5,899 matches
-
reuși să distingă În fața ei un drum mai larg. — Iată, stăpâna mea, zise călăuza, dac-o luăm la stânga ajungem Într-o jumătate bună de ceas la mânăstire. Dar eu am să te rog să Îngădui să facem un mic ocol, abătându-ne spre dreapta, nu mult, numai o goană de cal, ca să iau niște ierburi de leac de care avem neapărată nevoie pentru rana cavalerului nostru, de la un preot, prieten al părintelui Constantius. Părintele mi-a spus apăsat să nu uit
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
în peisaj. La dreapta, printre copacii înalți, apăru intersecția spre mănăstirea Neamțului, însă conform traseului stabilit de unchiul meu - cunoscător și apropiat al clerului - am mers înainte, pe lângă pâlcurile de copaci seculari crescuți pe pajiști înverzite, spre Secu. M-am abătut de la drumul principal care se continua spre Poiana Largului, ajungând pe unul îngust, apoi la un altul pietruit și cu bălți mari. La câțiva kilometri înainte de mănăstire, oportun și mulțumitor, zării un chioșc datorită căruia (alt avantaj al mersului cu
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
nea Petrică” (cunoștință a lui Mircea). Spre deosebire de el, cei vreo 75 de kilometri îi parcursesem fără să consumăm nici un gram de benzină! Soarele puternic al după-amiezii, de care de obicei mă păzesc, nu deranja. Înainte de Fălticeni, ne-am abătut la stânga, spre mănăstirile Râșca și Slătioara, despre care Mircea auzise că există. Eu nu știam de ele însă evident, eram curios să le și văd, dacă tot ajunsesem pe acolo. Pentru Râșca am cotit la stânga, întrebând mereu localnicii. Mai jos
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
bocancii și aspectul de om dărâmat, toiagul care-l sprijinea, și bărbița de țap, au contribuit la formarea imaginii de mai sus (mai mult bocancii, purtați în toiul verii). Ne-am întors la drumul spre Slătioara, fiindcă spre Râșca ne abătusem de la șoseaua principală. Prin sate n-am găsit unde să dormim. Doar la un depozit de scânduri, portarul s-a arătat relativ amabil, în schimbul unui bacșiș. Pedalând mai departe, s-au deschis priveliști minunate în dreapta, specifice muntelui de care ne
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
copilărie - s-o văd, stimulat de piesele de teatru ale lui Delavrancea. Și am avut ce vedea, chiar lăsând deoparte biserica vestită, care în vederea ilustrată pe care-o aveam acasă părea mult mai mică. Sfătuți de un localnic, ne-am abătut și la Muzeul lui Hrib Toader, un țăran colecționar de obiecte diverse. De reținut că vizitatorii plăteau pentru biletele (de mirare, fiindcă eram înainte de 1989), de intrare personalizate. Casa și curtea erau un adevărat depozit, cu tot felul de obiecte
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
probabil că jos era și mai rece, însă pot spune că datorită frigului rețin această parte de drum. Nu-mi mai simțeam mâinile pe ghidon, dar suportam totul, mulțumit că măcar nu mai pedalez în sus. La Broșteni, ne-am abătut spre fosta "Școală de catiheți”, care-l avusese elev pe Ion Creangă, am lăsat în urmă stânca devenită celebră, după ce același o prăvălise peste casa Irinucăi. Din nou apăruse soarele, se schimbase și peisajul. Prin munte nu prea întâlnisem oameni
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
luat iaurt și pâine pe săturate. Mircea propusese să luăm trenul, dar eu m-am opus pentru a nu-și pierde farmecul excursia noastră. Spre Piatra Neamț, drumul (28 de kilometri), n-a fost nici frumos, dar nici plictisitor. Ne-am abătut la mănăstirea Bistrița, unde era o slujbă specială, transmisă prin stații de amplificare și afară. Intrarea în Piatra ne-a confirmat sentimentul întoarcerii acasă. Deși ne dorisem mult să ajungem pe două roți la Putna, revenirea ne bucura. Cred că
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
porumbul fiert, sau perele mai bune ca oriunde. Poate nepotrivit cu locul în care aflam și la mijloacele de transport cu care ajunsesem acolo, am terminat berea pe care o cumpărasem de la un magazinul din vale. Spre Roman ne-am abătut pe la Fântâna Petrii, un loc cu izvoare multe, în care-și avuseseră curțile înaintașii mamei mele, răzeși care ajunseseră în timp dregători, oameni cu un cuvânt greu în comunitate. Și pare-se, nu doar acolo. Dealtfel, pârâul care-și regăsește
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
