8,266 matches
-
Încurcată. Oamenii erau invitați la astfel de Întâlniri pentru că puteau cumpăra artă, puteau vorbi despre artă sau puteau fi, Într-un fel sau altul, utili - sau măcar interesanți. Ce-ar fi putut spune ea, acum că demisionase? — Sunt o fostă actriță, transformată Într-un fel de scriitoare de necroloage. — Cum adică? — Scriu articole despre crime, accidente sau urmăriri cu mașinile. Merg la morgă, sun la spitale și la poliție și pun Întrebări despre ultimele decese. Câte au fost? Două? Slab, slab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pe cont propriu. Știi doar, e o junglă afară... — Știu. — Deci, ce vei face? — Mi-ar plăcea să fac ceva mai creativ, dar nu am nici un talent mai special, ca tine. — Nu e adevărat, sări Desert Rose. Kitty a fost actriță În București. A lucrat mult În teatru și În televiziune, mi-a arătat o casetă demonstrativă grozavă, minți ea. E foarte creativă! Kitty se uită la prietena ei și, brusc, Își dori s-o poată Îmbrățișa. — Teatrul și arta sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Pe Coasta de Vest, visândla Coasta de Esttc "6 Pe Coasta de Vest, visând la Coasta de Est" Kitty adormi În patul imens al familei Rothschild din San Francisco. Cearșafurile erau de un alb imaculat. Mai Întâi, visă că era actriță În București. Se Îndrepta spre scenă, fără să știe dacă energia tuturor oamenilor din sala mare urma să o paralizeze sau să Îi dea putere. Apoi Începea să joace. Ascunși În Întuneric, spectatorii se hrăneau cu cuvintele ei, iar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
obosită În iarna vrajbei ei. Trecu pe lângă frigider și mai mâncă ceva, holbându-se la fața lui Sam Shepard lipită pe ușă. În mod ironic, fusese mai aproape de el atunci când era un pește mare Într-un iaz mic, când era actriță În București, decât acum, când era un pește mic În imensul iaz american. Spre consternarea ei, dramaturgul care Îi era acum aproape era Sam Stuart, care o privea zâmbind În timp ce ea Îl dădea afară. Se Întoarse În apartament și, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Dormi Într-o parcare? — Am venit cu o caravană de artiști la un târg de artă. Dormim În rulote. — Ești pictoriță? — Nu. Repoter, secțiunea investigații crime. De aia urăsc crimele. Chiar și atunci când e vorba de gândaci. — Înțeleg... Eu sunt actriță. Am venit la un atelier de teatru, la Lee Strasberg. — Îți place Los Angelesul? — Aici nimic nu e ceea ce pare. Dar e distractiv. Ție Îți place? — Azi-noapte am crezut că mor de frig. Fără curent, fără căldură, fără apă, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
despre Cuba În New York Times, săptămâna trecută. — Deci ești din New York? Întrebă Hines. Matthew se uită mulțumit la noua sa descoperire și se hotărî să o prezinte, În cele din urmă, prietenilor lui. — Kitty s-a născut În România, era actriță pe scena Teatrului Național, dar acum e o newyorkeză adevărată. A venit la târgul de artă cu galeria Charlie Jones, explică el, Încântat să-i dezvăluie originile exotice. În curând Începu să se foiască, nu mai avea stare, se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
un bărbat ca el să dorească să Împărtășească „toate astea“ cu cineva și să nu poată găsi persoana potrivită. Pentru numele lui Dumnezeu, doar erau În Los Angeles, singurul loc din lume cu mai multe femei frumoase decât oricare altul, actrițe, modele, starlete, producătoare de film, instructoare de aerobic, scriitoare, cântărețe, femei de carieră, barmanițe, instructoare de yoga, Însoțitoare de zbor, orice exista pe lumea asta - acolo putea fi găsit, În cel mai frumos ambalaj. Dacă bărbatul ăsta nu găsise nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
realitate. Energia și farmecul tău nu se văd În nici una dintre fotografii. E incredibil! Păcat! — Asta e fosta mea prietenă, am fost Împreună nouă ani. Kitty se uita pe furiș la poză, așteptându-se să vadă o frumusețe răpitoare, o actriță sau un model celebru. Spre uimirea ei Însă, el arătă spre o femeie drăguță, de vârsta lui, cu o figură hotărâtă, dar altfel destul de comună, ceea ce Îi dădu lui Kitty o rază de speranță. Poate că, totuși, banii nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
fie supărați. Nimeni nu vorbea cu Kitty, toți se uitau prin ea, de parcă nici n-ar fi existat. După cină plecară la o petrecere Într-un club pe mai multe nivele de pe Hollywood Boulevard, plin de tineri, cei mai mulți actori sau actrițe aspirante: corpuri superbe, haine ultimul răcnet, băutură În valuri. Kitty dansă toată noaptea, Însă nu se mai simțise În viața ei atât de singură. Îi era dor de Matthew, și-ar fi dorit să fie cu el... nici nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
