9,323 matches
-
același timp complexitatea aspectelor ce se nasc din raportarea la trecut umbra predecesorilor iluștri poate să inspire sau, dimpotrivă, să inhibe. Concluzia parțială pe care o trage autorul vizează o idee care nu este, în nici un caz, nouă, dar care accentuează, încă o dată, rolul fundamental al tradiției: "În consecință, persistența capacității de creație literară a unui popor constă în menținerea unui echilibru inconștient între tradiție, în sensul cel mai larg personalitatea colectivă, ca să spunem așa, realizată în literatura trecutului și originalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
în general doar la cele care au o reală valoare. De asemenea, în același spirit clasic, Pound afirmă "Lasă-te influențat de cât mai mulți artiști mari, însă ai decenta să recunoști deschis influența sau să încerci să o ascunzi" accentuând, astfel, importanța modelelor, care trebuie asimilate, dar nu sub forma plagiatului, ci drept îndrumare către o cale a individualității creatoare. Se produce, astfel, o anumită disciplinare a tânărului poet (căruia Pound își adresează îndemnurile), care trebuie să includă și o
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
De altfel, se sugerează faptul că poezia presupune efort, tot atât de mult efort precum cel investit de un pianist în arta sa. Se observă maniera concisă în care sunt scrise aceste îndemnuri care de fapt constituie o serie de formulări negative, accentuându-se aspectele care trebuie evitate în scrierea poeziei. Alternarea persoanei a II-a a adresării directe cu persoana a III-a a adevărurilor generale dă forță discursului și îl subsumează, totodată, tradiției artelor poetice clasice, binecunoscute prin asumarea unei funcții
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
pentru cel care scrie și cel care citește 300, o stabilire a unei comuniuni, a unui "teritoriu" de întâlnire între emițător și receptor, aspect care caracterizează în general viziunea clasică. În aceeași măsură ca la Eliot și la Pound se accentuează importanța modelelor, a raportării la trecut, implicit la tradiție, a valorificării depline a experiențelor poetice anterioare. Se respinge, astfel, ideea autonomiei creatoare, a independenței insurgente în sensul ruperii totale de predecesori. În această direcție se sugerează că poetul nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
acestui nou tip de poezie se înscriu în liniile purității clasice, respingându-se totodată maniera hiperbolizantă a romanticilor de a scrie poezie. Concluzia, trasată în coordonatele unei dorințe personale a autorului, întărește aspirația către claritate înțeleasă drept reducere la esențe, accentuând totodată și disprețul față de un sentimentalism exacerbat: În ceea ce mă privește, o vreau așa (poezia n.n.), austeră, directă, eliberată de orice derapaje emoționale"305 Un alt articol reprezentativ pentru viziunea neoclasică a lui Ezra Pound este Artistul serios (The Serious
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
introducere o afirmație care stabilește locul literaturii prin raportare la subiectul pe care îl tratează "Artele, literatura, poezia sunt științe, în aceeași măsură în care este și chimia. Subiectul lor de cercetare îl constituie omul, omenirea și individul."306 Se accentuează, astfel, ideea reflectării naturii umane în opera artistică, după cum gândeau și clasicii. În acest sens, arta are rolul de a completa imaginea omului prin noi dimensiuni referitoare, mai ales, la existența spirituală pe care celelalte științe nu le pot dezvălui
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
în mijlocul realității, ci oarecum în afara acesteia, deasupra acesteia "...un clasic nu e absorbit de evenimente, nu e surprins de ele și în momentul chiar când le trăiește, le contemplă cu un ochi străin, cu un calm propriu clasicului."319 Se accentuează, astfel, o anumită neutralitate asumată, o detașare de desfășurarea existențială pentru a-i putea studia mai bine mecanismele. De observat, de asemenea, tonalitatea generalizatoare pe care o folosește aici Călinescu, transferând noțiunea de clasic într-un domeniu ce depășește sfera
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
lui Călinescu. A transpune Revoluția Franceză în cheie clasică pare un paradox pe care însă savoarea persuasivă a stilului călinescian îl atenuează. Ca peste tot în scrierile sale, ceea ce rămâne în memoria cititorului este spectacolul frazelor, după cum sugera Nicolae Manolescu, accentuând faptul că "G. Călinescu umple de viață spațiul ideilor; între două definiții estetice ne așteptăm la o lovitură de teatru."320 Revenind la conținutul prelegerii, o altă trăsătură a spiritului clasic este identificată cea referitoare la tendința de a formula
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
