4,565 matches
-
un singur om a dus la o creștere semnificativă a productivității la exploatare. Începând cu anul 1969 la Uzina Metrom Brasov a fost introdus în fabricația de serie motoferăstrăul românesc FM. Acesta a eliminat necesitatea importului de motoferăstraie și echipamente (șină și lanț) care s-au realizat la IM Cugir, fiind necesare exploatărilor forestiere din România. În anul 1989 un număr de 10 exemplare de FM60 cu aprindere electronică au fost trimise în Germania de est la Institutul de Cercetare din
Ferăstrău cu lanț () [Corola-website/Science/317707_a_319036]
-
suspendată în 2001 pentru patru ani, timp în care s-a încercat rentabilizarea combinatului. Asfel a apărut, în ianuarie 2003, DONASID, care a preluat partea viabilă a combinatului - oțelăria electrică, secția de turnare continuă și laminorul de profile grele și șine - evaluată la 20 de milioane de dolari. Combinatul a fost vândut investitorilor italieni de la "Beltrame" care ulterior au vândut Donasid Călărași, pentru 37 de milioane de euro, grupului Tenaris. În anul 2009, Unitatea din Călărași avea o capacitate anuală de
Silcotub () [Corola-website/Science/318097_a_319426]
-
cocseria folosea cărbune de calitate superioară adus din Polonia, Brazilia, China și Uniunea Sovietică. Lingourile de oțel de 7 și 9 tone fiecare au fost turnate începând cu anul 1979. În timpul anilor 1980 uzina era cel mai mare producător de șină de cale ferată din sud-estul Europei și producea 200.000 tone de oțel anual. Ceaușescu avea planuri și mai mărețe, dorind să dărâme satele Ceacu și Cuza Vodă. În locul lor a plănuit dezvoltarea combinatului pentru a produce cantități record de
Donasid () [Corola-website/Science/318098_a_319427]
-
oțelăria electrică și laminor cu echipamente importate din Germania, Austria și Scoția. În 1999 producția de oțel a fost sistată din cauza lipsei de capital, o situație ce a durat până în 2004 când producția a fost reluată la singurul producător de șină de cale ferată din țară. În această perioadă părți din combinat au fost demontate piesă cu piesă, cea mai mare parte din cele 400.000 de tone de metal folosite la construcția sa fiind vândute la fier vechi. Firmele de
Donasid () [Corola-website/Science/318098_a_319427]
-
suspendată în 2001 pentru patru ani în care s-au făcut încercări de redresare a combinatului. În 2003 a preluat părțile viabile, evaluate la 20 de milioane de dolari: oțelăria, unitatea de turnare continuă și laminorul pentru profile grele și șină de cale ferată. Siderca a contribuit cu 150 ha și cu clădirea administrativă. În 2005 Siderca a intrat oficial în faliment iar Donasid a fost preluată de Tenaris. La nivelul anului 2011 erau 500 de angajați din care 300 la
Donasid () [Corola-website/Science/318098_a_319427]
-
Property Solutions). Povestea Grupului Marcegaglia începe în anul 1959 când Steno Marcegaglia, care încă nu împlinise 30 de ani, preia împreună cu un asociat, prin intermediul companiei Marcegaglia-Caraffini din Gazoldo degli Ippoliti (Mantova), o întreprindere meșteșugărească care producea conducte pentru irigații și șine metalice pentru storuri. Patru ani mai târziu, în Contino di Volta Mantovana, este înființată societatea Ipas cu aproximativ 10 angajați, specializată în producția de produse trefilate. Între timp, în Gazoldo degli Ippoliti, unde lucrează deja aproape 30 de angajați în
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318222_a_319551]
-
