KorAP: Find »[drukola/base=țipa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...175 176 177 ...318 >

7,946 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603

ales în State. Pentru că americanilor le plac lucruri de-astea, nu? Adică Angela’s Ashes a lui Frank McCourt a fost un succes imens și nu cred că s-a distrat cine știe ce când a scris-o. Continui să scriu. Tatăl țipă la fiul său, folosind multe cuvinte urâte, și chiar încep să mă întristez rău. Cu cât scriu mai mult, cu atât devin mai negativistă. Ajungând la momentul în care tatăl își bate cu bestialitate fiul, ochii mi se umplu de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
am uitat să vă spun ce vârstă am. Am douăzeci și șapte de ani, dar par mai tânără. Cel puțin asta îmi spun bărbații prin baruri. Ziua mea a fost cu doar șase săptămâni în urmă, dar mama tot mai țipă „Ai aproape douăzeci și opt de ani!“ de fiecare dată când ne certăm pentru că nu sunt o fiică perfectă. M-am obișnuit deja. Când aveam nouăsprezece ani, urla „Ai aproape douăzeci de ani, bla, bla, bla“ și așa mai departe. Nu știu ce încearcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
acum din băut. Dar n-o fac. Capitolul 7tc " Capitolul 7" Doamne. Cum de nu mi-a sunat alarma? Eram sigură că am setat-o aseară. Cum am putut să uit? Aoleu! Tot ce știu acum e că tata îmi țipă că mă așteaptă taxiul afară. Nu sunt îmbrăcată; nu am nici un bagaj făcut și sunt al naibii de mahmură. Ăsta da coșmar! Cel puțin am bluza călcată. Pfiu! Îl rog pe tata să-i spună taximetristului să mă mai aștepte zece minute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
rău! Mă urc la bordul avionului și, după o scurtă verificare, încep să număr tăvile pentru pasagerii din spate. Capul îmi pulsează. Să sperăm că pasagerii de azi or să fie drăguți și n-or să-și lase copiii să țipe prea mult. Cel mai mult urăsc oamenii foarte gălăgioși și foarte mici. Avionul e aproape plin, ceea ce e un chin, sincer. Pentru că vin, ca de obicei, oameni care nu stau împreună. Motivul este, desigur, că au ajuns târziu. Și acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
Irlanda când eram mică și mă dădeam în vânt după ele. Prin urmare, am fost distrusă atunci când au fost scoase de pe piață. Așa încât vă închipuiți bucuria mea când le-am văzut prima oară într-un supermarket de aici. Aproape am țipat de încântare când am dat peste delicatesa mea preferată din copilărie. De aceea de fiecare dată când sunt în State, mă asigur că mi-am făcut plinul. Cât sunt în magazin, cedând în fața poftei mele de dulciuri, iau revista People

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
și mereu mi-e teamă că nu dau destul bacșiș. Odată, una dintre stewardese nu a lăsat destul bacșiș după ce a luat micul dejun într-un restaurant din New York, și chelnerița s-a dus după ea pe stradă și a țipat la ea. Desigur, din fericire, Kitty’s nu e genul de loc unde oamenii țipă. E o atmosferă drăguță aici și simt că merit din plin ceva de băut după toată munca pe care am depus-o azi. Amy bea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
a lăsat destul bacșiș după ce a luat micul dejun într-un restaurant din New York, și chelnerița s-a dus după ea pe stradă și a țipat la ea. Desigur, din fericire, Kitty’s nu e genul de loc unde oamenii țipă. E o atmosferă drăguță aici și simt că merit din plin ceva de băut după toată munca pe care am depus-o azi. Amy bea Malibu cu ananas. E o băutură care îmi plăcea mult atunci când aveam șaptesprezece ani, pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
o persoană extrem de drăguță. Odată am întâlnit cel mai fermecător bărbat în timpul unui zbor spre Paris și când am ajuns, poliția franceză îl aștepta ca să-l aresteze. —Pentru ce? —Crimă, spun pe un ton morbid. Nu se poate! Mai spune, țipă Amy. În nici un caz nu-i spun mai mult. Poate s-o lase baltă. Mai sunt doar câteva ore până plecăm, și eu încă n-am aflat secretul lui Adam de la ea. Dar sunt pe-aproape. Îi stă pe vârful

