12,537 matches
-
În mod tradițional, i se atribuia lui Iulian o poziție eutihiană potrivit căreia Logosul, prin actul unirii ipostatice, își transformase propria umanitate, făcând-o inalterabilă. Acuzându-l pe Iulian că în acest fel suferința și moartea lui Cristos devin aparențe, adversarii săi au definit poziția lui drept aftartodocetism, adică o doctrină bazată pe caracterul indestructibil și impasibil al trupului, teză care subminează în mod inevitabil realitatea umană a Cuvântului. Istoricii moderni, fiind nevoiți să constate că Iulian credea totuși în realitatea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ale celorlalte ființe umane, ci „voluntare”. Mai mult, tocmai pentru că nu trebuia să moară, Cristos a putut să ofere moartea sa din proprie voință pentru mântuirea lumii. Caracterul paradoxal al acestor formule scoase din context, a permis lui Sever și adversarilor ulteriori ai lui Iulian să-l eticheteze drept eutihian și docetist. Contestată la început, această interpretare a lui Draguet pare astăzi acceptată de mai toată lumea. Cât despre scrierile lui Iulian, în afară de scrisorile inserate în dosarul controversei cu Sever, traduse în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
eticheteze drept eutihian și docetist. Contestată la început, această interpretare a lui Draguet pare astăzi acceptată de mai toată lumea. Cât despre scrierile lui Iulian, în afară de scrisorile inserate în dosarul controversei cu Sever, traduse în siriană, și în afară de pasajele citate de adversarul său, n-au supraviețuit din ele decât fragmente risipite ici-colo. Ne-au rămas de la Sever 125 de omilii de amvon, adică rostite din amvonul episcopal din Antiohia între 512 și 518; au fost traduse în siriană întâi de Pavel din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cod. 107) și de la care provin și informațiile privitoare la aceste două opere pierdute: în primele 13 cărți, scrise sub formă de dialog, Basilius ataca prima carte a scrierii lui Ioan, iar ultimele trei combăteau celelalte două cărți din opera adversarului. Între tezele lui Ioan combătute de Basilius erau afirmația potrivit căreia Logosul a pătimit cu trupul și formula teopaschită „unul din Sfânta Treime a suferit”; discuția era legată în mare măsură de interpretarea unor pasaje din Scripturi. Între 512 și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
reconstituirea textului grecesc al operei, chiar dacă trebuie utilizat cu prudență pentru că poate conține denaturări, cu atât mai mult cu cât citatele nu par să fie luate direct din opera lui Origen, ci din memoriul călugărilor palestinieni; izolându-le de context, adversarii i-au atribuit de multe ori lui Origen idei pe care el le propune doar ca posibilități, sau pe care intenționa chiar să le respingă (cf. vol. I, pp. ???-???). Scrierea se încheie cu zece propoziții anatemizate (anatematisme). În martie sau
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
parte, pe Eutihie să admită o singură natură (ca o consecință a unirii ipostatice). Tratatul se încheie cu un florilegiu patristic. În opinia lui M. Richard, scrierea nu atacă atât cele două erezii menționate, ci îi combate în realitate pe adversarii antiorigeniști ai autorului. A doua operă a trilogiei este un dialog în care sunt atacați calcedonienii care s-au lăsat amăgiți de aftartodocetiști a căror doctrină, în realitate, Leontie o descrie pornind de la polemica lui Sever de Antiohia cu Iulian
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fapt, un monofizit severian) și un ortodox. Un scurt prolog ne avertizează că scrierea reprezintă o aprofundare a unor teme tratate deja în trilogia precedentă, în urma cererii pe care i-au făcut-o autorului câțiva credincioși ortodocși care cred că adversarii utilizează acum argumente noi în raport cu cele deja combătute de Leontie. Aici, este aprofundat examenul critic al confuziei dintre natură și ipostază, autorul susținând că una este în Cristos ipostaza divină și umană, proprietățile fiind așadar comune, însă în sensul că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
grecque des „Apophtegmata Patrum”, Société des Bollandistes, Bruxelles 19842; L. Regnault, Les chemins de Dieu au désert. La collection systématique des Apophtegmes des Pères, Abbaye de Solesmes, Sablé-sur-Sarthe 1992. c) Isidor din Pelusium Pentru a demasca unele falsuri prezentate de adversarii săi sub numele lui Isidor din Pelusium, Sever de Antiohia făcuse niște cercetări în privința acestuia despre care ne dă informații în capitolul 39 din tratatul Contra gramaticului nelegiuit (cf. aici, p. ???). El afirmă că a descoperit că Isidor nu era