Baza de întreținere pentru tramvaie și autobuze din Dacia (1983). După Revoluția din decembrie 1989 a fost înființată Regia Autonomă de Transport în Comun (R.A.T.C.), care a preluat patrimoniul fostei IJTL Iași. Ca urmare a faptului că tramvaie noi pentru șine cu ecartament metric nu se mai fabricau decât la comandă, Regia de Transport în Comun din Iași nu a putut achiziționa tramvaie noi. Ea a apelat la folosirea de tramvaie I.T.B. modernizate în cadrul R.A.T.C. (din 1991) și de tramvaie V2A
Tramvaiul din Iași () [Corola-website/Science/319586_a_320915]
-
la cale de rulare cu ecartament normal (1435 mm), dar s‑a renunțat la el din cauza costurilor foarte mari (în jurul echivalentului a peste 400 milioane euro ), a timpului lung (de minim 2 ani) în care s-ar putea înlocui toate șinele și a dorinței de a nu micșora benzile rutiere, mai ales că există străzi înguste în Iași (unde șinele cu ecartament normal nu ar încăpea) . În prezent, tramvaiul din Iași este una dintre puținele rețele din România care circulă pe
Tramvaiul din Iași () [Corola-website/Science/319586_a_320915]
-
în jurul echivalentului a peste 400 milioane euro ), a timpului lung (de minim 2 ani) în care s-ar putea înlocui toate șinele și a dorinței de a nu micșora benzile rutiere, mai ales că există străzi înguste în Iași (unde șinele cu ecartament normal nu ar încăpea) . În prezent, tramvaiul din Iași este una dintre puținele rețele din România care circulă pe șine cu ecartament metric (alături de Arad și Sibiu ), în timp ce în Botoșani, Brăila, București, Cluj, Craiova, Galați, Oradea, Ploiești și
Tramvaiul din Iași () [Corola-website/Science/319586_a_320915]
-
și a dorinței de a nu micșora benzile rutiere, mai ales că există străzi înguste în Iași (unde șinele cu ecartament normal nu ar încăpea) . În prezent, tramvaiul din Iași este una dintre puținele rețele din România care circulă pe șine cu ecartament metric (alături de Arad și Sibiu ), în timp ce în Botoșani, Brăila, București, Cluj, Craiova, Galați, Oradea, Ploiești și Timișoara se circulă pe ecartament de 1.435 mm. În primul deceniu al secolului al XXI-lea, Regia Autonomă de Transport Public
Tramvaiul din Iași () [Corola-website/Science/319586_a_320915]
-
votare. Desfășurându-se miercuri 9 noiembrie, cu alegerile principale de marți, 15 noiembrie, cu 10.7 milioane de alegători înregistrați care acoperă 8 guvernorate egiptene: Cairo, Giza, Al-Minufiyah, , Kafr ash Shaykh , Dimiat, Suhaj, Aswan, Al-Bahr al-Ahmar, South Sinai și [ [Shamal Șină '| Sinai de Nord.]] Rezultatele sunt anunțate pe bază de circumscripție în urmă numărării voturilor. Numărul actual de locuri în Adunare este de 454, alegeri legislative din 2000 a dus la actuala distribuție din cadrul Adunării a șaptea: Ar trebui remarcat că
Alegeri legislative în Egipt, 2005 () [Corola-website/Science/319704_a_321033]
-
Baronul Gheorghe Simeon de Șină (în , "Gheorghios Sínas"), cunoscut și ca Georg Simon Freiherr Șină von Hodos und Kisdia, (n. 20 noiembrie 1782, Nis - d. 18 mai 1856, Viena) a fost unul din cei mai renumiți întreprinzători și bancheri austrieci, membru al "Camerei Magnaților" maghiari
Gheorghe de Sina () [Corola-website/Science/319088_a_320417]
-
Baronul Gheorghe Simeon de Șină (în , "Gheorghios Sínas"), cunoscut și ca Georg Simon Freiherr Șină von Hodos und Kisdia, (n. 20 noiembrie 1782, Nis - d. 18 mai 1856, Viena) a fost unul din cei mai renumiți întreprinzători și bancheri austrieci, membru al "Camerei Magnaților" maghiari, precum și consul general grec la Viena în timpul Imperiului Habsburgic. A
Gheorghe de Sina () [Corola-website/Science/319088_a_320417]