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
cu el? Dau un bănuț să-ți aflu gândurile, zice deodată Debbie. Mă gândesc la Adam Kirrane, îi spun, hotărându-mă că e momentul să-i spun lui Debbie adevărul. Am fost la o întâlnire cu el. Nu mai spune! țipă Debbie ascuțit, gata să cadă de pe marginea patului. Nu-mi vine să cred. Eu bat câmpii aici despre Donald și prietenul lui Tim, Shane, iar tu te întâlnești cu un un afurisit de superstar. Păi asta e, îi spun, jucându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
mă lasă în fața casei mele. Reușesc, cumva, să-mi târăsc valiza grea pe aleea din grădină, până la ușa de la intrare. Când încerc să deschid ușa împingând-o, nu reușesc, pentru că o blochează ceva. Stai puțin, Katie, o aud pe mama țipând. O să mut florile. Care flori? Câteva secunde mai târziu reușesc să îmi croiesc drum în hol. Un buchet mare de crini albi proaspeți, cu frumoasele lor capete dansând în toate direcțiile, nu mai blochează acum ușa de la hol, ci pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
Mama și tata încă stau în expectativă, uitându-se la mine. —E doar un prieten, spun încet. Doamne, sunt atât de obosită. Dacă nu mă întind acum, cred că o să mor. Vorbim peste câteva ore. Mă duc sus și mama țipă după mine: — Nu lași valiza aia pe hol, domnișoară, și cum rămâne cu florile? Cine o să le pună în apă? — Vrei să faci tu asta, mamă? o implor eu. Te pricepi de minune la chestii din astea. Sincer, chiar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
opt de ore de-abia am închis un ochi, dar Adam s-a întors în State, și eu sunt înapoi în casa părinților mei. Când m-am târât pe ușa de la intrare azi-dimineață, multe mi-au auzit urechile de la mama. Țipa la mine că mă port de parcă ar fi hotel casa ei, bla, bla, bla. Doamne, când se pornește femeia aia, e destul de insuportabilă. —Trebuie să pleci, a urlat după mine când mă furișam pe scări. Unde oare am mai auzit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
poate o să te măriți cu Adam Kirrane și așa îți rezolvi toate problemele. Lydia arată de parcă ar fi lovit-o cineva peste gură. Se întoarce spre mine cu o expresie uimită pe față. — De unde știi despre mine și el? aproape țipă ea. E ușor, spun eu cu o voce egală. Văd viitorul. Capitolul 19tc " Capitolul 19" — Apoi o să te ducă la el acasă, spun, uitându-mă în palma ei. Și o să te întrebe dacă nu vrei să mergeți să înotați. Chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453