că Într-o viață anterioară am fost bărbat. Mă comport ca un bărbat, gândesc că un bărbat, Înțeleg cum funcționează creierul unui bărbat. Întotdeauna m-am simțit una de-a lor. Discuția lor se Încheie când sosi Giulia, o fostă actriță care Începuse să aibă succes ca fotograf. Înaltă, slabă și stilată, purta ochelari cu rame negre și o pălăriuță drăguță, verde, de sub care-i ieșea părul negru, tuns scurt. Se uită dezaprobator la Olga și o trase pe Kitty deoparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
parole, L’Intransigeant, La Brise du soir, Le Figaro, L’Écho de Paris, Le Gil Blas, Fin-de Siécle, Le Gaulois ș.a. A fost prieten cu Barrés, Verlaine, Moréas, Maeterlinck, Elisée Reclus, Octave Mirabeau, Péladan și, mai ales, cu Huysmans. „Cultivînd” actrițe cu prestigiu, Bogdan-Pitești ar fi contribuit și la prima reprezentație a Walkiriei wagneriene de la Geneva. Respingînd din snobism ortodoxia, se convertește la catolicism, devenind un propagandist fervent. Expulzat în România pentru activități anarhiste (în ciuda intervenției lui Huysmans), își construiește o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
german Hugo Ball, discipol al lui Bakunin, pianist și dramaturg la Kammerspiele din München. El a reușit să închirieze Cabaretul Voltaire din Zürich de la patronul cafenelei Meierei, Jan Ephraim, decorîndu-l corespunzător, împreună cu proaspăta și frumoasa-i consoartă Emmy Hennings. Cunoscută actriță de music-hall la Berlin, München și Moscova, aceasta din urmă a jucat în piese ale expresionistului Frank Wedekind și ale lui Aristide Briand, pe linia tradiției de cabaret a mișcării; potrivit unor martori ai epocii ar fi evoluat și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Serdaru a interpretat piese muzicale de Eric Satie, Darius Milhaud, Auric și Poulenc. Pianista Corina Sfetea a interpretat, la rîndul ei, compoziții jazz de Cyril Scott și Darius Milhaud. Tragediana Dida Solomon a „performat” poezii de Ion Barbu. O altă actriță de succes, Lily Popovici, a pus în scenă versuri ale poeților germani Herwarth Walden și Lothar Schreier, iar comediantul George Ciprian a citit din „paginile bizare” ale lui Urmuz. Au fost citite, de asemenea, poeme de F.T. Marinetti, Ardengo Soficci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
s-au bucurat de ecouri favorabile în presa de specialitate (Rampa), dar și de respingeri vehemente; o dimensiune aparte a avut singura „șezătoare” de „poezie vorbită”, intitulată „Antologie Română” și desfășurată pe 23 ianuarie 1923 la Fundația Universitară. Actorii și actrițele Petre Sturza, Ciprian, Morțun, Finți, Semo, Tîlvan, George Vraca, A. Pascal, Lily Popovici, Aura Almăjan-Buzescu, Marietta Sadoveanu, Lina Pascal, Dida Solomon și Getta Kernbach-Popa - o întreagă elită actoricească a momentului! - au citit poezii „de la Conachi la Adrian Maniu”, inclusiv texte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
avea în vedere și o carieră de dramaturg, din păcate abandonată înainte de a începe. În adolescență, publicase traduceri din dramaturgi idiș și o versiune a dramei Ahasverus a olandezului Herman Heifermans. La Paris ajunge pe urmele surorii sale Lina Fundoianu, actriță, căsătorită cu Armand Pascal și membră a companiei dramatice „Vieux Colombier”. În revista Lumea evree, an II, nr. 15-16, 1920, Fundoianu publicase un fragment din poemul dramatic „Monologul lui Baltazar”, avîndu-l ca erou pe ultimul rege babilonian. Textul va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
bogat pentru curioși”. Colaborarea efectivă dintre artele noi, exemplificată prin simultaneismul „poemelor sinoptice poliplane” ale paroxistului N. Beaudouin (care în 1923 a ținut o conferință la sfîrșitul căreia cîteva poeme au fost proiectate în film și recitate simultan de două actrițe de la „Comedia franceză”) sau prin piesele bufe ale lui Jean Cocteau, jucate în colaborare cu clovnii Fratellini și cu muzicianul „primitivist” Darius Milhaud (fără a uita nici spectacolul cu Parade, parodie neagră a lumii moderne, realizat în colaborare cu Eric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
punerea în scenă - teatrală, spectaculară, cabotină - a unei sinucideri a Estetismului, dar și o revanșă a spiritului plebeu al periferiilor (culturale, etnice, geografice) împotriva tradiției dominante a Centrului în disoluție: poeme „maori”, bruitisme, măști africane, happening-uri, elemente de varieteu (actrița Emmy Hennings - soția poetului Hugo Ball - era cunoscută și publicului de cabaret din România), improvizații ale lui Tzara extrase din cîntece de mahala românești ș.a.m.d. Un protest ludic, burlesc și demitizant așadar, o expresie a nealinierii artistice absolute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
