6,798 matches
-
lună! - Totuși, spuneai că planul dumitale este s-o alungi din galaxia aceasta și că ar fi nevoie de un an întreg... - Ai încercat vreodată să-i iei o bucată de carne unui animal carnivor? îl întrebă Grosvenor. Animalul se agață de ea, nu-i așa? Ba chiar se bate pentru bucata de carne. Sunt convins că, în clipa când își va da seama că încercam să-l alungăm, inamicul nostru va rezista cu înverșunare. - Înțeleg, spuse McCann. Mai ales că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
o sanie încărcată cu bucăți mari de gheață și câțiva butuci. Totul era liniștit, încremenit chiar, albul din jur, soarele, o tăcere cum n-am mai auzit, fiindcă și tăcerile se aud. Animalul și-a cufundat botul într-un sac agățat de propriul grumaz și a început să mestece. Coada o avea legată într-un imens nod lucios. — Sus, băiete, că te brinde noabtea în zăbadă. Cin’ te-o fi lăsat să mori aci, că nu-i bicior de om, cât
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
lături. Conu Costache o cercetă, apoi se sculă, se duse la șemineu. Nicu fu sigur c-o s-o arunce în flăcări și se ținu să nu țipe. Costache îi dădu drumul anume sau poate o scăpă, dar vaca Fira, se agăță cu picioarele de grilajul de fier și rămase lipită acolo. — Poți s-o iei, spuse conu Costache, fără să mai dea vreo explicație. Îți fac cadou și creionul, și hârtia. Dar... uite ce-i! Vrei să-l ajuți pe străin
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
întrebe pe la prieteni și, cu fiecare răspuns negativ, o speranță li se spulberă, iar inima capătă tot mai mult convingerea că s-a întâmplat o nenorocire. Teama asta chinuitoare nu e decât începutul răului. Și că speranța de care se agață să l vadă întors e cea mai rea. De ce mai există speranța și îngrijorarea, dacă ele trebuie să se termine așa? E ca și cum deznădejdea are nevoie de un preludiu plin de cruzime. Iar dacă în cazul bucuriei mulți cred că
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Droschken, elegante, cu vizitii îmbrăcați în catifea, cu căciuli de catifea și niște murgi vânjoși. În tren a aflat de la un alt sas că nemții trag, în București, la Wilhelm, un local-hotel în apropiere de bulevardul Elisabeta. Otto terminase ștersul, agățase ștergarul pe suportul de lângă chiuvetă și se îmbrăcase pe jumătate, cu niște izmene lungi și-o cămașă de corp din flanelă. A ajuns după-amiază în Capitala României, pe înserat, la Wilhelm, a trecut pe-o stradă lungă, dar cam îngustă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Odată i-am văzut poza în Universul ! „...să intre puțin rău în tine. Ferește-te de mine!“ S-a terminat dansul, s-a înclinat, m-a condus la loc fără să mă scape o secundă din ochi, parcă mă ținea agățată de privirea lui, parcă eram un copil, parcă a dat să-mi atingă părul, apoi a strâns pumnul înfrigurat, a întors spatele și-a plecat cum am zis. A fost doar începutul. Impresia mea... Nu, nu vreau să știu nimic
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
după nume sau măcar după chip pe toți enoriașii, s-a mirat să vadă că apare un om distins, cu baston cu măciulie de argint în formă de cioc, care nu mai călcase niciodată pe-aici - asta cu siguranță! - își agață pălăria în cuierul de deasupra ultimului jilț și ascultă liniștit slujba din Duminica de după Nașterea Domnului. Nu părea deloc cu gândul la cele sfinte, se uita pe pereți, mângâia lemnul de la mânerul jilțului, deși preotul, văzându-l, se înviorase dintr
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu pas. Deși era rotofei ca un urs, Godun se rotea pe o jumătate de glob într-o zi-lumină. N-avea rost să continue urmărirea. Hotărî să se-apuce serios de strânsul paralelor, iar femeile n- aveau decât să se-agațe din mers de vreo ușă a vagoanelor trenului său. Într-o zi din februarie, bona progeniturilor lui Godun apăru cu o tânără ajutoare. O văzu cuprinsă cu șorț și încercând să hurduce o oală plină, până la plita pentru gătit. El
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
febră uriașă îl cuprindea. Își privi pe furiș mireasa. Gura ei ardea ca o rodie, sânii îi erau niște rodii, iar mai jos, către crupe, două rodii tari, rumenite îl așteptau. Va ști bine să facă ce trebuia? i se agăță o întrebare de largul minții. Nu vorbise cu nimeni de toate astea, însă nu putea nici să spună că se temea... El avea douăzeci și patru de ani și ea numai nouăsprezece, se mai întâlniseră, se plăceau, dar nu reușiseră să rămână
