104,540 matches
-
moderni; cel din Șoimul maltez. Un șef al mahalalei de altădată, justițiar, și cum nu se poate mai frumos; un boier în realitate. n P.S. în ce privește nota redacțională misterioasă la articolul meu de rândul trecut din R.l., nr. 10 - mă-ntreb: ce-o fi, dom' general?!... Dacă nu puteți spune, - spun eu!...
Gheorghiu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11907_a_13232]
-
ăsta la toate petrecerile, încă de cînd eram mici, mizînd pe precocitatea noastră. O femeie corpolentă, cu buze rujate, care predă matematica la clasa a noua, m-a poreclit "Domnul Așa-se-cuvine". Un asistent de director, cu o căciulă rusească, ne întreabă pe Carlton și pe mine dacă o să-i votăm pe Democrați sau pe Socialiști. Sorb cîte o gură din paharele cu băuturi pe care le servesc oaspeților și sunt pe jumătate beat. La un moment dat, respectabilitatea serii deraiază din pricina
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
scorțoși ai părinților noștri și prietenii lui. Sunt de acord să mă țin bine, și mă duc la bucătărie, sperînd să mai trag o dușcă de gin. Acolo îl găsesc însă pe tata, rezemat de frigider. - Îți place petrecerea? mă întreabă pipăindu-și barbișonul. încă nu s-a obișnuit cu ideea că e un om cu barbă. - Ihm! - Și mie, spune el, melancolic. Nu avusese niciodată de gînd să devină profesor de muzică la un liceu. Problema banilor l-a ajuns
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
că e un om cu barbă. - Ihm! - Și mie, spune el, melancolic. Nu avusese niciodată de gînd să devină profesor de muzică la un liceu. Problema banilor l-a ajuns însă din urmă. - Ce părere ai de muzica asta? mă întreabă. Carlton a pus un disc cu "The Stones". Mick Jugger cîntă "A nouăsprezecea depresie nervoasă". - Mie îmi place, îi spun. - Și mie. își amestecă băutura cu un deget, pe care apoi îl linge. - Eu ador muzica asta, urmez cu glas
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
Marina Constantinescu Dacă am întreba de ce este nevoie mai tare pe lume, probabil că cei mai mulți semeni ar răspunde, fără tresăriri majore, că de cale ferată. Cu ajutorul ei sînt transportate de ici, colo, mărfuri vitale, petrol, grîne, corespondențe de tot felul, ființe de tot felul, gînduri
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
culmi" ale libertinajului sexual. Porte Dauphin din Paris nu este departe de surorile sale din Manila, Hong -Kong, Haiti... Citind Proorocii..., mi-a venit în minte ce spune același Călinescu: atât exiști, cât exprimi. Și ajungând la sfârșitul cărții, te întrebi automat: să fie totul o falsă dezbatere sau e vorba doar de o autointerogație esențială, care nu vizează doar realitatea amară a unei Europe Centrale abia ieșite dintr-un coșmar lung cât o jumătate de secol? Noaptea de la sfârșitul romanului
Profeți mincinoși by Ioana Crișan () [Corola-journal/Journalistic/11899_a_13224]
-
staruri de cinema? Filmul e realist în modul în care te transportă în Hollywoodul de odinioară, în clasica eră a studiourilor. Dar și aici ceva șchioapătă, nu în designul producției, care se apropie de perfecțiune, ci la nivelul distribuției. Mă întreb dacă Scorsese a vrut să fie ironic punând actrițe bine cotate din zilele noastre să joace dive de un asemenea calibru. Să fim serioși: Kate Beckinsale e o fată drăguță, dar cine ar fi definit-o pe Ava Gardner în
Doi mari regizori (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11938_a_13263]
-
real. Călare pe conceptele postmodernității ca o Quijotă balcanică, Ștefania nu trăiește un conflict pe bune (poate doar în capitolul final), cât mai degrabă unul de natură livrescă. Nu atât realul este cadrul referențial al narațiunii cât bibliografia teoretică. Se întreabă la un moment dat naratoarea: "... de ce nu pot să văd viața dincolo de tot ce mi s-a întâmplat." Ștefania nu este doar o tânără plecată la studii și trezită dintr-odată față cu alteritatea Occidentului, Ștefania este femeia-heterosexuală - ortodoxă, masterandă
Disertație de gen romanțată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11924_a_13249]
-
în care se simte agresată verbal de soțul nerecunoscător. Reproșurile soției se revarsă în torente, iar bărbatul capitulează moral. El părăsește scena învins și umilit, golit definitiv de orice impuls de vitalitate: "Roscov a ascultat-o cu atenție, nu a întrebat nimic, nu a avut nimic de adăugat, nimic de obiectat. S-a ridicat încet de pe scaun, și-a tîrît pașii la el în cameră și a închis ușor ușa după el" (p. 152). Căsnicia lui Roscov rămîne dincolo de această ușă