melancolie îi cuprinse pe cei care aveau să-și continue drumul până la Yokohama: studenți întorși de la studii în străinătate, oameni de afaceri plecați cu treburi prin alte părți, câțiva preoți, călugărițe. De data aceasta, vasul Vietnam găzduia și o renumită actriță de cinema, care călătorea împreună cu soțul ei. După masa de prânz atmosfera era lâncedă, majoritatea pasagerilor retrăgându-se prin cabinele lor pentru un pui de somn, până la ceaiul de la ora trei. Razele soarelui pătrundeau ca niște flăcări albe prin hublouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cu uniformele lor bleumarin cu șnururi albe la epoleți. Erau așezați pe două rânduri și cântau marșul „Kuwai-gawa“. — Ce de lume! Până și Takamori părea surprins. Apoi îi reținu privirea ceva din fața grupului. — Tomoe, privește acolo! Unei tinere, cu siguranță actriță, îmbrăcată după ultima modă și cu un buchet de flori în mână, i se făceau fotografii din toate direcțiile. În jurul ei erau vreo patru-cinci bărbați, reporteri probabil. — Crezi cumva c-au venit să-l întâmpine pe Gaston? — Nu fi idiot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
stea de cinema. Bănuise de la început ceva, dar... Îi era greu să accepte decepția, tocmai ea care nu era obișnuită cu înfrângerile... — Mă întreb pe unde-o fi Gaston. — Nici măcar nu știm cum arată, răspunse Takamori, neluându-și ochii de la actrița de pe punte. Când a apărut macaraua care urma să coboare pasarela, lumea a dat buzna în direcția aceea. Pasagerii, cu bagajele în mână, se pregăteau să coboare. Luați de valul mulțimii, Takamori și Tomoe au ajuns la capătul pasarelei. Primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Fioravanti, care niciodată nu-i adresase vreun cuvânt În clasă, decât pentru a-l șicana, nu l-ar fi invitat niciodată la petrecerea ei, iar acum se amuza, umilindu-l pe el și pe mama În fața doamnei Fioravanti - impecabilă ca actrițele din telenovele, cu părul imobil și cu fular strălucitor, parfumată și bogată, și respectată atât de mult, Încât sora-educatoare Îi recomanda mereu Camillei să o salute pe mama, iar lui nu-i recomanda niciodată să o salute pe mama sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În fața lor, caldă și rumenă În lumina solară a după-amiezii. De cafeneaua aceea știa și ea, era unul dintre locurile cele mai faimoase din Roma. În revistele pe care le citea mama, numele acela apărea foarte des, fuseseră fotografiate aici actrițe și prezentatoare de televiziune. Era un local scump. Ospătărițele purtau uniforme, mesele erau acoperite cu dantelă fină, iar ceștile erau din porțelan. Dincolo de plantele care protejau clienții cafenelei, capetele turiștilor pluteau - ca desprinse de trup - rotindu-se fără grabă, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
bucuria rezultatelor alegerilor ce păreau deja câștigate. Dario se stinse. Pentru câteva clipe, Sasha avu impresia că Încă Îi mai vede urma pe ecranul opac. Însă, dacă te uitai mai bine, vedeai că acela nu era Silvio Berlusconi, ci o actriță care Îl imita, Sabina Guzzanti. Falsul Berlusconi tăcu, iar telecamera Încadră fața lui Michele Santoro. — Mister Verità e un adevărat profesionist. Am avut ocazia să-l cunosc, spuse Sasha. — Pe bune! exclamă Olimpia, uimită. Și eu l-am văzut, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
clipă nu se gândise să-și examineze mușcăturile de pe gât, iar atitudinea de familiaritate a lui Bobo îl șifonase vizibil. Și cum nu putea să întrerupă în nici un fel pledoaria bărbatului înalt și autoritar, spusese repede: - O cunoașteți, desigur, pe actrița și poeta Florentina Bârză. Lui Zogru i se păruse un moment potrivit ca să mai încerce încă o dată, autosugestionându-se că de data aceasta nu va mai fi alungat. A intrat repede și într-o secundă se afla între scaune, aruncat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
jucărie, trei patroane vechi care încă mai miroseau a praf de pușcă, cele trei echipe de fotbal cu nasturi, șahul cioplit manual a cărui cutie, înăuntru, avea și joc de table, posterele mele, unul câte unul, calendarul de buzunar cu actrițe, pe care-l țineam ascuns sub fundul sertarului de jos, cariocile în treizeșase de culori, din care mai scria doar cea turcoaz, stăteam acolo, uitându-mă, pe rând, la fiecare obiect și încercând să-mi imaginez cum ar fi dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]