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
nu înspre altar, ci în atelierul de ceasuri, deasupra cadranelor aurite. Liniștea căzută între limbile pendulelor de mahon ca o boare de praf era tulburată de zgomotul pensetelor lui subțiri care umblau ca pe cord deschis în demi-savoneta lui Pahlavi, agățată pe lanț de însuși Breguet, pe la 1800. Șahul moștenise acel giuvaier și voia să îl lase ca moștenire în stare bună. Avea luneta gravată și balansier la vedere, iar de remontorul de platină atârna un cârlig placat cu safire. Bunicu-său
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
îi răspunse o femeie din casă. Se gândi să rămână în primul oraș și în zori să se- ntoarcă la regiment. Nu tocmise nimic în deșert, ar fi trebuit să plătească, să-și riște pielea și să tremure pe întuneric, agățat de un zid, cu un mort în cârcă. Cum de tată-său, bazari înstărit, care își uitase păcatul, acceptase una ca asta? Consemnul era să se întâlnească în pustiu, lângă dakhma-ul Manji, imediat după miezul nopții. Se înfioră de imaginea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
oprise din treabă și se uitase până departe, în hăul zării, iar atunci, de la fereastra mansardei, făcuse la fel: măsurase în jur neclintirea însorită și, dintr-odată, știu că, pe vrute sau nu, chiar aceea era lumea lui: cu Eleonor agățată pe o creangă de pom, cu muște de primăvară, cu bondari și tăuni, cu brota cii din heleșteu. Cu duduitul motoarelor care se opreau chiar în fața benzinăriei, iar șoferii se interesau: „Cât e să-mi speli mașina?“, deși prețurile erau
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
zâmbeau unui disc de neon, care era soarele virtualității. Se gândi să tasteze „Armin-dodo“ și dădu căutare pe acest nume uitat, de alint, de care se despărțise de când fiu-său era băiețel. Îl găsi de îndată, ca pe o stalactită agățată de un tavan plin de țurțuri. Era un tânăr frumos și necunoscut, îi venea greu să creadă că în el fiul lui - un băiat de opt ani - se pierduse cu totul. Găsi și câteva zeci de fotografii cu adolescenți și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
aceleași situații. Ca să poți privi spre viitor este important să faci pace cu trecutul, să-i mulțumești pentru experiențele care te-au ajutat să crești, să te schimbi, apoi să pășești plin de încredere pe noua cale. Uneori, trecutul se agață de noi și atunci poate ar fi bine să ne uităm în suflet, să vindecăm rănile care nu ne lasă să mergem mai departe. Rănile sufletului sunt la fel de dureroase ca și cele fizice. Imaginați-vă că aveți o rană deschisă
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
Mintea egotică e cea care te-a adus în acest stadiu de acum, e cea care-ți spune mereu despre neîmplinirile tale, cea care nu te lasă să ai încredere în tine, în potențialul tău, deoarece tinde mereu să se agațe de trecut, de ceea ce a fost, de nereușitele tale, sau îți prezintă un viitor sumbru. Mi se pare foarte frumos și sugestiv ceea ce spune Niculina Gheorghiță care ne prezintă “diferența dintre mintea veche,cea a căilor bătătorite, știute,a scenariilor
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
toate lecțiile pe care ți le oferă viața, absolut toate îți umplu sufletul, îți bucură inima dacă știi să le trăiești atunci când vin în calea ta, dacă știi să le apreciezi darul pe care ți-l oferă! Nu te mai agăța de un rezultat viitor, nu te mai crampona în vise iluzorii, trăiește, iubește, fii autentic, doar fii, aici ! Lasă bucuria sufletului tău să-i atingă pe cei din jur, lasă darul tău să se reverse în lumea ta și fii
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
dacă mergi pe stradă fii atent la drum, la tot ceea ce te înconjoară, la mersul tău. Astfel îți oferi șansa de a vedea oportunitățile pe care Dumnezeu ți le scoate în cale! 6. Lasă-te surprins de viață, nu te agăța de un rezultat anume ci permite fiecărei zile să te uimească! 7. Iubește viața, iubește-te pe tine. Pune iubire în acțiunile zilnice, dăruiește iubire, umple-te de iubire, lasă iubirea să-ți fie călăuză! 8. Respectă echilibrul dintre a
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
