4,558 matches
-
încurajând, în același timp, speranțele celor tineri. Cel mai surprinzător nume din lista celor care au aderat la formațiunea politică de sub conducerea lui Gheorghe Brătianu în 1932 este cel al lui Gh. Gh. Mironescu, fiul cunoscutului lider al PNȚ. Această adeziune a avut loc în timpul crizei politice ce a precedat formarea guvernului de alegeri condus de Al. Vaida-Voevod218. Faptul că șeful guvernului l-a vizitat pe Gheorghe Brătianu, însoțit de tatăl proaspătului georgist, demonstrează că această adeziune a avut un scop
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
lider al PNȚ. Această adeziune a avut loc în timpul crizei politice ce a precedat formarea guvernului de alegeri condus de Al. Vaida-Voevod218. Faptul că șeful guvernului l-a vizitat pe Gheorghe Brătianu, însoțit de tatăl proaspătului georgist, demonstrează că această adeziune a avut un scop precis, acela de a obține colaborarea georgiștilor la noua guvernare. Deși Gheorghe Brătianu a negat că ar fi acceptat propunerea naționl-țărăniștilor, numele lui Gh. Gh. Mironescu a continuat să apară, în luna următoare în fruntea listei
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
noi: Grigore Mârza, de la Bacău, scriitorul Mihail Sadoveanu, fost președinte al Senatului, Dinu Stolojan, fost prefect, Al. Darvari, Valeriu Ghilbadan, precum și grupul de sub conducerea lui V. Mârza, fost senator, venit din organizația partidului ducist din județul Cetatea-Albă. În scrisoarea de adeziune, V. Mârza declara că îl deranjase conducerea "șovăitoare, nesinceră și lipsită de crez", a Partidului Liberal ducist. Potrivit declarațiilor lui Mihail Sadoveanu, motivul care l-a îndemnat să adere la partidul condus de Gheorghe Brătianu era "răsfrângerea unei activități tinere
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Națională din România și Marele Orient din România. Mihail Sadoveanu se afla în fruntea noului organism 226, dar prezența sa între fruntașii georgiști nu mai era semnalată. În timpul crizei de guvern din noiembrie 1933, șeful georgiștilor a anunțat o nouă adeziune răsunătoare: aceea a profesorului universitar Simion Mehedinți. În scrisoarea de adeziune, autorul își motiva gestul, apreciind că Gh. Brătianu și tineretul din jurul său vor putea să realizeze "ceea ce n-a putut împlini Junimea și Petre Carp pentru binele acestei țări
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
afla în fruntea noului organism 226, dar prezența sa între fruntașii georgiști nu mai era semnalată. În timpul crizei de guvern din noiembrie 1933, șeful georgiștilor a anunțat o nouă adeziune răsunătoare: aceea a profesorului universitar Simion Mehedinți. În scrisoarea de adeziune, autorul își motiva gestul, apreciind că Gh. Brătianu și tineretul din jurul său vor putea să realizeze "ceea ce n-a putut împlini Junimea și Petre Carp pentru binele acestei țări "227. Fost membru al Partidului Conservator și apoi al Partidului Țărănesc
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
conservator P.P. Carp, înregistrat între georgiștii vasluieni 230. Între cei care au aderat la partidul condus de Gheorghe Brătianu până în 1934, s-a aflat și un număr important de reprezentanți ai minorităților naționale. Astfel, în iunie 1932, s-a înregistrat adeziunea unui grup de 96 persoane din Focșani, majoritatea fiind, potrivit numelui, de etnie evreiască. În toamna anului 1934, la Iași și Vaslui s-au înscris în partidul condus de Gheorghe Brătianu, alți reprezentanți ai acestei etnii 231. La începutul anului
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
anului 1935, "Mișcarea Bănatului" semnala trecerea unora din organizațiile comunale ale vechiului Partid Național Liberal, în componența PNL-Gheorghe Brătianu. Se pare că numărul liberalilor bănățeni trecuți la georgiști cu această ocazie s-a apropiat de 750 de persoane 232. Alte adeziuni individuale, consemnate pe parcursul anului 1935 au fost cele ale lui C. G. Constandaky, care în scurt timp va fi semnalat în fruntea organizației județului Târnava-Mare și Emanoil Miclescu, fost președinte al Înaltei Curți de Casație și ministru al Justiției 233
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Constandaky, care în scurt timp va fi semnalat în fruntea organizației județului Târnava-Mare și Emanoil Miclescu, fost președinte al Înaltei Curți de Casație și ministru al Justiției 233. Viața internă a partidului a fost marcată și în anul 1937 de adeziuni individuale, sau colective. Astfel, în ianuarie, efortul de întărire a organizației județene Alba, ducea la înscrierea 60 de persoane, în mai se consemna înscrierea unui grup de 100 de persoane, în organizația georgistă a Capitalei, iar în iunie se înregistra
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
parte a soluțiilor propuse de diferitele partide sunt transformate prin activitatea corpurilor legiuitoare în texte de legi. Opinia georgiștilor asupra rolului partidelor politice, este reluată și nuanțată, într-un articol publicat în iunie 1936329. Autorul afirma că, pentru a câștiga adeziunea maselor, partidul trebuia să promoveze un program care să se apropie cât mai mult de năzuințele lor. Astfel, el devenea un "organ de execuție", care trebuia să urmeze opinia publică, adaptându-i-se permanent. De asemenea, în epocile de criză