Clipa dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11898_a_13223]
-
mă faci să dispar. Și pe urmă, de ce tot spui la toată lumea că eu cânt la vioară? Ca să rămâi neatinsă, a zis el. Pentru mine tu ești ceea ce ești, pentru ceilalți e altceva. Așa fac și cu mine. Când sunt întrebat: cu ce vă ocupați?, turbez. Nu, dar de ce se amestecă? Atunci, ca să mă apăr, răspund ce-mi trece prin cap, și sunt când polițist, când măcelar, când librar... O minciună, i-am zis, ca să priceapă. Nu, literatură, a răspuns el
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]
-
Acolo, în fața noastră, la dreapta, la stânga, peste tot. Buum! în fiecare moment ficțiunea amenință să irupă în viața adevărată și viceversa. Așa încât frontiera dintre cele două e vagă și tocmai asta face totul atât de dificil. Când facem dragoste mă întreb dacă nu cumva o ușă se deschide încet și că se regulează cu ideea pe care și-o face despre mine mormântul meu. Nu cu mine, cu ideea. Cu măcelăreasa, la o adică, când și-a băgat în cap că
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]
-
și Antonie Iorgovan s-a înscris perfect în peisajul telepesedist după precizarea "părintelui Constituției" că el va candida, exclusiv în dandem cu Năstase, pentru orice funcție din partid. Numai pentru a-i demonstra... -Quod erat demonstrandum, sau nu? m-a întrebat Haralampy. Și totuși, ceva-ceva lipsea din cadru, așa că, după ce am tras cu prietenul vreo două "trăscăuri de Bistrița", am dat-o pe cugetare descoperind că era vorba pur și simplu despre Gigi Becali. Ne aflam fix la rubrica de sport
Săptămîna sincerităților televizate sau câteva întrebări haralampyene by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11941_a_13266]
-
cum va fi arătând viața cu cât te apropii de vârf? În ce ambalaj vor fi fiind prezentate ofertele / cererile? Ce formulă va fi îmbrăcând nesimțirea de a încerca să-ți rezolvi problemele scurtcircuitând regulile și batjocorind legile? Nu te întreabă nimeni de sănătate, dar toți te întreabă dacă n-ai cumva o pilă. Fenomenul nu e, desigur, pur românesc. În alte părți el se numește lobby și are reguli acceptate de toată lumea. La noi încă nu i s-a dat
Gogu, lobbyst la Cotroceni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11922_a_13247]
-
te apropii de vârf? În ce ambalaj vor fi fiind prezentate ofertele / cererile? Ce formulă va fi îmbrăcând nesimțirea de a încerca să-ți rezolvi problemele scurtcircuitând regulile și batjocorind legile? Nu te întreabă nimeni de sănătate, dar toți te întreabă dacă n-ai cumva o pilă. Fenomenul nu e, desigur, pur românesc. În alte părți el se numește lobby și are reguli acceptate de toată lumea. La noi încă nu i s-a dat un nume, așa că propun să i se
Gogu, lobbyst la Cotroceni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11922_a_13247]
-
dar când am revenit mâine, T mă provocă din nou, vânzătorul se pare că era tare dornic să o pornească, tare ar fi vrut să facă un test drive cu mine în spatele lui, sau eu conducând, nici nu m-a întrebat dacă am permis pentru motociclete, se înțelegea de la sine că trebuie să am din moment ce nu-mi pot dezlipi ochii de la ea. Refuzul meu devenea tot mai inconsistent în lipsa argumentelor, așa că nu-și mai găseau cuvintele ca să mă convingă, iar eu
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
ne-a zis că-i o cunoștință din partea tatălui, dar bătrânelul afirmă, încă din curte, că este prietenul familiei. Eu aș fi vrut să fie prietenul familiei, oricum, avea motocicletă și cască, a venit să ne viziteze, vorbea cu noi întrebând despre toți membrii familiei, spunea că ne-a vizitat și altă dată, dar noi eram micuțe și nu-l mai Ținem minte. Mama l-a servit cu ciorbă de fasole verde (ceea ce nu lipsea niciodată din casă pe timp de
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
nu se lăsa îndu plecată, ci refuzând politicos se scuză că ar avea treabă și plecă de lângă motocicletă. Am fugit după ea: ce vrea să faci, ce ai refuzat? Vrea să mă ducă pe motocicletă, dar nu vreau! De ce? am întrebat-o stupefiată, cum să ai așa o șansă în viață și să-i dai cu piciorul... Să mă lase în pace, bătrân libidinos, și-apoi nu-mi trebuie nici un fiu de-al lui, că o fi și ăla ca taică
