6,732 matches
-
slav, două elemente incompatibile, ce n-ar putea da naștere decât unui monstru. Ascuns și arogant” (I, 41). Așadar, defectele românilor, pe care Cioran tot încearcă să le convertească în sens, provocându-i în taină admirația, dar un fel de admirație vinovată și revanșardă. Nu-i vorbă, defectele acestea fac obiectul unor explozii distructive. Iată: „A fi român: o dramă lipsită de semnificație” (III, 239). Sau: „Defectele compatrioților mei sunt pur și simplu năucitoare. Lipsă de substanță, laxism inimaginabil, inconștiență generalizată
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
După ce-i amintește pe Zaprațan, Sorin Pavel, Petre țuțea, Crăciunel, Nenea, „vieți irosite” ale unor inși care „rămân fideli geniului unui popor nerealizat”, Cioran își spune: „Secretul țării mele? Să trăiești și să mori fără rost” (III, 303). În fond, admirație trădează acest cuvinte. Ce definiție mai bună țării sale și lui însuși decât aceasta: „țara mea: nu e o patrie, ci o suferință, o rană care nu se poate închide” (III, 222). țara sa, care este „farmec, vulgaritate și disperare
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mijloc nu e decât o invenție, o scuză oarecare?! Cioran însuși recunoaște: „Greșesc fără îndoială gândind așa. Dar acest fel de a gândi îl datorez tot țării mele...” (idem). Așa încât, nu-i rămâne lui Cioran decât să convertească ura în admirație secretă, fie ea oricât de mistificată. Nu fusese chiar ura consecința unui exces de luciditate?! Oricum, se recunoaște limpede în ai săi. Iată: „Cu cât înaintez în vârstă, cu atât simt ce profunde sunt legăturile care mă leagă de origini
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
îngroșată” (I, 71). Altundeva, citim: „Îi detestăm pe toți cei care au aceleași defecte ca noi” (I, 125). La fel de adevărat este că, la Cioran, iubirea se transformă în ură. Iată: „Vai de scriitorul pe care l-am admirat prea mult. Admirația mea se va preface curând în ură sau dezgust. Nu-i pot ierta pe cei din care mi-am făcut idoli. Mai devreme sau mai târziu, în mine se trezește iconoclasmul” (I, 146). Să nu fie valabilă observația aceasta și
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
idolii noștri” (II, 284). În alt loc: „Am simțit întotdeauna nevoia imperioasă de a fi nedrept cu cei care au contat în viața mea, cu cei pe care i-am venerat. Dorința de a mă elibera, de a rupe lanțurile admirației. Nu-i vorba așadar de ingratitudine Ă ar fi într-adevăr prea simplu, ci despre năzuința de a mă regăsi, de a fi eu însumi. Și nu poți fi tu însuți decât în detrimentul idolilor tăi” (II, 288). Admirația nu lipsește
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
rupe lanțurile admirației. Nu-i vorba așadar de ingratitudine Ă ar fi într-adevăr prea simplu, ci despre năzuința de a mă regăsi, de a fi eu însumi. Și nu poți fi tu însuți decât în detrimentul idolilor tăi” (II, 288). Admirația nu lipsește nici acum din felul în care Cioran își privește originile. Chiar dacă e vorba despre o admirație a negativității: Spune într-un loc: „«Geniu pustiu» Ă iată cheia țării mele” (II, 26). Cheia lui însuși, în fond. Cât despre
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
năzuința de a mă regăsi, de a fi eu însumi. Și nu poți fi tu însuți decât în detrimentul idolilor tăi” (II, 288). Admirația nu lipsește nici acum din felul în care Cioran își privește originile. Chiar dacă e vorba despre o admirație a negativității: Spune într-un loc: „«Geniu pustiu» Ă iată cheia țării mele” (II, 26). Cheia lui însuși, în fond. Cât despre scepticism?! Până și evreii, spune Cioran, au devenit sceptici. Nu are importanță deocamdată că scepticismul capătă aici o
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
citit piesa cu deosebită atenție și cu un ochi exersat de... critic literar; spun aceasta, gîndindu-mă la interpretarea pe care ne-o propune în programul de sală, de o remarcabilă finețe și exactitate a observațiilor și care ar putea stîrni admirația oricărui comentator specializat. Acestei lecturi avizate îi corespunde, în chip firesc, o viziune scenică de o mare acuratețe. Foarte bine și-a servit propriul text Constantin Popa, în rolul lui Ilie Popescu; actorul a venit cu o înțelegere "din interior
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
toleranță... (pleacă) Octav: (după o pauză) Toți pleacă de lîngă mine supărați! Groparul: Îi obosești... Octav: Pe tine nu te obosesc? Groparul: Eu sînt gata obosit... Octav: Dar îi iubesc! Groparul: Păi asta îi și obosește... Octav: (cu o constantă admirație) Groparule, mă întreb dacă tu ești gropar de filosofie... sau faci filosofia groparului...! Groparul: Eu nu fac filosofie..., eu doar vorbesc filosofie... Groapa pentru mine e un fel de... academie a tăcerii... Dacă ar fi să-mi dau doctoratul, aș