printr-un cod secret cunoscut numai de ele. Tata a coborât din mașină și, ajutat de șofer, a dus-o pe Silvia în camera ei. La plecarea șoferului, curtea era deja plină de săteni care auziseră de nenorocirea ce se abătuse asupra "refugiaților". Dar timpul nu stătea pe loc. Trebuiau începute pregătirile pentru înmormântare. După datina creștină, bapțea și Silvia au fost spălate, pieptănate și îmbrăcate în haine curate și frumoase. S-a luat legătura cu preotul și s-au pus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mai repede și mai eficient de durerea atroce care îmi sfâșiase carnea, a ordonat vezicii urinare o contracție urgentă, binefăcătoare și instantaneu pantalonii mi-au fost inundați de un lichid călduț care se prelingea pe fusele picioarelor mele până în pantofi, abătându-mi astfel atenția printr-un joc al materiei cenușii de la adevărata durere. Administrarea unei corecții corporale de o brutalitate inimaginabilă ne-a oripilat. Mă gândesc pe bună dreptate cum a fost posibilă o asemenea dezlănțuire animalică din partea unui individ care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ADÂNC ÎN SPATE mi-au implantat un ac adânc în spate în insectar rămân răpuse urme se zbat și urlă hăituite-n turme cădem răpuși eternelor păcate mâini și picioare-n tencuială scurmă descriu un cerc dar nu se pot abate mă zbat cumplit să scap de sub lăcate durerea-n pieptul țeapăn nu se curmă cu cât încerc să ies de sub strânsură cu-atât se cască rana mai ușor și-n oase simt o crâncenă arsură iar zborul slobod e amăgitor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
destinul poporului român pe plan cultural, social, istoric și politic. Prin tehnicile jurnalistice de redactare cele mai percutante (interviu-anchetă), am realizat un tablou cât mai variat al problemelor, tensiunilor și conflictelor, pe plan social, politic și cultural, care s-au abătut asupra teritoriului românesc de la instaurarea comunismului și până în prezent. Cititorul va avea astfel, în timp, mărturia acestor documente scrise și, de ce nu, pulsul, "temperatura" vremurilor prezente. Este poate prima discuție atât de complexă și de nuanțată pe plan jurnalistic în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pe plan cultural, social, istoric si politic. Și am încercat, prin tehnicile de redactare jurnalistică cele mai percutante (interviu-anchetă), să realizez un tablou cat mai variat al problemelor, tensiunilor și conflictelor, pe plan social, politic și cultural, care s-au abătut asupra teritoriului românesc de la instaurarea comunismului și până în prezent (analiza mea traversează 3 epoci distincte: a monarhiei constituționale, a comunismului și a perioadei postcomuniste). Cititorul va avea astfel, în timp, mărturia acestor documente scrise și, de ce nu, pulsul, "temperatura" vremurilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
I. Caragiale se datorează mai degrabă posterității. În epocă, romanele lui Cezar Petrescu și Ionel Rebreanu concurau din perspectiva publicului larg cu cele ale lui Rebreanu și ale Hortensiei Papadat-Bengescu. Acționau factori de conjunctură. Coteriile literare, grupările pe criterii extraestetice abat atenția, nu rareori, de la dezbaterile axiologice judicioase. Timpul corectează și stabilește dreapta măsură. Câte dintre cele șaptezeci de nume din Antologia poeților de azi (I, 1925; II, 1928) de I. Pillat și Perpessicius sunt, în continuare, reprezentative? Nici o treime! În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
nu, în luna următoare sosirii lui Țurcanu, Avădanei a dat ordin să se oprească bătăile. Schimbarea de atitudine a lui Țurcanu a fost sesizată și de victimele sale. La sfârșitul lui 1951, 'Țurcanu nu mai era cel de altădată. Era abătut, posomorât, vorbea puțin și prezența lui nu mai îngrozea pe nimeni'. Pe de altă parte, alți deținuți afirmă că, la plecarea din Gherla, el se lăuda că se duce să fie eliberat și să primească gradul de colonel promis de către
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
care americanii nu le meritau. Americanii au adus libertatea în lume după al Doilea RĂzboi Mondial și chiar și în Primul RĂzboi Mondial. V.A. : Antraxul, în abordarea dumneavoastră, devine o metaforă cuprinzătoare a unui blestem postideologic care s-a abătut asupra lumii, iar în citatul pe care-l preiau, explicați gravitatea transferului de la ideologie la antrax : „Ideologia nu e decât un instrument pentru a ajunge la putere, unul de convertire sau cucerire sau subjugare, al cărui scop final rămâne puterea
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
mea a trebuit să predau (într-o a treia limbă!) cinci luni pe an. Aș fi putut trăi liniștit și sărac, dar demn la Paris. Ah! Destinul*!... Nu voiam să rămân mai mult de patru ani - dar nenorocirile s-au abătut asupra familiei noastre (cea din urmă: mama lui Christinel a murit în martie 1963; Chrșistinelț a putut să se ducă și să rămână alături de ea două săptămâni, în timpul agoniei). Nu am dreptul să mă gândesc doar la mine. Dar, deo