a Katholikentag-ului. În 1864 și 1867 au urmat și alte congrese. În 1868 a fost fondată Federația Cercurilor Catolice. De tendință intransigentă, aceasta s-a bucurat de sprijinul papei Pius al IX-lea. Guvernul liberal format de Frère-Orban și-a accentuat politica anticlericală mai ales prin legea învățămîntului, care i-a scandalizat pe catolici și a provocat ruptura relațiilor diplomatice cu Sfîntul Scaun. Și în Olanda a fost votată, în 1878, o lege a învățămîntului ostilă școlilor confesionale, lege care venea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
acest document arată foarte clar ce se aștepta la Roma din partea unei organizații laice, fie ea de orientare creștin-democrată: o acțiune de acompaniament al magisteriului, fără autonomie și fără inițiative proprii. Marc Sangnier, care dăduse mișcării sale un impuls politic accentuat prin crearea Uniunii pentru Educație Civică și a Comitetului Democrat de Acțiune Socială, s-a supus. El a fondat o nouă revistă, La Democratie, și un partid (1912), Noua Republică, care nu afișa o etichetă creștină. Totuși, curentul creștin-democrat rămînea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
definindu-și poziția pe criterii nereligioase și germane. Din partid ce apăra religia, el devenea un partid catolic german. După 1890, cînd Bismarck a fost îndepărtat de la putere, iar Ernst Lieber i-a succedat lui Windthorst, această evoluție s-a accentuat. Acest partid important, care număra între 91 și 115 deputați, obținînd, în 1907, 19,4% din voturi, a susținut o politică protecționistă, socială, străină de politica lui Bismarck; apropiat al puterii (fără să fi participat vreodată la guvernare), el și-
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
impulsioneze. În Elveția, aflîndu-se în poziție defensivă din cauza Kulturkampf -ului, catolicismul, a cărui vitalitate este evidențiată de lucrările Uniunii de la Friburg, era foarte împărțit. Sistemul cantonal antrenase crearea unor structuri asociative sau partizane în acest cadru cantonal, iar divizarea lingvistică accentua sentimentul de fărîmițare. Prin acțiunile lor politice, catolicii liberali conduși de istoricul și juristul Philipp Anton von Segesser se opuneau ultramontanilor, care îl aveau ca lider pe Gaspar Decurtins. Există de asemenea între cele două curente o problemă de generație
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
European, adoptat în urma primului Congres de la Bruxelles (martie 1978), punea accentul pe una dintre trăsăturile specifice cele mai importante ale democrației creștine: legătura sa cu credința. "Programul de bază adoptat de Congresul al IX-lea de la Atena (11-13 noiembrie 1992) accentuează suferința spirituală: "Impregnați de valorile iudeo-creștine, noi vedem în fiecare bărbat și în fiecare femeie o persoană, adică o ființă umană unică, de neînlocuit, ireductibilă la altceva, liberă prin natura sa și deschisă transcendenței. Fiecare ființă umană din sînul unei
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
laborioasă a fost, în Franța, ralierea catolicilor la Republică și se cunoaște forța de seducție a Acțiunii Franceze. În Italia, curentul creștin-democrat a fost pus în dificultate de curentul clerico-moderat care, după venirea la putere a lui Mussolini, avea să accentueze sciziunile din sînul Partidului Popular și să susțină propunerile Ducelui, ajungînd pe punctul de a se transforma în curent clerico-fascist. În Spania, Biserica a primit cu ușurare pronunciamiento-ul din iulie 1936 și n-a încetat să prezinte războiul civil ca
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
De Gasperi, el însuși situîndu-se pe poziții centriste, în timp ce dreapta moderată era reprezentată de Stefano Jacini, iar aripa de stînga era organizată de către Giovanni Gronchi și mai ales de Giuseppe Dossetti și de revista Cronache Sociali. Acest fenomen s-a accentuat după moartea fondatorului: curentul sindical și Base la stînga, Inițiativa Democratică la centru stînga, apoi din aceasta din urmă s-au desprins Doroteenii grupați în jurul lui Aldo Moro, care sfîrșește prin a-și strînge proprii săi "moroteeni", Primavera în jurul lui
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
se sprijinea pe o revistă cu același nume, anima în felul acesta o opoziție parlamentară, prezidată de Stanislaw Stomma. Supraviețuirea sub o dictatură care avea tendința să se înăsprească din nou nu a fost ușoară. În interiorul grupului divergențele s-au accentuat între intransigenți ca Stomma care a refuzat în 1976 să voteze noua Constituție fiindcă ea includea "relații privilegiate cu URSS" și "rolul conducător al Partidului" și concilianți. În urma votului pentru Constituție, Znak s-a împărțit, iar formarea unui "nou" Znak
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