-
Camerei Magnaților" maghiari, precum și consul general grec la Viena în timpul Imperiului Habsburgic. A fost un susținător al artelor și al arhitecturii vieneze. Baronul a fost considerat că cel mai bogat om din Austria după familia Rothschild. Gheorghe (Georg) din familia Șină a fost singurul copil al lui Simeon Gheorghe (1753-1822) din prima căsătorie a acestuia cu Irene Czippe (1767-1793). El a mai avut un frate vitreg, Ioan Simeon (1804-1869), din cea de-a doua căsătorie a tatălui său cu Katharina von
Gheorghe de Sina () [Corola-website/Science/319088_a_320417]
-
un singur fiu, pe renumitul întreprinzător, bancher și mecena Simeon Gheorghe (1810-1876). Pe tot timpul existenței familiei în Austria, ea fost de religie greco-ortodoxă. De abia două din cele patru nepoate s-au convertit, după soții lor, la catolicism. Tânărul Șină a condus din anul 1803, alături de tatăl său, o casă de comerț angro în Nis, pe care părintele sau o fondase în 1798. După mutarea familiei la Viena în 1811, cei doi au devenit supuși ai Imperiului Austriac, primind permisiunea
Gheorghe de Sina () [Corola-website/Science/319088_a_320417]
-
Nis, pe care părintele sau o fondase în 1798. După mutarea familiei la Viena în 1811, cei doi au devenit supuși ai Imperiului Austriac, primind permisiunea pentru a conduce o firmă de comerț angro și în capitală. În consecință, bătrânul Șină a fondat instituția austriacă „Casă de comerț angro și bancară Șină”. Ca urmare achiziției dominioanelor maghiare Hodos și Kisdia, familia a fost înnobilata în Ungaria cu titlul „de Hodos și Kisdia”, pe 3 aprilie 1818. După moartea tatălui său în
Gheorghe de Sina () [Corola-website/Science/319088_a_320417]
-
familiei la Viena în 1811, cei doi au devenit supuși ai Imperiului Austriac, primind permisiunea pentru a conduce o firmă de comerț angro și în capitală. În consecință, bătrânul Șină a fondat instituția austriacă „Casă de comerț angro și bancară Șină”. Ca urmare achiziției dominioanelor maghiare Hodos și Kisdia, familia a fost înnobilata în Ungaria cu titlul „de Hodos și Kisdia”, pe 3 aprilie 1818. După moartea tatălui său în 1822, Gheorghe a preluat, în calitate de cel mai vârstnic fiu al lui
Gheorghe de Sina () [Corola-website/Science/319088_a_320417]
-
Hodos și Kisdia”, pe 3 aprilie 1818. După moartea tatălui său în 1822, Gheorghe a preluat, în calitate de cel mai vârstnic fiu al lui Simeon Gheorghe, casa bancară sub nume propriu; fratele lui vitreg, Johann Simon, a rămas implicat în afacere. Șină a controlat o mare parte a comerțului cu bumbac pe Dunăre și în Levant, mai târziu cu lâna de oi, lemn, cărbune și sare, iar de la mijlocul anilor 1830 în principal cu tutun. Relațiile sale comerciale s-au extins în
Gheorghe de Sina () [Corola-website/Science/319088_a_320417]
-
consilier angajat în cunoscută societate "Donau-Dampfschifffahrts-Gesellschaft (DDG)". La 26 iulie 1832, el și fratele său vitreg au fost înnobilați că baroni maghiari și la 8 martie 1838 că baroni austrieci. Începând de atunci bancă s-a denumit „Bankhaus Baron von Șină”. Pe lângă aceasta au obținut, în 1836, dreptul de a purta acest titlu în Boemia, Moravia și Silezia. La fondarea primei societăți bancare pe acțiuni a monarhiei, "K. k. privilegierte österreichische Credit-Anstalt für Handel und Gewerbe" (Institutul de credit austriac privilegiat
Gheorghe de Sina () [Corola-website/Science/319088_a_320417]
-