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nu-l are; doi, te va turna peste tot că ai fost securist, umflînd de zece ori ce i-ai spus tu, și trei, te va bănui că n-ai spus decît o parte din adevăr... Așa că nici vorbă de admirație, sau de iertarea la care te-aștepți... Gh. P. doi: Mda..., și totuși... (pauză) Gh. P. unu: Mi-ai spus că ai luat bani... Ai luat bani de la securitate? Gh. P. doi:...Da Și tu ai luat bani..., așa ai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
P. unu: Da se putea altfel? Gh. P. doi: Poate că s-ar fi putut... Gh. P. unu: Și-atunci, de ce, fiule... Gh. P. doi: (răstit) Pentru că, părinte, nu mai știam ce e nici trădarea, nici curajul, nici bunătatea, nici admirația, nici ura nu mai știam ce e cu adevărat...! Gh. P. unu: Grav, fiule, grav de tot... Gh. P. doi: Așa e, părinte... Gh. P. unu: Uite, o să-ți dau niște canoane... pe care să le ții... Gh. P. doi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
masa liberă) Trimisul lui Dumnezeu: (scoate dintr-o geantă o Biblie și o iconiță în formă de cruce, le pune pe masă cu o gesticulație și cu un ritm oarecum ritualic) Doamne ajută! (ceilalți sînt atenți într-un fel de admirație și ironie; Supraveghetorul vine și le dă dosarele) Dosar nr.: Ăsta ce dosar e? E tot ăla de ieri? Supraveghetorul: Da, ăla de ieri... și de-alaltăieri... și de acu' un an... Dosar nr.: Dar am făcut cerere... cereri... să
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nume ale câmpiei natale, Frecăței, Cotarca, Vădeni: "De acolo sunt eu plocon/ elevul G. A. Ion care a scris Zoosophia cu parigoria/ mare comedie mai mincinos cine nu crede". Legendele și miturile sunt fixate într-un spațiu bogat, prilej de admirație și elogiu: "la soare/ s-au dat cu multă vărsare/ boc,/ boca,/ bocna,/ ciocanele la Târgul-Ocna". În ciuda materialului lingvistic supraaglomerat, poetul sensibilizează ideea: "Din toate/ iubirile iubirilor/ sarea în bucate în casele mirilor". Sub forma unor exerciții spectaculoase de stil
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
îngâmfat, încât poate că, chiar dacă te-aș fi întâlnit, nici nu aș fi stat de vorbă cu dumneata... Acum înțeleg ce neghiobie te sfătuiam atunci când te certam că schimbi mereu femeile. CELLINO (cu o nesfârșită simpatie, cu înțelegere plină de admirație pentru o lipsă inerentă unui geniu, cum îl socoate el pe Pietro Gralla): Ați trăit prea mult pe mare și nu ați avut de unde cunoaște femeile, asta e tot... Cea dintâi femeie mai iscusită pe care ați întâlnit-o vi
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
al conducerii, ci mă interesează teatrul care permite să ai în propria viață o altă dimensiune. Intuirea lumii nevăzute, respectul și ezitarea în fața ei, recunoștința, curiozitatea și curajul de a o accepta așa necunoscută și nestrivită de explicațiile realității imediate. Admirație față de ce se vede și față de ce se simte. Aici și așa le conduce regizorul privirea spectatorilor și-i convinge să-l urmeze în explorarea nebănuitelor cărări ale minții și sufletului omenesc (care conțin bidimensionalitatea și-o fac să pălească
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
înfășurat în manta-i!" Ion UNGUREANU Anton Pavlovici... Alexa Cândva începeam astfel portretul unei personalități din lumea teatrului european cu care se aseamănă: "Cum ar fi spus Antoine de Saint-Exupéry, acesta nu e un portret. Acesta este un exercițiu de admirație." Admirația pentru un creator nu doar cultivat și profund, nu doar inteligent, ci și capabil să înțeleagă că reprezentația scenica este proiecția cathartică a vastului, polifonicului spectacol al lumii, trecut prin filtrele unei subiectivități care nu operează din perspectiva orgolioasei
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în manta-i!" Ion UNGUREANU Anton Pavlovici... Alexa Cândva începeam astfel portretul unei personalități din lumea teatrului european cu care se aseamănă: "Cum ar fi spus Antoine de Saint-Exupéry, acesta nu e un portret. Acesta este un exercițiu de admirație." Admirația pentru un creator nu doar cultivat și profund, nu doar inteligent, ci și capabil să înțeleagă că reprezentația scenica este proiecția cathartică a vastului, polifonicului spectacol al lumii, trecut prin filtrele unei subiectivități care nu operează din perspectiva orgolioasei sale
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