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
scriitor, ci ca simbol al onoarei naționale". Rămîne să ne deparazităm de această nouă mitologie propovăduită aproape cinci decenii de propagandă comunistă, de la A. Toma la A. Păunescu și retur. Cu luciditate și detașare, să înțelegem nenorocirea care s-a abătut asupra literaturii noastre și să ne eliberăm de fantomele grotești ale unui trecut care ne urmărește încă. (Caietele de la Durău, nr. 6, septembrie, 1998) CUM ÎȘI CÎNTAU POEȚII CONDUCĂTORII COMUNIȘTI Timp de aproape cinci decenii, poeții, bine stipendiați de partidul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
este criticat că "aduce cărți cu conținut dușmănos în școală, scrise de scriitori legionari ca Radu Gyr sau de scriitori formaliști ca Lucian Blaga, T. Arghezi etc.". Acest prim corpus de documente este doar vîrful aisbergului nemerniciei care s-a abătut peste literatura română. Ne aflăm în plină eră a imposturii. Materialele adunate reflectă cea mai întunecată perioadă a literaturii și artei naționale, perioadă a "înfloririi" proletcultismului, a realismului socialist în formele sale nude. Scriitorii s-au aflat într-o cazarmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
numeroasele eseuri despre poeți și poezie, a-l considera și pe Virgil Ierunca. Criticul, apelînd la o zicere a lui Nietzsche, poate afirma: "am ales exilul pentru a spune adevărul", și este printre puținele conștiințe critice care nu s-au abătut nicicînd de la acest precept. Merită a fi prezentată omenia, cu atributele ei, așa cum le-a desemnat George Racoveanu și au fost consemnate în George Racoveanu și dușmănia onoarei: "iubire de străini, ținerea cuvîntului dat, sentimentul onoarei, dispoziție de jertfă, spiritul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Streinu și care scriu "fără concesii, fără alunecări, fără umbre chiar". Și toate acestea sînt relatate "nu pentru a da lecții, ci pentru a ne întrista". Atent la fenomenele politice, sociale și culturale din țară, va analiza atent fenomenul liberalizării abătut asupra noastră după preluarea puterii de către noul dictator la început avînd încă o față umană Nicolae Ceaușescu. Polemistul va atenționa: "Liberalizarea e în funcție de un trecut. Libertatea n-are nici trecut, nici prezent, nici viitor, ea e un fel de respirație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ne aflăm în fața unei conștiințe mereu trează și trezitoare, care a dat și ne-a redat adevărul, în împărăția falselor valori care a fost comunismul, fără exagerări, fără parti pris, dar de fiecare dată îndurerat și întristat de toate cele abătute peste țară și cultura națională. Cum spune criticul: "adevărul există, numai minciuna se inventează". Nu iartă și nu a iertat niciodată staliniștii de orice culoare, origine și formă de manifestare. La un spectacol de muzică de avangardă, prezentat la Veneția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
clipa aceasta chiar mor!! "... Hotărîrea trebuie să fie fermă, definitivă... Te declari decedat, primești a te învoi morții, desființezi orice speranță". În aceste condiții ești salvat, nimic nu te mai poate atinge, nici o tortură, fizică, morală nu te mai poate abate, nu te poate transforma în instrumentul organelor de anchetă. A doua este a lui Alexandru Zinoviev și se manifestă printr-o totală neadaptare la sistem. Ești un marginal, un paria, trăitor de azi pe mîine din expediente, la periferia societății
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fost colectivizarea (Colectivizarea în Vrancea), distrugerea practică a unei întregi clase, a țărănimii clasă care nu s-a mai refăcut după '89 și este sortită pieirii. Vom avea fermieri, dar nu țărani. Cea mai conservatoare, singura clasă care nu se abătea de la cutumele tradiției a fost spulberată de tăvălugul comunist. În anul 1962 procesul colectivizării agriculturii este considerat practic încheiat. Un rol de căpetenie în finalizarea acestei samavolnicii l-a avut Nicolae Ceaușescu. În Vrancea, ultimul bastion în calea colectivizării, s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
discutate în doi, fără martori și întru totul adevărate, mergînd pînă la nuanță. Cine nu și-ar fi dorit o asemenea ținere de minte? Filip făcea un inventar al lecturilor mele, al preferințelor literare, dar numai al acelora ce se abăteau de la linia partidului. Așadar, selecția presupunea și contribuția securiștilor. Din această colaborare, orice student care ar fi citit o singură carte în afara bibliografiei școlare obligatorii și ar fi avut ghinionul să-l cunoască pe Filip și să-i spună părerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]