient respect pentru Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
absorbirea esenței yin. Atunci când bărbații și femeile se angajează în relații sexuale libere, făcând schimb de fluide corporale și respirând prin respirația celuilalt, este ca și cum focul și apa s-ar întâlni în proporții perfecte, astfel încât nici una nu reușește să o înfrângă pe cealaltă. Bărbatul și femeia trebuie să se deplaseze asemenea fluxului și refluxului în timpul actului sexual, asemenea valurilor și curenților mării, mai întâi unul, apoi celălalt, dar întotdeauna în armonie cu Marea Maree. În acest fel, ei pot continua toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
i se păru) și care luceau ca sticla. Dar nu arătau chiar ca sticla, căci aveau în ele niște ape ciudate argintii, deși mai palide decât argintul. Poate-i mai rămăseseră cincizeci de pași... Auta ar fi vrut să-și înfrîngă istovirea și să ajungă la ele, fie și tîrîndu-se în coate, să le ia în mână și să le cerceteze. Dar atunci capul i se prăbuși în nisip... Când îi trecu leșinul și se trezi, era seară. Tot aerul pustiului
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mâna pe telefon. În schimb, de-a lungul celor două săptămâni ale trimestrului al III-lea, dăduse iama prin aproape toate iubitele ale celor mai de seamă poeți români. Cum scria unul ceva mai ilustrativ. Mai valoros. Mai destinat să înfrîngă nepăsarea timpului. Madam Nicolici îi răpea ăluia femeia de-acasă și-o vărsa, ca pe-o cană de apă fierbinte, plocon, la picioarele și-n brațele Sinistratului său! Costa o căruță de bani. Nu voia femeia să i se înfățișeze
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
decât obez. Vultur-în-Zbor își stăpâni râsul. Domnul Gribb părea încântat de propriile comentarii. După cum spuneam, continuă filozoful, am descoperit că putem să determinăm durata și natura experienței unui om judecându-l după ochi. Un om pe care viața l-a înfrânt va avea ochii îngustați; opusul său, eroul cuceritor, va ține, probabil, ochii larg deschiși și mândri. Sunt încântat să văd că ai ochii atât de mari, domnule Vultur. Asta înseamnă că vom fi prieteni. Confuzie. Vultur-în-Zbor bâigui un cuvânt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
un om cu experiența neîndoielnică a domnului Vultur să investigheze problema. Gribb își reveni. Da, sigur, rosti el. Doamne, Doamne, Doamne! O să fie... foarte amuzant. Vultur-în-Zbor se gândea intens: în mod cert nimeni din K nu părea să fi fost înfrânt de febra dimensiunii, iar după propria lui experiență legată de ea, dimensiunile nu-i mai invadau nici lui conștiința. Și fusese bolnav în tovărășia lui Virgil. Și-ar fi dorit din tot sufletul să știe mai multe despre Virgil. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]