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
ea cere sfaturi de la cei mai în vârstă; nu trebuie să se mărite cu fiul lui, dar a merge pe motocicletă..., ei, fetele astea mari nu sunt întotdeauna ușor de înțeles. Omul își punea casca să plece și atunci mă întrebă pe mine dacă aș vrea să merg cu motocicleta. Eu? Dar e voie pentru copii? Înainte a spus că nu, de aceea m-a deranjat refuzul sorei mele, parcă prin ea m-aș fi împlinit și eu, cum de îmi
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
merge, dar tu ești înăltuță, mai puternică, poți să te Ții să nu cazi, nu mergem mult, doar așa, o tură pănâ în deal. Mi-am cerut voie de la mama și m-a lăsat, apoi, precaută și învingătoare oarecum, am întrebat-o pe sora mea mai mare dacă fac bine mergând cu bătrânul... și nu am știut repeta cuvântul acela folosit de ea cu puțin timp în urmă, ea mi-a zis du-te liniștită, dar să ai grijă să nu
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
cu toată greutatea, gata să mă scurg prin îmbrățișare. S-a oprit imediat. Am simțit că mă privește, eram cu ochii închiși, aș fi vrut să-i văd mutra, dar mi-era rușine să-l privesc în ochi, m-a întrebat cu vocea revenită la normal, poate puțin mai răgușită, ce am, n-am zis nimic, își aranjă cămașa, pantalonii, nu-i mai simțeam chestia aceea tare între picioare, am întors capul în altă parte ca să pot deschide ochii. Mi-a
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
la torpoarea cețoasă a lui Oblomov. Lucrul prea susținut îl indispune. Nutrește măgulitoare îndoieli cu privire la personala-i relevanță: "Am lăsat baltă Conspectul despre basm, nu-l voi scrie niciodată. Miile de fișe mă resping prin masa lor. Și m-am întrebat de-a dreptul: am eu atîtea lucruri originale și importante de comunicat? Erau simple Ťplăceri de lecturăť, iar o carte de acest gen cere bogăție de idei și rigoare. Voi risipi deci obsedantele cartonașe, pe care voi fi notat inutil
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
grupului Monica Lovinescu și Virgil Ierunca revărsându-se asupra-i (...) cei doi trasează linia și cei de la București o pun în practică (...) totul se petrece ca și cum un fir direct leagă conducerea Uniunii de respectivul post de radio (...). Ajungem să ne întrebăm, cine este editorul ŤRomâniei literareť? Partidul Comunist sau ŤEuropa liberăť"? Al. Andrițoiu dezvoltă și el teza conivenței dintre "Europa liberă" și "denigratorii" din țară ("La ŤEuropa liberăť sunt denigrați scriitorii ce sunt denigrați și criticați și în țară, sunt acuzați
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11921_a_13246]
-
De către noi, telespectatorii, că FRF-ului, M.Ap.N.-ului și altor "stafuri" nu le funcționează nocturna, iar ziua sunt în ceață, fapt constatat și de amicul Haralampy care, dezmorțit dintr-o plutire bahică la o drăcuială urlată a soacră-si, a întrebat televizorul între două pălinci: -Mă, unde muma lu' Ștefan cel Mare umblă și }epeș ăla, de nu vine să-i repartizeze în cele două cete stabilite de Eminescu și să le dea foc...? -Cui ? am întrebat. Întrebare retorică, sau cu
Optimi, mocirlă și-o piscină by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11962_a_13287]
-
a soacră-si, a întrebat televizorul între două pălinci: -Mă, unde muma lu' Ștefan cel Mare umblă și }epeș ăla, de nu vine să-i repartizeze în cele două cete stabilite de Eminescu și să le dea foc...? -Cui ? am întrebat. Întrebare retorică, sau cu o mulțime de răspunsuri pe care, oricum, prietenul nu era nici în stare nici în măsură să le dea, așa cum muți am rămas și noi, românii, când domnul președinte Băsescu ne-a spus, cu zâmbetu-i tele-imperturbabil1
Optimi, mocirlă și-o piscină by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11962_a_13287]
-
119). Lista morților este tot mai lungă și cu fiecare dintre cei plecați dispare amintirea dragă a unei întîmplări dintr-un moment de neștiută fericire. Pe măsură ce oamenii care au fost părtași la un eveniment dispar, aproape că începi să te întrebi dacă evenimentul respectiv a avut loc cu adevărat: "Colega mea de liceu și buna mea prietenă D., cu care am urcat în Bucegi, am admirat clădirile gotice din Cracovia și am hoinărit prin bazarul din Ierusalim, s-a stins cu
Portretul unei doamne by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11947_a_13272]