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
originală, fiind afirmată și de ideologi care se autodefineau ca reprezentanți ai neoliberalismului românesc 351. Explicându-și punctul de vedere, Gheorghe Brătianu susținea că era necesară o etapă de tranziție, bazată pe un regim autoritar, care să se bucure de adeziunea morală și materială a majorității conștiente a națiunii guvernate de liberali, pentru a asigura pe viitor temeliile economice și sociale ale libertăților publice. Considerăm că nuanțările sunt absolut necesare pentru o imagine corectă a ideologiei susținute de șeful liberalilor georgiști
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
cu acțiunile desfășurate în cadrul "Frontului Constituțional" sau cu negocierile purtate cu conducerea PNL ducist/ dinist pentru reunificarea liberală. De-a lungul celor șapte ani de existență, Partidul Național Liberal de sub conducerea lui Gheorghe Brătianu a înregistrat un important număr de adeziuni, dar și de disidențe. Motivele pentru care la georgiști au aderat membri din vechiul partid liberal, dar și elemente provenite din PNȚ și din partidele aflate sub conducerea lui Nicolae Iorga, Grigore Iunian, Alexandru Averescu, sau personalități care până în momentul
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
liberi, conștienți de rolul și rostul lor în economie și în societate sunt cu adevărat forme fără fond. Oricât ar părea de paradoxală această concluzie, cred că tranziția unui regim de autoritate, nu impus de capriciul arbitrariului, ci sprijinit pe adeziunea morală și materială a majorității conștiente a națiunii, impus de reprezentanții autorizați ai liberalismului, este uneori necesar, tocmai pentru a întări și a garanta pentru viitor temeliile economice și sociale indispensabile ale libertăților publice.[...] Dictatura n-a fost și nu
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
nici metaforă nu sunt simetrice în sensul matematic al cuvântului. Însă, în vreme ce în cazul comparației proprietatea ce determină analogia poate fi recunoscută drept adevărată sau falsă, în cazul metaforei proprietatea respectivă e asumată doar de vorbitor, care caută să obțină adeziunea conlocutorilor. Acest lucru conferă metaforei un caracter conotativ. Limbajul însuși abundă în metafore mai mult sau mai putin lexicalizate, fixate în catahreze; logică lui nu e întotdeauna reductibila la opoziția adevărat/fals, ci mai degrabă la „mai mult sau mai
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
identitate și coeziune socială; generator de modele de comportament; instrument de securizare), conținutul specific (acțiuni referitoare la originea lumii naturale și sociale, timp Îndepărtat, personaje cu puteri fabuloase), atitudinea membrilor comunității față de acest conținut considerat adevărat și sacru (credința sau adeziunea nereflectată) și relațiile dintre mit și ritual (sau alte manifestări simbolice). Mitul povestește o istorie sacră; el relatează un eveniment care a avut loc În timpul primordial, În locul fabulos al Începuturilor ș...ț. Mitul este Întotdeauna o povestire a unei creații
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În familie sau meciul de fotbal), relativ codificate, având un suport corporal (verbal, gestual, postural), cu caracter mai mult sau mai puțin repetitiv, având o puternică Încărcătură simbolică pentru actorii lor și, de obicei, și pentru martori, Întemeiate pe o adeziune mentală, eventual neconștientizată, la valori legate de alegeri sociale considerate importante, având o eficacitate scontată care nu ține de o logică pur empirică, ce s-ar epuiza În instrumentalitatea tehnică a legăturii cauză-efect. (C. Rivière, 1997b, p. 102) Aceste definiții
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
simbolurile sunt extraordinare sau obișnuite, dar folosite În moduri neobișnuite” (p. 7); d) ordinea: ritul este organizat, are Început și sfârșit; e) stil de prezentare evocativ: „Ritualurile colective au ca scop să stârnească atenția, cel puțin, sau să producă o adeziune față de ceva. Ceremoniile obțin acest lucru prin manevrări ale simbolurilor sau ale unor stimuli senzoriali” (p. 8); f) dimensiunea colectivă: ritul este un act social, care are o semnificație socială. G. Lewis (1980, pp. 11-14) se oprește la patru note
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Ritul este performarea a ceva, pentru cineva. Ritul nu este niciodată inventat În momentul acțiunii sale, el este o acțiune În consens cu concepțiile preexistente”(p. 9); c) caracterul conștient: ritul este performat În mod voluntar, fiind Însoțit de o adeziune socială; d) caracterul non-instrumental (irațional): „În esență, așa-numitul element irațional din rit vine din faptul că ritul folosește o logică a semnelor, a Înțelesurilor și a moralei care este diferită de legile raționalității tehnice” (p. 12); e) caracterul non-recreațional