Scufița Roșie. Crede-mă, vom petrece de minune! Cățărat pe pervazul ferestrei, Mirciulică urmărea silueta grațioasă a Melaniei Lupu. În capătul străzii, bătrâna își flutură discret degetele în dreptul buzelor, apoi dispăru. Motanul rămase neclintit, statuie de catifea cu ochi transparenți agățați de geamul ud. În birou mirosea a cafea și a tutun Virginia. Inspectorul Stanley de la Interpol puse ceașca pe birou. Avea un obraz roșcovan, bătut de vânt, trăsături osoase și o privire extrem de fixă. Mustața blondă camufla buza de sus
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cifră... Prin fața ochilor i se perindară statuia Pache, Foișorul, străduța îngustă cu o cofetărie mică pe colț, în sfârșit garsoniera unde se ascundea Raul Ionescu și pe care și-o închipuia în dezordine, plină de ziare și reviste, cu haine agățate pe scaune și poate fotografia unei fete înfiptă în vitrina șifonierului. ― Mda... ― Domnul Raul Ionescu? ― Greșeală! ― Încă o greșeală ești pe cale să comiți dumneata! ― La revedere. Melania Lupu formă încă o dată numărul. ― Te avertizez, domnule inginer, că la a doua
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
d'Islande. Are pagini a-do-ra-bi-le. Deschise cartea și cu un suspin începu să citească. Pe noptieră erau pregătite, într-o farfurioară, trei marțipane. * Ocoli băltoaca și se opri la vitrina unui magazin de încălțăminte. O fetiță cu funde mari albe, agățate la codițele firave și sârmoase, privea cu ochi căscați de admirație niște pantofi roșii. Își lipise fruntea de sticlă apăsând ochelarii la rădăcina nasului cu un deget murdar de cerneală. Melania Lupu zâmbi. ― Îți plac, draga mea? Fetița o privi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
roși brusc. Amenință cu degetul. ― Dumnezeule! Câtă lipsă de modestie! I-nad-mi-si-bil pentru o doamnă! Cotoiul miorlăi lugubru. ― N-am uitat, Mirciulică! Știu, e 7, 20 și vrei s-o vezi la televizor pe Mihaela. * Dascălu își dezbrăcă trenciul și-l agăță într-un cui, în spatele ușii. Se uită la Dincă zâmbind. ― Luni seară mă cărăbănesc. Celălalt îl măsură lung, cu privirea subțiată. ― Ce a vrut de fapt? ― O chestie, la un muzeu... Ceva interesant. În aceeași noapte, trecem granița cu un
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
încovoiată, rigidă, ridica un semn de întrebare negru. Scarlat se sprijini de marginea aragazului. Își șterse fruntea și oftă. ― Dumnezeule mare! Încep să cred că ne-am avântat în larg cu o barcă găurită. Ionescu râse. Se uita la cratițele agățate în perete. Cărămizii, cu o ștampilă triunghiulară albă: ideal. ― Cel mult echipajul e beat. Totul merge după program. La fix! Chestia cu șoferul nu putea s-o prevadă nimeni. Căruntul clătină din cap și aprinse o țigară. Aruncă chibritul ars
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
noi. Dragu începu să cânte cu privirea în pământ. Avea o voce jalnică, melodia falsă abia se deslușea. ― Azi am să-ncrestez în grindă, grindă / Jos din cui acum oglindă... ― Nu! urlă cârnul și trimise trei gloanțe în oglinda venețiană agățată deasupra servantei. Ceva mai vesel! Oglinda plesni. Trei păianjeni uriași înotau în apele ei. "Dumnezeule! gândi Melania Lupu. Asta aduce nenorocire." Scarlat interveni din nou: ― Dragul meu, înțelege-mă, întîrziem... ― Te așteaptă fluturele albastru, completă fără zâmbet Ionescu. ― Să aștepte
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ciudată, sexagonală, era despărțită de un grilaj aurit. În spatele lui, zidurile păstrau câteva urme dreptunghiulare de praf. ― Nu mai sînt! suflă inginerul. Le-au luat! Dascălu îl privi aiurit. ― Ai căpiat?! Odaia e plină de tablouri. Inginerul nu răspunse. Își agăță degetele de grilaj și închise ochii. Femeia cu evantai și Vânătorul lui Rembrandt dispăruseră. CAPITOLUL VII CAMERA SECRETĂ Un tânăr înalt îmbrăcat într-un balonzaid alburiu trecu pe lângă ei. Păru să-și amintească brusc de ceva și se întoarse luînd-o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Nu-s după grilaj. ― Imposibil! Nu pot să cred... Adică totul a fost degeaba? Simți că-i e greață, o greață violentă. Camera se învîrtea cu el și ar fi vrut să strige atât timp cât degetele mai aveau puterea să se agațe în anourile de fier: "Opriți!" Un carusel înnebunitor unde roșul, verdele, galbenul întind fâșii lungi, curcubee rare te strangulează. Cârnul ridică bărbia ofensat: ― De ce crezi că m-am întors? Îți închipui că macaroana aia de ciment e un bulevard? Șerbănică
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]