artist ce și-a forjat un concept propriu, teatrul ca stare, și l-a ilustrat cu spectacole de o mare forță novatoare, tensionate, ordonate, de o integritate ireproșabilă, cu un acut simț al timpului și o teatralitate modernă ce impune admirație și respect. Nu numai în țară, ci, cum s-a văzut, și în Statele Unite ale Americii, Uniunea Sovietică, Italia, Elveția, Austria, Portugalia, Germania, Ungaria, el fiind astăzi, fără îndoială, liderul tinerei generații de regizori români, unul din reprezentanții importanți ai
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ridică tensiunea dintre personaje la paroxism: stare în a cărei analiză Alexa Visarion se cufundă cu predilecție... Două ar fi, de amintit, secvențele remarcabile în această ordine: cea a tragerii la țintă și cea de la iarmaroc când, în urma intervenției jandarmului, admirația mulțimii față de circar se întoarce în suspiciune și dispreț... Semnificația acestor secvențe impecabil realizate, îndeosebi sub raport interpretativ este suficient de limpede pentru a mai stărui asupra lor. Nu știu dacă observațiile făcute până acum în legătură cu Înghițitorul de săbii au
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
foiletonul "Telejustiției". Măcar pentru acest curaj vecin cu inconștiența ori nebunia, dincolo de orice eventual reproș ori neajuns ce-l veți remarca, poate, în timpul vizionării ce va urma, mă declar solidar de ceea ce Visarion a reușit, și-i exprim sincera mea admirație. Deși veți vedea doar versiunea română, acceptați o ultimă confidență: am o tandrețe particulară pentru scena dintre Răzvan Vasilescu și Dorina Lazăr: mi-a fost greu de găsit echivalentul comicului de limbaj precum și a fluidității, în franceză, dar odată dibuite
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
veneam în calitate de chimiști, biologi sau filosofi ca să reflectăm la viitor, ci în calitate de membri ai Grupului celor Zece. Personalitățile care făceau parte din acest grup erau, de altfel, un fel de idoli și de modele pentru mine. Aveam o foarte mare admirație pentru Henri Laborit, care mă primea adesea în laboratorul său de la spitalul Boucicaut. El a fost cel care mi-a publicat primul articol, în 1964, în revista sa Agressologie. Mai tîrziu, cînd eram la Pasteur, am continuat să-l văd
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
ce era disponibil în Franța. B.C. Vă amintiți întîlnirea cu Jacques Monod? A.L. A fost unul dintre momentele mari, avînd în vedere importanța lui Jacques Monod. Jacques Robin ne ceruse să pregătim întrebări în scris. J.B. Personal, am o admirație absolută pentru Jacques Monod. A.L.Și eu. J.B. A avut un noroc extraordinar, s-a aflat într-o situație experimentală fabuloasă pen-tru că era cu Lwoff, ceea ce e absolut remarcabil, însă, după părerea mea, e foarte departe de aventura
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
tinerilor înscriși în Cartea de aur din Veneția. [...] (justificânduse) Duc viața pe care o duce orice tânăr patrician. PIETRO (cu tristețe, parcă binevoitor): Este destul să te privească omul câteva clipe ca să vadă, nu te supăra, că te topești de admirație pentru ceea ce ești, pentru cine ești și pentru cum ești. [...] Spunemi ce faci altceva mai cinstit decât obositoarele isprăvi de a te îmbrăca, de a mânca, de a te dezbrăca și a te culca iarăși? CELLINO: Cred că principalul lucru
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
fără să răspundă. 4. Perspectiva narativă este internă, subiectivă. 5. stilul direct: — Dar iubești?... Nu ești geloasă?... Nu ești neliniștită?... Nu cred în iubire. 6. Exclamația retorică are rolul de a evidenția implicarea afectivă a persona ju luina rator, reliefând admirația cu care o privește pe femeia de care este îndrăgostit. 7. Comparația utilizată în enunțul Retras în firida aceea [...] parcă mă afundam întrun vis se referă la senzația de irealitate, la starea de pace, de retragere din lumea reală, mediocră
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
alinierea la dreapta extremistă. Pentru psihanalist, Cioran este un subiect border, la granița dintre nevroză și psihoză, dar situat între acest tip nosocomic și normalitate. Conotația narcisică nu lipsește din acest tablou, dată fiind năzuința permanentă a autorului "Exercițiilor de admirație" de a fi curtat, celebrat, iubit. Cartea lui Valentin Protopopescu va reactualiza multe idiosincrazii, dar și elogii, fiind prima sinteză în cheie hermeneutică despre viața și opera lui Cioran. Tradusă în câteva limbi europene, ea va redimensiona simțitor figura deja
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]