în 1836, dreptul de a purta acest titlu în Boemia, Moravia și Silezia. La fondarea primei societăți bancare pe acțiuni a monarhiei, "K. k. privilegierte österreichische Credit-Anstalt für Handel und Gewerbe" (Institutul de credit austriac privilegiat pentru comerț și meserie), Șină a trebuit să cedeze întâietatea celei mai mari familii rivale, familia Rothschild. Pe de altă parte, el a cumpărat moșii întinse, de multe ori cu sprijinul președintelui camerei imperiale Joseph von Eichhoff (1790-1866), crescând astfel bonitatea casei sale bancare. Bancă
Gheorghe de Sina () [Corola-website/Science/319088_a_320417]
-
să cedeze întâietatea celei mai mari familii rivale, familia Rothschild. Pe de altă parte, el a cumpărat moșii întinse, de multe ori cu sprijinul președintelui camerei imperiale Joseph von Eichhoff (1790-1866), crescând astfel bonitatea casei sale bancare. Bancă baronului de Șină a achiziționat obligațiuni de stat și a procurat fonduri pentru afacerilor monarhiei. Nobilul a fost ales deja în 1823 deputat al comitetului de afaceri en-gros, fiind directorul instituției în perioada 1825-1849. Începând din 1849 și până la decesul sau (în 1856
Gheorghe de Sina () [Corola-website/Science/319088_a_320417]
-
baronului, acesta a lăsat o avere estimată la 50 de milioane de florini, iar statul ia datorat 3 milioane fl. Numele lui George Simon a fost acordat postum străzii "Jägergasse" din sectorul vienez 22, Leopoldstadt (1877), care a devenit "Sinagasse". Șină a avut merite mari în înființarea Institutului Politehnic (în prezent Universitatea Tehnică) din Viena. De asemenea, l-a însărcinat pe arhitectul Theophil Hansen cu construcția observatorului din Atena (1845) precum cu planificarea unei universități în capitala greacă. Pentru extinderea Bisericii
Gheorghe de Sina () [Corola-website/Science/319088_a_320417]
-
arhitectul Teophil Hansen, care își desfășura activitatea la Atena. Colaborarea fructuoasa cu Hansen l-a determinat pe acesta din urmă să se stabilească la Viena, unde a realizat proiectul clădirii Consiliului Imperial din Viena, actuala clădire a Parlamentului Austriei. Gheorghe Șină a contribuit între altele și la finanțarea construcției Catedralei „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul” din Arad. De asemenea, a îndeplinit un rol conducător în extinderea rețelei de căi ferate din Ungaria și a finanțat construcția podului de lanțuri peste Dunăre între
Gheorghe de Sina () [Corola-website/Science/319088_a_320417]
-
finanțarea construcției Catedralei „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul” din Arad. De asemenea, a îndeplinit un rol conducător în extinderea rețelei de căi ferate din Ungaria și a finanțat construcția podului de lanțuri peste Dunăre între Buda și Pesta (1843-1849). Baronul de Șină care a fost cetățean de onoare al orașelor Arad, Budapesta și Szeged a fost decorat cu mai multe ordine printre care: Gheorghe Șină a deținut cele mai multe domenii, terenuri și proprietăți imobiliare. După moartea sa unele au fost vândute, iar după
Gheorghe de Sina () [Corola-website/Science/319088_a_320417]
-
Ungaria și a finanțat construcția podului de lanțuri peste Dunăre între Buda și Pesta (1843-1849). Baronul de Șină care a fost cetățean de onoare al orașelor Arad, Budapesta și Szeged a fost decorat cu mai multe ordine printre care: Gheorghe Șină a deținut cele mai multe domenii, terenuri și proprietăți imobiliare. După moartea sa unele au fost vândute, iar după decesul fiului său, averile au fost împărțite între fiicele lui Simeon. Lista de posesiuni (valoarea actuala se află în paranteză):
Gheorghe de Sina () [Corola-website/Science/319088_a_320417]