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
controlează și păstrează echilibrul grupului. În această familie ar intra următoarele subtipuri: 1. rituri de trecere care se referă la momentele majore de schimbare a statutului existențial și social (nașterea, inițierea adultă, căsătoria, moartea); 2. rituri de intensificare care asigură adeziunea oamenilor la normele și valorile sociale (slujbele religioase, ceremoniile politice); 3. tabuurile - riturile care definesc obligațiile ceremoniale și convențiile sociale (interdicții, riturile de curtoazie); 4. riturile de rebeliune care oferă forme ceremoniale de eliberare de tensiune și consumare simbolică a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
alte cuvinte, magia este mai puțin un mod de a face ceva, cât un mod de a gândi ceva, este mai puțin un mod de a experimenta (empiric) eficiența unor substanțe, acțiuni și formule verbale, cât unul de a comunica adeziunea la un anumit sistem de reprezentări simbolice. Riturile magice presupun transformarea miraculoasă a unor obiecte banale sau a unor cuvinte și acte verbale În instrumente de exercitare a unei anumite puteri. Obiectele și formulele magice pot aparține În exclusivitate magicianului
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de așa-numitele „vânători de vrăjitoare”, de la acuzațiile clasice de vrăjitorie până la epurările politice (acuzația de simpatii capitaliste - În sistemul comunist În ultimii ani ai perioadei staliniste - sau acuzația de pro-comunism - În procesele declanșate de senatorul McCarthy În SUA), precum și adeziunea maselor la asemenea opresiuni pot fi interpretate prin mecanismele simbolice ale „țapului ispășitor”. Dintr-un punct de vedere descriptiv (M. Bourdillion, 1980, pp. 11-17), tipologia sacrificiului ar cuprinde: a) sacrificiile calculate: acele acte politice, militare, economice, sportive sau cotidiene de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
trăirilor culturale. Conștient de diluarea teoretică pe care o implica o asemenea lărgire, el a propus noțiunea de liminoid pentru a defini acele situații analoage interstițiului ritual, dar care nu mai comportă nici orizontul sacral, nici obligativitatea ceremonială și nici adeziunea mistică: Așa cum oamenii din triburi fac măști, se deghizează În monștri, agită diferite simboluri rituale, inversează sau parodiază realitatea profană prin mituri și povești, la fel genurile specifice divertismentului din societățile industriale, teatrul, poezia, romanul, baletul, filmul, sportul, muzica rock
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
politice și /sau intelectuale, reprezintă un instrument de legitimare a ordinii politice, prin fabricarea și impunerea unui „trecut” exemplar, capabil să legitimeze pretențiile acestora la supremație. Succesul lui depinde de abilitatea acestor grupuri de a obține, stimula și menține vie adeziunea populară, prin reprezentări simbolice În consens cu aspirațiile populare. Spre exemplu, mai multe studii (C. Amalvi, 1994; A. Corbin, 1994; J.R. Gillis, 1994; M. Ozouf, 1976; R. Sanson, 1976) au urmărit etapele prin care data de 14 iulie a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de ani cu lideri politici locali și era bine-cunoscut oamenilor din regiune. Acum, el revenea atât ca președinte al Franței, cât și ca vechi camarad de luptă politică) și apoi pentru că, așa cum subliniază Marc Abélès, „ritul nu suscită, ci presupune adeziunea” (1990a, p. 132). Și orice vizită oficială funcționează după principiul procesiunii, astfel Încât centrul consacrator transmite puterea sa periferiei pe care o străbate. Acest fapt este o garanție a emoției și adeziunii la gesturile formalizate și arhicunoscute ale oricărei inaugurări: ea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
așa cum subliniază Marc Abélès, „ritul nu suscită, ci presupune adeziunea” (1990a, p. 132). Și orice vizită oficială funcționează după principiul procesiunii, astfel Încât centrul consacrator transmite puterea sa periferiei pe care o străbate. Acest fapt este o garanție a emoției și adeziunii la gesturile formalizate și arhicunoscute ale oricărei inaugurări: ea devine „inaugurarea noastră”, consacrată „pentru noi” de o figură care reprezintă centrul (religios sau/și politic), care performează ritualul, În acest moment și În acest loc, numai pentru publicul prezent și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
o logică similară. Pornind de la modelul francez, D. Fleurdorge (2005, pp. 160-165) identifică următoarele momente ceremoniale: a) sosirea președintelui și primirea de către autoritățile locale proeminente; b) deplasarea de la locul sosirii către prima destinație: rolul mulțimilor strânse pe străzi - mărturie a adeziunii, simpatiei și identității politice, dar, uneori, și a nemulțumirii, contestației, conflictului; rolul elementelor sonore (clopote, muzică, sirene) și al celor vizuale (Împodobirea străzilor și a caselor) - marcă a momentului unic, a rupturii față de existența cotidiană; c) onorurile civile și militare
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]