un jet de băutură puternic acidulată, cu gust de afine, care aterizează direct pe birou, udă hârtiile și registrele cu un lichid roșu sinistru... și o, nu, te rog, Doamne, nu... Îl Împroașcă pe Doug Hamilton direct pe cămașă. — Fuck ! țip, cu respirația Întretăiată. Îmi cer mii de scuze... — Iisuse Hristoase! izbucnește Doug Hamilton enervat, ridicându-se și scoțând repede din buzunar o batistă. Ai idee, pătează ? — Ăă... Înhaț cutia de suc neajutorată. Nu știu. Mă duc s-aduc o cârpă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
chiar așa... Nu mă mai pot opri din vorbit. Pur și simplu, nu mai pot să tac. La fiecare clătinare sau zgâlțâire a avionului, din gură Îmi iese alt torent de cuvinte, asemeni unei cascade. Dacă n-aș vorbi, aș țipa ca din gură de șarpe. — ... ea era campioană la Înot și la orice altceva și, prin comparație, eu... nu eram nimic... — ... curs de fotografie și sincer am crezut că o să-mi schimbe viața... — ... cincizeci și două de kile. Dar aveam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
ce faceți aici ? — Acum urcăm ! spune Katie și ne Îndreptăm cu toții spre scări, pe care le folosesc mereu ca alternativă la mersul la sală. Plus că, din fericire, marketingul e la etajul Întâi. Tocmai am ajuns pe palier, când Jane țipă: — Uite ! O, Doamne ! El e ! Pe stradă cotește, cu un tors egal, maiestuos, o limuzină care oprește exact În fața ușilor de sticlă de la intrare. Nu-nțeleg deloc ce e cu mașinile astea. Sunt atât de strălucitoare și de lustruite, de parcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Dumnezeule, mă simt de parcă aș fi la televizor sau așa ceva. Picioarele nu vor să mă asculte deloc, mă chinui să-mi țin zâmbetul lipit de față și am sentimentul cumplit că, din clipă În clipă, m-aș putea trezi că țip „Pantaloni !“ sau ceva de genul ăsta. — Poftim, Artemis, spun și Îi pun broșura pe birou. — Ești o comoară, spune Artemis. Ochii ei Îi Întâlnesc pe ai mei și Îmi dau brusc seama că și ea joacă teatru la greu. Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
N-am vrut să-i spun nimic din toate astea ! răspund defensiv. M-am trezit pur și simplu spunându-le ! Băusem trei vodci și credeam că o să murim ! Sincer, Lissy, și tu ai fi făcut la fel În locul meu. Toată lumea țipa și se ruga, avionul se zgâlțâia din toate Încheieturile... — Așa că i-ai dezvăluit șefului tău toate secretele ! Tu nu-nțelegi că atunci În avion nu știam că e șeful meu ? țip enervată. Era doar un străin. Pe care nu aveam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
tu ai fi făcut la fel În locul meu. Toată lumea țipa și se ruga, avionul se zgâlțâia din toate Încheieturile... — Așa că i-ai dezvăluit șefului tău toate secretele ! Tu nu-nțelegi că atunci În avion nu știam că e șeful meu ? țip enervată. Era doar un străin. Pe care nu aveam să-l mai văd niciodată ! Mai durează ceva timp până când Lissy percutează. — Știi, ceva de genul ăsta i s-a Întâmplat și verișoarei mele, spune În cele din urmă. S-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Bravo. Minunat. Jack Încearcă să mă sărute, iar eu Încep să urlu ca descreierata. Hai că mă descurc de milioane În seara asta. De ce trebuia să fiu În halul ăsta de lamentabilă ? mă gândesc furioasă. De ce m-am apucat să țip ? Trebuia doar să strâng din dinți. Evident, nu la modul propriu. Dar trebuia să fiu un pic mai detașată. De fapt, trebuia să fiu atât de absorbită de moment, Încât nici măcar să nu observ păianjenul. — Bănuiesc că ți e nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Pornesc pe urmele muzicii și dau ocol casei, ajungând la peluza uriașă, unde evenimentul e În plină desfășurare. Partea din spate a casei e acoperită cu stegulețe, iarba e Împânzită cu corturi, pe o scenă cântă o formație, iar copiii țipă, sărind pe un castel-trambulină. — Emma ! Ridic ochii și Îl văd pe Cyril Înaintând spre mine, Îmbrăcat ca un bufon, cu o pălărie cu colțuri roșii și galbene. Unde ți-e costumul ? — Costumul ! Încerc să-mi iau un aer surprins. Doamne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
a mă feri de soare, Încercând să-mi dau seama cine sunt cei deghizați În costumele din jur. Îl văd pe Paul traversând peluza, Îmbrăcat În pirat, cu trei copii mici Împiedicându-i-se printre picioare. — Nenea Paul ! Nenea Paul ! țipă unul dintre ei. Ia mai sperie-ne o dată ! — Vreau o acadea ! zbiară un altul. Nenea Paul, vreau o acadeaaa ! — Bună, Paul ! zic cu moralul la pământ. Te distrezi ? — Cel care a inventat Ziua Angajaților În Familie merită Împușcat, zice fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
cu moralul la pământ. Te distrezi ? — Cel care a inventat Ziua Angajaților În Familie merită Împușcat, zice fără nici o urmă de umor. Dă-te naibii jos de pe piciorul meu ! se rățoiește la unul dintre copii, și cei trei Încep să țipe Încântați. — Mami, dar nu e nevoie să cheltui nici un penny, murmură Artemis, trecând pe lângă mine Îmbrăcată În sirenă, În compania unei femei cu aer de generăleasă, care are pe cap o pălărie uriașă. — Artemis, draga mea, nu e nevoie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Faci parte dintr-un grup de... avocați care dansează. — Da. Lissy Încuviințează din cap. Am o viziune subită cu mai mulți avocați pledanți, cu peruci pe cap, care dansează și, fără să mă mai pot abține, pufnesc În râs. — Vezi ? țipă Lissy. De-asta nu ți-am spus. Eram sigură c-o să râzi ! — Iartă-mă, zic. Lissy, pe cuvântul meu că nu de tine râd. Trag aer În piept adânc și-mi Încleștez buzele. Dar nu văd decât niște bancheri sobri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
privirea, ștergându-mă la ochi. — Revarsă-ți toată furia asta la kick-boxing. Folosește violența. Și faptul că ai fost rănită. Mă uit la el nevenindu-mi să-mi cred. N-a auzit nimic ? — Aidan, eu nu fac kick-boxing ! mă trezesc țipând. Nu fac kick-boxing, OK ? N-am făcut niciodată ! — Nu ? Pare de-a dreptul confuz. Dar ai zis... Am mințit... Urmează un scurt moment de tăcere. — Aha, spune Aidan În cele din urmă. Ei... asta e! Atunci poți să Încerci ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]