să petreacă împreună cu noi și să sufere toate slăbiciunile noastre, pentru ca să poată ridica de la pământ la cer firea noastră care zăcea jos undeva din pricina mulțimii păcatelor. Fiul tunetului, minunându-se de lucrul acesta și 44 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Sfântul Atanasie accentuează cu atâta putere aspectul cosmic al mântuirii, din necesitatea de a arăta că natura nu e una cu Dumnezeu și deci idolii n-au nici o justificare, pentru că ea e supusă lui Dumnezeu arătat în Hristos. Ea nu e Dumnezeu; dar
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
a împotrivit etc. În conflict erau antrenați gardienii și alți salariați inferiori, iar autoritatea lui Ballomir era subminată. Ancheta a fost făcută tot de epitropul Liteanu. Nu cunoaștem rezultatul, dar știm că, în perioada care a urmat, conflictul s-a accentuat, iar ospiciul a continuat să decadă. Conflictul a antrenat, desigur, cu discreția necesară, chiar pe epitrop care, în anii care au urmat, cu prudență, dar perseverent, s-a întrecut în aprecieri contradictorii cu privire la activitatea ospiciului. Ne oprim, ținând seama de
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
riguros în serviciu, dar bun și foarte omenos cu subalternii și cu pacienții. Părerea lui este că a sfârșit prin sinucidere. Cert este faptul că, de prin 1913, începe să arate ușoare semne ale unei oboseli sufletești, care s-a accentuat continuu. Viața îi fusese grea cu deosebire, urcușul abrupt, dislocările amare, reminiscențele puternice. Citadin, deprins cu marile metropole ale Europei, iubea viața retrasă până la anonimat. Fără familie proprie, avea o accentuată vocație familială. Așa se face că în acești ani
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
comuniste din alte țări. Rusia Sovietică își rezerva dreptul de hegemon al "revoluției mondiale". Lenin a murit în 1924, succedându-i Iosif Visarionovici Stalin (Djugașvili), care a câștigat lupta pentru putere cu Troțki, dar a continuat cu fidelitate idealul mondialist, accentuându-i coloratura țaristă cea mai dură. Bătălia pentru Basarabia a reînceput. Pare că tot lui Rakovski i-a venit "ideea genială" a înființării, în Transnistria, a RASSM, în anul venirii la putere a lui Stalin. Acest plan a fost dus
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
vest. A resimțit la început cu violență contrastul dintre viața cazonă și cea a unui tânăr pe deplin independent, scutit de orice constrângere, care putea hotărî în orice moment unde să trăiască și ce să facă. Acest contrast a fost accentuat de faptul că, atât în Austria cât și în Anglia, contactul lui cu viața oamenilor obișnuiți a fost aproape inexistent. Își dorea însă o viață plină de neajunsuri, într-o ambianță neprietenoasă, ca probă aspră a caracterului. Iată prima lui
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
30 la lecțiile lui Wittgenstein, s-a scuzat exprimându-și regretul. Wittgenstein nu a vrut însă să mai știe de el.110 Poate că și ecouri ca acela că ceea ce propune el ar putea fi caracterizat drept „pozitivism terapeutic“ au accentuat dorința lui Wittgenstein de a încheia și publica manuscrisul căruia obișnuia să-i spună „cartea mea“. Un manuscris la care a lucrat, cu întreruperi, din toamna anului 1936. Înclina acum să creadă că obligațiile lui de profesor ar fi cele
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
cunoscut decât ceea ce a rămas în amintirea celor care au avut marele noroc de a-l fi cunoscut.“ (Citat după M. Drury, op. cit., p. 203.) 103 Vezi Fania Pascal, op. cit., p. 53. Șocul pe care l-a suferit i-a accentuat lui Wittgenstein viziunea pesimistă asupra vieții, ca și proasta părere despre sine. La 28 decembrie 1941, scurt timp după eveniment, își nota: „Mă gândesc mult la Francis, nu cu recunoștință, ci numai cu remușcare datorită lipsei mele de iubire. Viața
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
fără sens, nu vor fi reguli.“ (p. 159) 63a Sugestia lui Kripke că Wittgenstein ar fi formulat, ca și Hume, un argument sceptic se sprijină pe o neînțelegere caracteristică, subliniază Whinch. „El nu observă bunăoară că distincția pe care o accentuează Wittgenstein nu este atât cea dintre enunțurile «filozofice» și cele ale «gândirii comune» despre ceea ce este urmarea de reguli, cât cea dintre practica noastră comună a urmării de reguli și explicațiile filozofice pe care suntem înclinați să le dăm acestei
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
față de orientarea pe care încercau să o imprime filozofiei Russell și empiriștii logici. Ea răzbate în multe pasaje din prima parte a Cercetărilor filozofice.87 * * * Orientări fundamental diferite ale gândirii dau socoteală de ruptura dramatică de comunicare ce s-a accentuat continuu, cu trecerea timpului, între Wittgenstein și omul care i-a fost cel mai aproape la primele începuturi ale preocupărilor sale filozofice. Lui Wittgenstein lucrurile 370 GÂNDITORUL SINGURATIC i-au fost pe deplin clare încă de la mijlocul anilor ’30. Filozoful
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]