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Despre scrisori: A. Cameron, The Authenticity of the Letters of St Nilus of Ancyra, „Greek, Roman and Byzantine Studies” 17 (1976), 181-196. b) Diadoh din Fotike Fotie (Biblioteca, cod. 231) îl amintește pe Diadoh, episcop de Fotike în Epir, printre adversarii monofiziților în anii conciliului de la Calcedon; însă la conciliul din 451 episcopul de Fotike se numea Ioan, deci Diadoh trebuie să fi ajuns episcop la târziu. Oricum, apare în 457 printre semnatarii scrisorii trimise de episcopii din Vechiul Epir împăratului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ocupă de gradele cele mai elevate ale acestui itinerariu, de încercările venite din suferință, de umilință, de necesitatea de a veghea până la sfârșit. Multă vreme, a fost subliniată influența lui Evagrie Ponticul asupra lui Diadoh care a fost catalogat drept adversar al messalianismului; studiile lui H. Dörries au demonstrat însă că el e mai degrabă reprezentantul unui messalianism moderat și că influența lui Macarie (aici, pp. ???-???) e mai mare decât aceea a lui Evagrie. Diadoh se deosebește de acesta în special
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a lui Evagrie. Diadoh se deosebește de acesta în special prin faptul că acordă mare importanță experienței și percepției sau simțului (aisthêsis) intern cu valoare de criteriu decisiv în discernerea duhurilor. Îl apropie de messalianism - și îl separă de un adversar necruțător al acestei orientări cum este Marcu Sihastrul, cf. aici, p. ??? - și convingerea sa că, deși botezul ne curăță de păcate, nu purifică însă și duplicitatea voinței, consecință a păcatului (78). Omilia pentru Urcarea la Cer a lui Cristos e
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
astfel: „Pleroforii, adică mărturii și revelații deslușite de către Dumnezeu sfinților, privitoare la erezia celor două naturi și la samavolnicia care a avut loc la Calcedon”. În Cartea lui Heraclid din Damasc, Nestorios pomenise revelații și vise aduse ca probe de către adversarii săi după Efes; după Calcedon, fenomene asemănătoare s-au înregistrat pe scară largă și în tabăra monofizită (însă există și exemple filocalcedoniene), iar Ioan le-a adunat în 89 de capitole. Opera e interesantă pentru că ne ajută să înțelegem cum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai târziu, la sinodul de la Constantinopol din 532-533, unde monofiziții moderați, adepți ai tezelor lui Sever de Antiohia, s-au confruntat cu calcedonienii; primii, pentru a demonstra ortodoxia propriilor doctrine, au adus ca probe, între altele, scrierile lui Dionisie Areopagitul. Adversarul lor, episcopul Hipațiu de Efes, a putut astfel, foarte ușor, să constate că nici unul din marii autori dinainte nu le menționase și, în consecință, să le declare neautentice. Într-adevăr, primele citate din Dionisie se găsesc în scrierile lui Sever
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
scuza că nu se pricepe la astfel de probleme. Adesea le enumeră sau le menționează fără să le comenteze. În realitate, această pretinsă ignoranță e relativă: și Sozomen are simpatiile și antipatiile sale, iar antipatiile îi vizează în esență pe adversarii niceenilor; oricum, pentru unele perioade din desfășurarea controversei ariene, este poate sursa istorică cea mai importantă. Dincolo de această poziție, nu lipsesc însă, în opera sa, atitudini specifice unui istoric „laic” care deplânge conflictele provocate de ideologiile religioase și lasă să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
doar un fragment referitor la Teodor din Mopsuestia: s-a păstrat pentru că fusese citit în timpul celui de-al cincilea conciliu ecumenic, cel de la Constantinopol din 553 și ne-a parvenit în traducere latină; din acesta aflăm că Esihie fusese un adversar neînduplecat al lui Nestorios și că acel pasaj fusese scris după moartea lui Teodor, în 428. În schimb nu-i poate fi atribuită lui o scriere dedicată Lui Teodul, despre cumpătare și virtute, alcătuită din două centurii de sentențe. Ar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
viață, ai Mariei, sora lui Ion Câmpineanu, și ai marelui logofăt Dimitrie (Tache) Ghica. Învață la început carte grecească, după care deprinde scrisul și cititul în românește cu ajutorul unui secretar al tatălui său, Petre Nănescu. De la Ion Heliade-Rădulescu, viitorul mare adversar, ia lecții de gramatică românească. Prin 1830 urma cursurile de limbă franceză ale lui J. A. Vaillant. La Colegiul „Sf. Sava” (1831-1834) se apropie de Nicolae Bălcescu. Plecat la Paris, își susține, cu slabe rezultate, bacalaureatul în litere la Sorbona
GHICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
face mai lesne înțeles, autorul se folosește de un procedeu literar, înscenând o conversație agreabilă și instructivă, în care dezvoltă și explică noțiuni precum creditul, producția, consumația, schimbul, proprietatea. G. se dovedește un adept al economiei burgheze liberale și un adversar al protecționismului, neprecupețindu-și argumentele în sprijinul ideii de circulație liberă, neîngrădită a mărfurilor. El face apologia proprietății și crede în alianța muncii cu capitalul, ca și în concordia dintre clase. Convorbirile economice sunt un prilej de meditație politică (Trei
GHICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
și atâția alții au, pe lângă meritul literar, un mare preț documentar. G. vorbește și despre sine, convins că rolul său în crearea României moderne nu a fost dintre cele mai puțin însemnate. Însă tonul rămâne în genere obiectiv, iar imaginea adversarilor de odinioară nu-i întunecată de resentimente. Farmecul epistolelor vine din rostirea calmă, învăluitoare, cu arome ușor arhaice, ce susține un registru narativ de o fină, rafinată intelectualitate. Scrisorile lui G. sunt o capodoperă a literaturii noastre memorialistice. Opera lui
GHICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
stat, România este în prezent net mai apropiată de lumea occidentală dezvoltată decât era la sfârșitul perioadei comuniste. Admiterea României în NATO și încheierea Tratatului de Aderare la Uniunea Europeană reprezintă cea mai puternică confirmare instituționalizată a transformării României, dintr-un adversar al lumii occidentale, într-un membru al acesteia. Această integrare instituțională a României în lumea occidentală nu a putut avea loc decât în urma unor schimbări majore în politica, economia și societatea românească. În primăvara anului 2005, la mai bine de
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
al mileniului III să fie o societate net diferită de cea comunistă pe care a părăsit-o în 1989. Diferențele sunt atât de mari, încât, așa cum am văzut, România nu mai este considerată de mult (și de mulți) drept un adversar al lumii occidentale, ci dimpotrivă, un prieten sau chiar un membru al acesteia - mai ales sub anumite aspecte, pe care occidentalii și românii (sub influența și coordonarea acestora) le consideră esențiale. Le-am enumerat până acum. După toate aceste criterii
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
lunga perioadă de tranziție postcomunistă în folosul unor elite sociale ale căror interese le reprezintă. Cea mai importantă dintre acestea este noua clasă socială a capitaliștilor autohtoni, strâns legați de puterea politică și administrativă și alcătuind o categorie pe care adversarii politici și mass-media au denumit-o „baronii locali”. Mulți dintre ei acoperă însă o suprafață de acțiune națională și chiar internațională, așa încât denumirea este inadecvată. Dar, în esență, ei alcătuiesc principala clasă socială beneficiară a postcomunismului românesc, aflată în competiție
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
direcții divergente. Pe de o parte, a existat continuu o forță centripetă care tindea să apropie societatea românească de lumea dezvoltată a Europei Occidentale, indiferent dacă „modelul” ales și cea mai puternică influență veneau dinspre Franța sau dinspre principalul ei adversar geopolitic, Germania. Această forță integratoare se baza pe actori politici români și pe interese strategice, economice și politice ale lumii occidentale. Pe de altă parte, a existat în permanență o forță centrifugă ce tindea să așeze România de fiecare dată
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
prosperitatea populației în noua Românie „europeană”, diferențele ținând în principal de credibilitatea liderilor politici. În această confruntare, PSD aducea în sprijinul său creșterea economică și a nivelului de trai pe care le obținuse guvernarea sa din 2001-2004 și ataca credibilitatea adversarilor săi politici prin rememorarea eșecurilor economice ale guvernării 1997-2000. Cealaltă mare tabără politică, Alianța D.A., a cărei lozincă electorală a fost „Să trăiți bine!”, își propunea obiective similare de creștere a prosperității și ataca credibilitatea adversarilor săi politici cu acuzații
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
2001-2004 și ataca credibilitatea adversarilor săi politici prin rememorarea eșecurilor economice ale guvernării 1997-2000. Cealaltă mare tabără politică, Alianța D.A., a cărei lozincă electorală a fost „Să trăiți bine!”, își propunea obiective similare de creștere a prosperității și ataca credibilitatea adversarilor săi politici cu acuzații de corupție. Nici unul dintre programele politice și de guvernare puse în dezbaterea electorală nu era, însă, unul de creștere a prosperității populației. Dar faptul că, la nivelul demagogiei politice, prosperitatea populației începe să devină nu doar
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
a purtat pe teren politic și a avut rezultate ambigue. În diferite momente ale istoriei sale, diferite elite foste sau postcomuniste au preluat controlul politicului și s-au străduit, cu un succes variabil, să-și elimine sau să-și subordoneze adversarii. Câtă vreme câștigătorul politic a fost incert, societatea românească a păstrat un grad ridicat de libertate. Când acesta s-a redus substanțial ca urmare a faptului că o parte cel puțin a elitelor postcomuniste au ajuns la un grad de
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]